© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.08s...
Arhim. Melchisedec: „Păcatul este cădere din dragostea lui Dumnezeu”[2020-03-06]de Ştefana TotorceaÎn cuvântul rostit marţi, după a doua parte a Canonului cel Mare, Arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, a explicat păcatul ca pe o întreită cădere: din dragostea faţă de propriul suflet, din dragostea de aproapele şi din iubirea lui Dumnezeu. „Ioan Evanghelisul ne arată că păcatul nu este altceva decât o depărtare a noastră de Dumnezeu”, a spus stareţul. „Aţi văzut cum fiul risipitor a plecat într-o ţară îndepărtată.” Adică a plecat „din sânul iubirii Tatălui în sânul păcatului, în lume”, a explicat părintele Melchisedec. „Când ai săvârşit un păcat, l-ai săvârşit în primul rând faţă de tine, ca şi fiul risipitor. Prima dată el s-a vătămat sufleteşte.” Păcatul întunecă mintea, paralizează voinţa şi ne perverteşte vederea asupra lumii înconjurătoare, a spus părintele arhimandrit, citând un cuvânt de la Sf. Ignatie Briancianinov, care afirma că păcatul „întunecă şi mărgineşte”. Stareţul a evocat puritatea inimii copiilor, care îi face să trăiască în mod firesc cu Dumnezeu: „De multe ori, când te duci, îl găseşti pe copil înfăşat şi el e bucuros, dă din mânuţe şi se bucură şi priveşte într-un loc – mai cu seamă către sfintele icoane. El atunci vorbeşte cu îngerii”. Întoarcerea fiului risipitor întru pocăinţă este reaşezare în dragostea lui Dumnezeu, a spus stareţul. „Să ştiţi că nu este niciun moment în viaţa noastră în care Dumnezeu nu ne iubeşte”. Doar omul este cel care se desparte de iubirea Lui Dumnezeu, a explicat el. „Păcatul ce mi-a răpit? Dragostea. Dragostea faţă de sufletul meu mai întâi. Omul păcătos nu-şi mai preţuieşte sufletul său, omul păcătos nu-şi iubeşte sufletul său… nu se gândeşte că sufletul lui este veşnic. A căzut din dragostea faţă de sufletul său.” Părintele arhimandrit a mai spus că păcatul este şi cădere din dragostea faţă de aproapele: „Întunecă relaţia mea cu aproapele. Se distruge cărarea de la mine la tine. Adică ce nu mai este? Comuniune şi comunicare. Când acestea lipsesc, înseamnă că între noi s-a aşezat păcatul.” Păcatul este o cădere din dragostea lui Dumnezeu pentru că noi suntem cei care ne întoarcem cu spatele. „Şi atunci, Dumnezeu Preabunul stă deoparte şi ne aşteaptă”, a spus stareţul. În finalul cuvântului, părintele arhimandrit a explicat că rămânem în iubirea lui Dumnezeu păstrându-ne haina de lumină duhovnicească primită la Taina Botezului: „Când am rămas în smerenia şi în dragostea lui Hristos, atunci am rămas în lumină. Şi fericit este creştinul care rămâne în dragostea lui Hristos.” „Şi să nu vă fie teamă şi să nu zică cineva că îi este greu. Să ne silim să-L avem pe Hristos şi lumina aceasta, lumina lui Hristos ne va călăuzi pe noi,” a încheiat stareţul. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 742, Ultimul acces: 2026-06-24 19:35:55
|
Timp total: 0.09s...
[]:1
