Papa Francisc: Să cerem harul ruşinii pentru păcatele noastre[2020-03-09]Liturghie în capela Casei Santa MartaSfânta Liturghie celebrată de Papa Francisc luni, 9 martie a.c., la ora Romei 7.00, în capela Casei Santa Marta din Cetatea Vaticanului, a fost transmisă în direct pe Internet (streaming). La fel va fi şi „în zilele următoare”, a precizat directorul biroului de presă al Sfântului Scaun, Matteo Bruni, specificând că transmisiunea Celebrării euharistice poate fi urmărită live pe player-ul Vatican News. Conexiunea este distribuită de Vatican Media şi poate fi primită de toate mijloacele conectate şi de toate celelalte mijloace care o solicită „pentru a permite celor care doresc să urmărească celebrările în uniune de rugăciune cu Episcopul Romei”. Iniţiativa fără precedent constituie o noutate a acestui pontificat şi este luată „în contextul situaţiei particulare datorată riscului de răspândire a COVID-19”, dar nu s-a precizat pentru moment durata acestui serviciu online. S-a precizat însă că a fost suspendată participarea grupurilor de credincioşi oaspeţi la Sfintele Liturghii în capela Casei Santa Marta şi că Papa Francisc va celebra Sfânta Liturghie „de o manieră privată”. Aceeaşi procedură adoptată duminica trecută (8 martie a.c.) pentru transmiterea rugăciunii „Îngerul Domnului” va fi utilizată şi pentru audienţa generală de miercuri, 11 martie a.c., care va fi transmisă prin legătură video pe maxi-ecranele din Piaţa San Pietro, dând curs, astfel, indicaţiilor decise de autorităţile sanitare vizând evitarea contactului direct între persoane, în special în timpul de aşteptare la controlul de securitate pentru accesul în Piaţă. La începutul Sfintei Liturghii de luni, Papa a spus: „În aceste zile voi oferi Sfânta Liturghie pentru bolnavii care suferă în urma acestei epidemii de Coronavirus, pentru medici, asistenţi medicali, voluntarii care îi ajută atât de mult, rudele lor, pentru cei înaintaţi în vârstă care se află în azilurile de bătrâni, pentru deţinuţii din închisori. În această săptămână, să ne rugăm împreună această rugăciune puternică la Domnul: «Mântuieşte-mă, Doamne, arată-mi îndurare! Piciorul meu este pe calea cea dreaptă. În adunări îl voi binecuvânta pe Domnul».” La predica de la celebrarea euharistică Papa a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei – luni în cea de-a doua săptămână din Post (Daniel 9,4-10 şi Luca 6,36-38) – şi a pus accentul pe prima lectură, luată din cartea profetului Daniel. Este vorba, a remarcat Papa, de „o mărturisire a păcatelor. Poporul recunoaşte că a păcătuit. «Doamne, Tu ai fost credincios faţă de noi, dar noi am păcătuit, am făcut lucrări de nelegiuiţi şi de fărădelege. Am fost rebeli, ne-am îndepărtat de la poruncile Tale şi de la judecăţile Tale. Nu i-am ascultat pe slujitorii Tăi, profeţii, care au vorbit în numele Tău către regii noştri, către căpeteniile noastre, către părinţii noştri şi către tot poporul ţării». Este o mărturisire a păcatelor, o recunoaştere a faptului că am păcătuit.” „Când ne pregătim să primim sacramentul reconcilierii, trebuie să facem ceea ce se numeşte ‘cercetarea cugetului’ şi să vedem ce am făcut eu înaintea lui Dumnezeu: am păcătuit, să recunoaştem păcatul. Dar a recunoaşte păcatul nu poate să însemne numai o listă de păcate [la nivel] intelectual, spunând ‘Am păcătuit’ şi apoi să spun aceasta preotului, iar preotul să mă ierte. Nu e necesar, nu e just să facem acest lucru. Ar fi ca şi cum am face o listă cu lucrurile pe care trebuie să le fac sau pe care trebuie să le am sau că am făcut răul, dar apoi rămâne totul în minte. O adevărată mărturisire a păcatelor trebuie să rămână în inimă. A merge să ne spovedim nu înseamnă doar a spune preotului această înşiruire, ‘am făcut cutare, cutare şi cutare lucru’, apoi plec şi, gata, sunt iertat. Nu, nu este aşa. Este nevoie de un pas în plus, care este mărturisirea mizeriilor noastre, dar din inimă; adică, e necesar ca lista pe care am făcut-o cu lucrurile rele să coboare în inimă. Aşa face Daniel profetul: ‘A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor’ (v. 7).” Când unul îşi recunoaşte păcatul, când recunoaşte că nu s-a rugat bine şi simte acest lucru în inima sa, îi vine spontan simţământul ruşinii. „Îmi este ruşine că am făcut acest lucru. Cu ruşine, îţi cer iertare. Ruşinea pentru păcatele noastre este un har şi trebuie să îl cerem. ‘Doamne, fă să mă ruşinez!’ O persoană care a pierdut ruşinea pierde autoritatea morală, pierde respectul celorlalţi. Un neruşinat. La fel se întâmplă înaintea lui Dumnezeu: a noastră este ruşinea. A Ta este dreptatea, a noastră este ruşinea. Ruşinea feţei, ca în ziua aceasta. ‘Doamne – continuă [profetul Daniel] – a noastră este ruşinea feţelor, a regilor noştri, a căpeteniilor noastre şi a părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva ta’ (v. 7). A Domnului Dumnezeului nostru mai înainte a spus că este dreptatea, acum spune că a lui este îndurarea.” „Atunci când noi avem nu numai amintirea, memoria păcatelor pe care le-am făcut, dar şi sentimentul de ruşine, acest fapt atinge inima lui Dumnezeu şi El răspunde cu milostivire”, a spus Papa Francisc la finalul predicii. „Drumul pe care trebuie să mergem în întâmpinarea milostivirii lui Dumnezeu este capacitatea de a se ruşina de lucrurile urâte, de lucrurile rele pe care le-am făcut. În acest fel, când eu voi merge să mă spovedesc voi spune nu doar o listă de păcate, dar şi sentimentul de confuzie, de ruşine pentru că am făcut acestea unui Dumnezeu atât de bun, atât de îndurător, atât de drept. Să cerem astăzi”, a fost îndemnul final al Papei, „harul ruşinii, de a ne ruşina de păcatele noastre. Domnul să ne dăruiască tuturor harul acesta.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 700, Ultimul acces: 2026-06-21 12:59:02
|
Timp total: 0.03s...
[]:1