© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc către Corpul Diplomatic: În faţa problemelor omenirii, avem datoria speranţei[2020-01-09]„Un nou an se deschide în faţa noastră şi, ca scâncetul unui copil nou-născut, ne îndeamnă la bucurie şi la asumarea unei atitudini de speranţă. Aş vrea ca acest cuvânt, speranţa, care pentru creştini este o virtute fundamentală, să însufleţească privirea cu care păşim în timpul care ne aşteaptă.” Sunt primele cuvinte adresate de Papa Francisc membrilor Corpului Diplomatic, pe care i-a primit joi, 9 ianuarie 2020, în Sala Regia din Palatul Apostolic, cu ocazia tradiţionalei întâlniri pentru schimbul de urări la începutul anului. În numele diplomaţilor prezenţi, decanul Corpului Diplomatic, George Poulides, ambasadorul Ciprului, i-a adresat Suveranului Pontif un cuvântul de salut, însoţit de urările pentru noul an.„Desigur”, a reluat Papa în aşteptatul discurs de la începutul anului, „a spera cere realism. Cere conştiinţa numeroaselor chestiuni care afectează epoca noastră şi a provocărilor de la orizont. Cere să se dea problemelor un nume şi să existe curajul de a le înfrunta. Cere să nu se uite că societatea umană poartă semnele şi rănile războaielor care s-au succedat în timp, cu o capacitate distrugătoare tot mai mare, şi care nu încetează să lovească în cei mai săraci şi în cei mai slabi. Din nefericire, noul an nu pare să fie constelat de semne încurajatoare, ci mai degrabă de înăsprirea tensiunilor şi a violenţelor. Dar chiar în lumina acestor circumstanţe nu putem înceta să sperăm. Iar a spera cere curaj. Cere conştiinţa că răul, suferinţa şi moartea nu vor fi dominante şi că chiar chestiunile cele mai complexe pot şi trebuie să fie înfruntate şi rezolvate. Speranţa «este virtutea care ne pune pe cale, ne dă aripi ca să mergem înainte, chiar şi când piedicile par să fie de netrecut» (Mesaj pentru cea de-a 53-a Zi Mondială a Păcii, nr. 1). În continuarea discursului său, Papa Francisc a trecut în revistă principalele evenimente care au marcat agenda Sfântului Scaun şi priorităţile diplomaţiei Vaticanului în contextul contemporan, de la combaterea abuzurilor în dauna minorilor, urgenţa educativă, primatul familiei, la dialogul inter-religios şi convertirea ecologică. Un loc aparte l-a avut, în cuvântul său, călătoriile apostolice pe care le-a efectuat în 2019, inclusiv cea din România: „În timpul călătoriilor de anul trecut am avut posibilitatea de a atinge şi trei ţări din Europa orientală, ajungând mai întâi în Bulgaria şi Macedonia de Nord şi, într-un al doilea moment, în România. Sunt trei ţări diferite între ele, dar care au în comun, cu toate acestea, faptul de a fi fost, în decursul secolelor, punte între Orient şi Occident şi răscruce de culturi, etnii şi civilizaţii diferite. Vizitându-le, am avut posibilitatea de a experimenta încă o dată cât de importante sunt dialogul şi cultura întâlnirii pentru a construi societăţi paşnice, unde fiecare să îşi poată exprima liber apartenenţa sa etnică şi religioasă.” Aşteptate, cu siguranţă, în opinia publică, au fost cuvintele Papei referitoare la „punctele fierbinţi” ale situaţiei actuale: Orientul Mijlociu, în special criza Iran – Statele Unite ale Americii, viitorul proiectului european la 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului şi vastele incendii din Australia. „Este mai urgentă ca oricând o implicare mai asiduă şi mai eficientă a comunităţii internaţionale şi în alte părţi din regiunea Mediteranei şi a Orientului Mijlociu. Mă refer în primul rând la pătura de tăcere care ameninţă să acopere războiul care a devastat Siria în acest deceniu. Este deosebit de necesară găsirea unor soluţii adecvate şi de durată care să permită dragului popor sirian, epuizat de război, să regăsească pacea şi să înceapă reconstrucţia ţării. Sfântul Scaun salută orice iniţiativă destinată să pună bazele rezolvării conflictului şi îşi exprimă încă o dată recunoştinţa faţă de Iordania şi Liban care au primit mii de refugiaţi sirieni, asumându-şi responsabilitatea de a se ocupa de ei, în ciuda a numeroase sacrificii. Din păcate, dincolo de eforturile făcute în vederea primirii, alţi factori de incertitudine economică şi politică provoacă în Liban şi în alte state tensiuni în rândul populaţiei, punând în pericol stabilitatea fragilă a Orientului Mijlociu.” „Deosebit de îngrijorătoare sunt semnalele care provin din întreaga regiune în urma intensificării tensiunii dintre Iran şi Statele Unite care riscă mai ales să pună la grea încercare procesul lent de reconstrucţie a Irakului precum şi punerea bazelor unui conflict la o scară mai amplă pe care cu toţii am dori să îl evităm. Prin urmare, reînnoiesc apelul, către toate părţile interesate, să evite intensificarea conflictului şi să menţină flacăra dialogului şi a autocontrolului, respectând pe deplin legalitatea internaţională.” „Împlinirea a treizeci de ani de la căderea Zidului Berlinului ne-a adus înaintea ochilor unul dintre cele mai sfâşietoare simboluri din recenta istorie a continentului, amintindu-ne cât este de uşor să se ridice bariere. Zidul Berlinului rămâne emblematic pentru o cultură a diviziunii care face ca persoanele să se îndepărteze între ele şi deschide calea spre extremism şi violenţă, după cum apare tot mai evident di limbajul plin de ură folosit pe scară largă în Internet şi în mediile de socializare. În loc de barierele urii preferăm punţile de reconciliere şi solidaritate şi în loc de ceea ce ne îndepărtează preferăm ceea ce ne apropie, conştienţi fiind că «nici o pace nu poate fi consolidată dacă nu încetează, în acelaşi timp, ura şi resentimentele printr-o reconciliere fondată pe caritatea reciprocă», după cum scria, în urmă cu o sută de ani, Papa Benedict al XV-lea.” „Încheind trecerea în revistă a locurilor pe care le-am vizitat în cursul anului care abia s-a încheiat, aş dori să îndrept un gând deosebit spre o ţară pe care nu am vizitat-o, Australia, grav lovită în ultimele luni de incendii persistente, ale căror efecte au atins alte regiuni din Oceania. Doresc să asigur poporul australian de apropierea şi de rugăciunea mea, în special victimele şi locuitorii din regiunile afectate de incendii.” Potrivit unei note de presă a secretariatului de stat, până la ora actuală Sfântul Scaun are relaţii diplomatice cu 183 de state. La acestea, trebuie adăugate relaţiile cu Uniunea Europeană şi Ordinul Suveran Militar de Malta. Pe de altă parte, 89 de ţări au ambasade pe lângă Sfântul Scaun cu sediul la Roma. În decursul anului 2019, Sfântul Scaun a aderat la diferite Convenţii internaţionale şi a încheiat acorduri sectoriale cu cinci ţări: Italia, Burkina Faso, Angola, R. Centrafricană şi R. Congo. Un semn recent al colaborării dintre Sfântul Scaun şi organizaţiile internaţionale este participarea Arhiepiscopului Paul Richard Gallagher, secretar pentru Raporturile cu Statele, la colocviul „A construi împreună Europa”, organizat de Consiliul Europei la Strasbourg în zilele 7-9 ianuarie 2020. În contextul celei de-a 50-a aniversări a statutului de observator pe care Sfântul Scaun îl deţine pe lângă Consiliul Europei, diplomatul Vaticanului a avut o întrevedere cu secretarul general al Consiliului Europei, Marija Pejčinović Burić. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1440, Ultimul acces: 2026-10-23 06:12:15
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
