© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
O tânără la prima profesiune în rândul Surorilor Providenţei[2020-01-14]Sâmbătă, 11 ianuarie 2020, în cadrul Sfintei Liturghii celebrată în capela Surorilor Providenţei din Iaşi, novicea Tereza Bârlescu a făcut prima profesiune, motiv de mare bucurie pentru întreaga familie călugărească a Surorilor Providenţei, bucurie împletită cu mulţumirea şi lauda înălţată Stăpânului secerişului pentru acest „Da”.La sfârşitul drumului de formare parcurs în comunităţile de formare din Brazilia şi Iaşi, novicea Tereza i-a răspuns cu entuziasm şi încredere Celui care a chemat-o pe nume: „M-ai chemat! Iată-mă Doamne!” A făcut vot de castitate, sărăcie şi ascultare pentru un an după Regula de viaţă a Surorilor Providenţei în mâinile sorei Viviana Radu, delegata superioarei generale. Din partea celebrantului, sora Tereza a primit crucea lui Isus, Mirele şi Mântuitorul, ca semn al iubirii Sale infinite. Din partea congregaţiei a primit Regula de Viaţă, calea pentru a trăi caritatea conform carismei Surorilor Providenţei şi a spiritului fondatorului, Sfântul Alois Scrosoppi. Cei prezenţi ne-am rugat ca Dumnezeu să confirme ceea ce a înfăptuit în sora Tereza. Împreună îi mulţumim Domnului pentru „Da”-ul rostit de sora Tereza, un „da” devenit dar pentru congregaţie şi pentru Biserică. Invocăm pentru ea darul fidelităţii în urmarea Mirelui Cristos. Ne rugăm ca şi alţi tineri, fascinaţi de frumuseţea lui Isus, să aibă curajul de a-i asculta glasul şi de a-l urma. Neoprofesa a declarat: „Ceea ce pot exprima în acest moment este mulţumirea şi recunoştinţa adusă Domnului care, din micimea mea, poate realiza ceea ce voieşte; recunoştinţă familiei religioase care m-a primit în sânul ei ca fiică şi mi-a însoţit paşii în tot acest timp de formare, conducându-mă cu răbdare spre Isus şi spre cunoaşterea congregaţiei.” „Cuvintele nu sunt suficiente pentru a descrie acest moment, dar pot mărturisi marea bucurie, pacea şi seninătatea cu care Domnul m-a însoţit în aceste momente pline de emoţii, dar şi de temeri în faţa măreţiei la care m-a chemat. Conştientă fiind de fragilitatea şi micimea mea, îmi pun încrederea în el, care mereu transformă imposibilul uman în posibilul său. Având prezent faptul că noi nu ne consacrăm pentru a fugi de lume, nici pentru a avea o viaţă mai liniştită sau mai comodă, ci ne consacrăm pentru a ne dărui celorlalţi, pentru a aduce un strop de lumină prin prezenţa noastră, care nu e doar simpla noastră prezenţă, ci a lui Dumnezeu şi a Bisericii, iar ceea ce dăruim este darul lui, mă rog cu încredere: «Dumnezeu, care a trezit în tine voinţa şi fapta, şi a început această lucrare, să o ducă la bun sfârşit până în ziua în care va veni Cristos Domnul şi să îţi dea harul de a rămâne statornică şi plină de râvnă (din ritul profesiunii)».” (Surorile Providenţei, material pentru Ercis.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1290, Ultimul acces: 2026-06-24 18:05:48
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
