© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Interviu cu ÎPS Aurel Percă: Să mergem împreună, înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire (II)[2020-01-12]IPS Aurel PercăPrezent în Capitală pentru o scurtă vizită, la jumătatea lunii decembrie 2019, Mons. Aurel Percă a acceptat invitaţia revistei arhidiecezane Actualitatea Creştină de a acorda un interviu. Dialogul cu noul Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti este o incursiune biografică sinceră, deschisă, presărată cu umor, relatări inedite şi gânduri, nu doar despre trecut, ci şi despre prezent şi viitor. Interviul a fost luat de Cristina Grigore şi a apărut în Actualitatea creştină, nr. 1/2020 – număr special, Anul XXXI, p. 7-11. Iată a doua parte. – În 1994 aţi fost numit Vicar general al Diecezei de Iaşi. – La Seminar era, desigur, o misiune frumoasă, dar o misiune mai importantă era aceea de a activa mai departe la nivelul Diecezei în calitate de Vicar general. Şi deşi a trebuit să plec din seminar, nu am părăsit activitatea didactică, pentru că am continuat să predau şi am predat până acum o săptămână la Institutul Teologic, pentru că era această dorinţă de a-i cunoaşte pe seminarişti şi pe viitorii preoţi. Am predat mai mult teologia morală, cu care am început; şi am continuat mai departe, chiar dacă orele au fost reduse sau simplificate. Dar am ţinut să am un contact permanent cu seminariştii. – Această activitate didactică este un beneficiu şi pentru responsabilitatea pe care aţi primit-o acum, pentru că îi cunoaşteţi pe mulţi dintre preoţii din Arhidieceză: v-au fost studenţi. – Desigur. Şi m-a bucurat mult faptul că îi cunosc pe toţi preoţii care s-au format la Seminarul din Iaşi: cei care mi-au fost studenţi şi cei cu care am fost coleg, promoţiile din `75, `83, `84. – În 1999, Papa Ioan Paul al II-lea v-a numit Episcop auxiliar de Iaşi şi pe 8 decembrie aţi fost consacrat Episcop. Aţi împlinit 20 de ani de episcopat. Cum aţi primit acea numire? – A fost un har, în primul rând pentru Dieceza de Iaşi, pentru că a fost pentru prima oară în istoria Diecezei când se numea un Episcop auxiliar. Ştiam de demersurile făcute de Preasfinţitul Petru Gherghel de a avea un Episcop auxiliar, întrucât s-au diversificat şi s-au înmulţit activităţile pastorale care cereau prezenţa unui Episcop. Şi spun că a fost un har pentru că această numire a venit la scurt timp după ce Papa Sfântul Ioan Paul al II-lea a făcut vizita în România, la începutul lunii mai din 1999. După câteva luni, a venit această numire, ca o răsplată, parcă, pentru Dieceza de Iaşi, pentru Biserica din România. Probabil că Papa, venind în România, a văzut că este multă treabă şi atunci s-a hotărât să mai dea un Episcop. După aceea, am ales să fiu consacrat Episcop la 8 decembrie. Consacrarea a avut loc la Iaşi… – În Catedrala nouă, care încă nu era gata… – Era încă în construcţie – un profund sens simbolic: o Catedrală în construcţie, cu un Episcop care era dat acolo pentru a lucra mai departe pe şantierul Diecezei. – Aţi ales ca moto: „Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire”. Acest moto a fost primul la care v-aţi gândit, sau aţi mai avut şi alte variante? – Mi-am dorit încă de la început să fie ceva despre iubire, caritate, şi mi-am amintit de aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Paul din Scrisoarea către Efeseni, capitolul 3,17. Am recitit toată pericopa, am meditat asupra cuvintelor şi a expresiilor care precedă acest moto, şi în final am decis: aceasta este lozinca mea ca Episcop, pe care am înscrisă o în stema mea episcopală. – Trasează, într-un fel, şi programul pastoral? – Nu redă în întregime un program pastoral, dar este întotdeauna nota predominantă a unei activităţi pastorale. „Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire”… M-am gândit de multe ori că acest gând se îmbină foarte bine cu multe alte expresii. De exemplu, se completa foarte bine cu motoul Preasfinţitului Petru Gherghel: „Ca toţi să fie una… înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire”. Acum mă gândesc la ceea ce ne-a spus Papa Francisc când a fost în România: „Să mergem împreună… înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire.” – Aţi ales ca stemă episcopală un scut împărţit în două: în partea de sus este simbolistica legată de Cristos, iar în partea de jos simbolistica este mariană. Ce rol are, pentru Dvs, ca Episcop, Sfânta Fecioară Maria? V-aţi şi născut într-o sărbătoare mariană, aţi fost consacrat Episcop într-o sărbătoare mariană… – Şi numirea la Bucureşti a venit tot într-o sărbătoare mariană. – Prezentarea Sfintei Fecioare Maria la Templu… – Da. Întotdeauna m-am considerat, ca să zic aşa, privilegiat, pentru că m-am născut într-o sărbătoare deosebită a Preasfintei Fecioare Maria. Dar ştiu şi că Maica Domnului este considerată de foarte mulţi preoţi, Episcopi, ca o adevărată mamă. De aceea am ţinut foarte mult ca în stema pe care am ales-o – atunci când am oferit datele pe care să le conţină – să figureze şi acest simbol al Preacuratei Fecioare Maria, acea stea cu opt raze, pe un fundal marian. La vremea la care am ales stema, Dieceza de Iaşi adoptase un steag marian, cu acest fundal alb-albastru. Pe acest fond este şi simbolul Preacuratei Fecioare Maria. – Şi va rămâne şi în stema Dvs ca Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti. – Desigur, şi va rămâne şi acel moto, care inspiră şi va inspira toate acţiunile mele de păstor al Arhidiecezei de Bucureşti. Sub ocrotirea Sfintei Fecioare Maria le voi face toate. Modelul este, desigur, Cristos, care este reprezentat pe stemă cu monograma, sus, pe fondul credinţei şi al iubirii – culoarea roşie. Şi sper, cu toate acestea, că nu se supără Sfântul Iosif, patronul Catedralei. Dar, dacă va trebui să fac vreo modificare vreodată, cred că voi găsi un colţişor şi pentru Sfântul Iosif. – Excelenţă, aţi avut până acum o activitate preponderent pastorală, şi vă aşteaptă aici şi o activitate diplomatică, pentru că veţi reprezenta Biserica Catolică şi în faţa instituţiilor. Cum vedeţi această situaţie nouă? – Este un aspect la care m-am gândit în momentul în care am acceptat să preiau conducerea Arhidiecezei, pentru că ştiam că aici, pe lângă activitatea pastorală, administrativă, este şi această activitate la nivel de reprezentare a Bisericii Catolice şi că va fi nevoie de prezenţa Arhiepiscopului la multe momente oficiale, la nivel de stat, la nivel diplomatic, la nivel chiar academic, religios, dar cred că toate se pot face… – Aveţi şi un ajutor, un Episcop auxiliar… – Desigur. Este Preasfinţitul Cornel Damian, care are deja experienţă în acest sens. Dar cred că cu timpul mă voi obişnui şi cu această activitate specifică unui Arhiepiscop de Bucureşti. Ştiu că de foarte multe ori prezenţa aceasta este foarte importantă pentru a face cunoscută Biserica Catolică, pentru a lărgi puţin sfera Bisericii şi în domeniul social, intelectual, academic, chiar şi cunoaşterea aceasta care trebuie să existe la nivelul statului. De aceea am acceptat această misiune cu speranţa că totul va fi spre binele Bisericii Catolice din România. – Ca nou Arhiepiscop mitropolit de Bucureşti veţi deschide Săptămâna de rugăciune, în Catedrală, în luna ianuarie. Cu ce gând? – Dimensiunea ecumenică este una dintre preocupările unui Episcop. Este important să dăm curs acestei rugăciuni a lui Isus – „Ca toţi să fie una”. Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, din ianuarie, mă va pune cu siguranţă într-o situaţie mai nouă, spre deosebire de cea de la Iaşi, unde am avut celebrări de această natură, dar mai mult între catolici şi ortodocşi: aici vor fi şi alte confesiuni. Şi cred că şi acest aspect va întregi acest spectru al ecumenismului care cere o angajare deosebită, de apropiere faţă de fiecare confesiune. Iar faptul că la Bucureşti se începe la Catedrala romano-catolică sper să fie un ton bun pentru a putea oferi din nou celorlalte culte posibilitatea de a vedea că noi ne rugăm mai departe şi că dorim să ne apropiem şi să realizăm această unitate voită de Cristos. – Aveţi un mesaj pentru cei din Arhidieceză, la început de slujire arhiepiscopală? – În momentul în care am fost numit Arhiepiscop, primul gând a fost să fac o rugăciune pentru viitorii credincioşi pe care va trebui să îi păstoresc în mod direct, pentru toţi preoţii. Şi, de atunci, de la 21 noiembrie, în fiecare zi am căutat ca prin rugăciune să mă apropii de toţi. Poate că la început era o oarecare distanţă, dar pe măsură ce timpul trece simt că parcă toţi intră în inima mea şi creşte dorinţa de a fi aproape de credincioşi. De aceea, gândul meu este de preţuire şi încurajare pentru tot ceea ce trebuie să facem împreună. Şi m-am gândit şi la motoul propus de Sfântul Părinte Papa Francisc: „Să mergem împreună!” Să mergem împreună – preoţi, credincioşi, călugări, toţi oamenii de bunăvoinţă – pentru a împlini voinţa lui Dumnezeu. Şi, în acest sens, îndemn toţi credincioşii din Arhidieceză să se asocieze acestui program: să mergem împreună, înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1393, Ultimul acces: 2026-10-25 09:24:47
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
