© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Andrea Tornielli: Speranţa şi realismul Papei în faţa omenirii de astăzi[2020-01-09]Andrea TornielliRealismul şi speranţa sunt cuvintele care oferă o cheie de lectură a aşteptatului discurs pe care Papa Francisc l-a prezentat membrilor Corpului Diplomatic, primiţi joi, 9 ianuarie 2020, cu ocazia tradiţionalei întâlniri pentru schimbul de urări la începutul noului an. Întâlnirea a avut loc în Sala Regia din Palatul Apostolic. Cuvântul de salut a fost adresat Papei de decanul Corpului Diplomatic, George Poulides, ambasadorul Ciprului. Vă oferim în continuare editorialul jurnalistului Andrea Tornielli, directorul editorial al Departamentului de comunicare al Sfântului Scaun: În discursul Papei Francisc despre „starea omenirii” din acest an, au atras atenţia în mod special cuvintele dedicate tensiunii din ce în ce mai mari dintre Iran şi Statele Unite ale Americii. Pontiful, care intervenise deja pe acest subiect duminică, 5 ianuarie a.c., reiterează apelul la a se evita creşterea ulterioară a ciocnirii, păstrând aprinsă „flacăra dialogului şi a autocontrolului, în respect deplin faţă de legalitatea internaţională”. Este o rechemare valabilă pentru toate părţile implicate şi care oglindeşte, cu realism, riscul de a trage Orientul Mijlociu şi lumea întreagă într-un conflict cu urmări incalculabile. Dar chiar dacă astăzi, pe bună dreptate, reflectoarele sunt îndreptate spre evoluţia crizei dintre Statele Unite şi Iran şi spre riscul ulterior pe care aceasta îl reprezintă pentru instabilitatea Irakului, biciuit de războaie şi terorism, Papa Francisc nu simplifică realitatea. El aminteşte numeroasele războaie şi violenţe de multe ori uitate. Denunţă vălul tăcerii care se lasă asupra sorţii devastatei Sirii, denunţă conflictul din Yemen care trece printr-o foarte gravă criză umanitară în indiferenţa comunităţii internaţionale. Citează Libia, dar şi violenţa din Burkina Faso, Mali, Niger şi Nigeria. Aminteşte violenţele comise împotriva persoanelor nevinovate, printre care numeroşii creştini ucişi pentru fidelitatea lor faţă de Evanghelie, victime ale terorismului şi fundamentalismului. Nu poate să nu impresioneze, în cel care a ascultat sau a citit lunga şi detaliata înşiruire a crizelor – inclusiv cele care inflamează America Latină şi care sunt cauzate de nedreptăţi şi corupţie endemică – faptul că Papa Francisc a început discursul său cu o privire de speranţă, acea speranţă care pentru creştini este o virtute fundamentală, dar care nu poate fi separată de realism. A spera, a explicat Papa, cere să se dea problemelor un nume şi să existe curajul de a le înfrunta. Fără a uita de dezastrele provocate de războaie combătute în decursul timpului şi distrugerile acestora. Fără a uita absurditatea şi imoralitatea cursei reînarmării nucleare şi riscul concret al autodistrugerii omenirii. Fără a uita lipsa de respect pentru viaţa şi demnitatea umană, lipsa de hrană, apă şi îngrijiri medicale de care suferă numeroase populaţii, criza ecologică pe care mulţi se prefac în continuare că nu o văd. Dar se poate spera, pentru că într-o lume care pare condamnată la ură şi ziduri, există femei şi bărbaţi care nu se resemnează în faţa dezbinărilor şi nu se întorc de partea cealaltă în faţa celui care suferă. Pentru că există lideri de diverse religii care se întâlnesc şi încearcă să construiască o lume de pace. Pentru că există tineri care caută să sensibilizeze adulţii cu privire la riscurile care planează asupra Creaţiei apropiindu-se de un punct în care nu mai există întoarcere. Se poate spera pentru că în noaptea de la Betleem, Dumnezeu, cel Atotputernic, a ales să se facă Copil, mic, fragil, smerit, ca să învingă şi să convingă lumea cu iubirea sa îmbelşugată şi cu milostivirea Sa. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1406, Ultimul acces: 2026-10-23 13:57:18
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
