Papa Francisc: Domnul să ajute familiile să îşi regăsească adevărata dragoste[2020-03-16]Liturghie în capela Casei Santa MartaLa Sfânta Liturghie celebrată luni, 16 martie 2020, în capela Casei Santa Marta din Cetatea Vaticanului, Papa Francisc a îndemnat la rugăciune pentru ca Dumnezeu să ajute familiile să îşi regăsească adevărata dragoste în aceste timpuri grele. În predică, Pontiful a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei şi a pus accentul pe necesitatea de a accepta simplitatea lui Dumnezeu pentru a nu cădea în mândrie. „Să ne rugăm în continuare pentru cei bolnavi. Mă gândesc la familii, închise în casă, cu copiii care nu pot merge la şcoală, poate părinţii nu pot ieşi, iar unii se află chiar în carantină. Domnul să îi ajute să descopere noi forme, noi expresii de iubire, de coexistenţă în această situaţie nouă. Este o ocazie frumoasă pentru a regăsi adevărata dragoste prin fantezia din familie. Să ne rugăm pentru familie, pentru ca relaţiile din familii în acest moment să înflorească mereu pentru bine”. Ca şi în zilele precedente, celebrarea euharistică a fost transmisă on-line, aceeaşi procedură fiind urmată şi în zilele următoare pentru a-şi manifesta apropierea faţă de credincioşii care nu pot participa personal la Sfânta Liturghie, din cauza stării de urgenţă pentru pandemia de COVID-19. În predica la Sfânta Liturghie, făcând un comentariu la lecturile biblice ale zilei, în cea de-a treia săptămână de Post, Papa a pus accentul pe necesitatea acceptării simplităţii lui Dumnezeu pentru a nu cădea în păcatul mândriei. Atât în prima lectură (2Regi 5,1-15) cât şi în Evanghelie (Luca 4, 24-30), a remarcat Papa, „există o atitudine care atrage atenţia, o atitudine omenească, dar una care nu este tipică spiritului bun: mânia. Locuitorii din Nazaret au început să îl audă pe Isus, le plăcea cum vorbeşte, dar apoi cineva a spus: ‘Dar acesta la ce universitate şi-a făcut studiile? Acesta este fiul Mariei şi al lui Iosif, a fost tâmplar. Ce are el să ne spună?’ Iar poporul s-a indignat şi această mânie îi duce la violenţă. Acel Isus, pe care îl admirau la începutul predicii, este acum alungat afară ca să îl arunce de pe munte”. Generalul sirian Naaman, despre care se vorbeşte la prima lectură, era un om bun, chiar deschis credinţei, dar când profetul Ezechiel îl trimite să se scalde de şapte ori în râul Iordan, a fost cuprins de mânie. El îşi închipuia că profetul va ieşi, va invoca numele lui Dumnezeu, va pune mâna pe partea bolnavă a corpului şi îl va elibera de lepră. Nu erau oare la Damasc râuri mai bune decât toate apele Israelului? S-a întors şi a plecat furios, plin de mânie. „Şi la Nazaret”, a spus Papa, „era lume bună, dar ce este în spatele acestor oameni buni care îi duce la această atitudine de indignare, iar la Nazaret chiar mai rău, la violenţă?” „Atât oamenii din sinagoga de la Nazaret cât şi Naaman se gândeau că Dumnezeu ar trebui să se arate numai de o manieră extraordinară, prin lucruri ieşite din comun; că Dumnezeu nu putea să lucreze prin lucrurile normale ale vieţii, în simplitate. Ei dispreţuiau ce era simplu. Se indignau de lucrurile simple, le dispreţuiau. Iar Dumnezeul nostru ne face să înţelegem că El lucrează întotdeauna în simplitate. În simplitatea casei din Nazaret, în simplitatea muncii de fiecare zi, în simplitatea rugăciunii… Lucrurile simple. În schimb, spiritul lumesc ne conduce spre vanitate, spre aparenţe, şi amândouă sfârşesc în violenţă. Naaman era foarte educat, dar trânteşte uşa în faţa profetului şi pleacă. Violenţă, un gest de violenţă. Lumea din sinagogă se înfierbântă şi ia decizia de a-l ucide pe Isus şi îl dau afară ca să-l arunce jos. Mânia este o ispită urâtă care duce la violenţă.” Papa a povestit că a văzut zilele trecute un video pe telefonul mobil, cu un bloc de locuinţe aflat în carantină şi un tânăr care dorea să iasă. Când gardianul i-a spus că nu are voie, tânărul l-a luat la bătaie cu mânie, cu dispreţ, spunându-i: „Cine eşti tu, negrule, ca să mă opreşti pe mine?” „Mânia”, a spus Papa, „este atitudinea celor mândri, dar a celor mândri săraci, a celor mândri cu o sărăcie interioară urâtă, a celor mândri care trăiesc numai cu iluzia de a fi mai mult decât sunt. Este o categorie spirituală, lumea care se mânie: mai mult, de multe ori această lume are nevoie să se mânie, să se indigneze pentru a se simţi persoană”. „Acest lucru ni se poate întâmpla şi nouă. ‘Scandalul farisaic’, îl numesc teologii: să mă scandalizez de lucrurile care sunt simplitatea lui Dumnezeu, de simplitatea celor săraci, de simplitatea creştinilor, ca şi cum aş spune: ‘Dar acesta nu este Dumnezeu. Nu, Dumnezeul nostru este mai cult, este mai înţelept, este mai important. Dumnezeu nu poate să lucreze într-o asemenea simplitate’. Iar mânia te duce la violenţă: la violenţa fizică, dar şi la violenţa bârfelor, care ucide la fel ca aceea fizică. Să ne gândim la aceste două treceri, la aceşti doi paşi: mânia oamenilor din sinagoga de la Nazaret şi mânia lui Naaman, pentru că nu înţelegeau simplitatea Dumnezeului nostru.” (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News Romania) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 756, Ultimul acces: 2026-06-23 10:01:18
|
Timp total: 0.03s...
[]:1