Papa Francisc: Cine îl iubeşte pe Dumnezeu să îl iubească şi pe fratele său

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri si Evenimente

Papa Francisc: Cine îl iubeşte pe Dumnezeu să îl iubească şi pe fratele său

[2020-01-10]

Liturghie în capela Casei Santa Marta
La Sfânta Liturghie celebrată în dimineaţa de vineri, 10 ianuarie 2020, în capela Casei Santa Marta, Papa Francisc a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei (1Ioan 4,19-5,4; Psalmul 71; Luca 4,14-22a) şi a pus accentul pe realismul iubirii: indiferenţa este o formă ascunsă de a nu-l iubi pe Dumnezeu şi de a nu-l iubi pe aproapele. „Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi iubit mai întâi, noi nu am avea capacitatea de a iubi”, a spus Papa Francisc în predică. Pontiful a pus accentul pe pericopa din prima Scrisoare a Sf. Ioan, care scoate în prim plan iubirea lui Dumnezeu faţă de omenire. Apostolul, a remarcat Papa, a înţeles ce este iubirea, a simţit-o şi, intrând în Inima lui Isus, a înţeles cum s-a manifestat iubirea lui Dumnezeu. El descrie astfel cum se iubeşte şi cum am fost iubiţi.

Două afirmaţii ale apostolului sunt clare, a evidenţiat Papa. Prima se referă la fundamentul iubirii: „Noi îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit mai întâi”. Începutul iubirii, aşadar, vine de la El. „Eu încep să iubesc sau pot să încep să iubesc”, a spus Pontiful, „pentru că ştiu că El m-a iubit mai întâi. Dacă El nu ne-ar fi iubit, cu siguranţă noi nu am putea să iubim”. Apoi a dat un exemplu: „Dacă un copil abia născut, de câteva zile, ar putea vorbi, cu siguranţă ar explica această realitate: ‘Mă simt iubit de părinţi’. Ceea ce fac părinţii cu copilul este ceea ce Dumnezeu a făcut cu noi: a fost cel dintâi care ne-a iubit. Şi aceasta face să se nască şi să crească capacitatea noastră de a iubi. Aceasta este o definiţie clară a iubirii: noi putem să îl iubim pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu a fost cel dintâi care ne-a iubit.”
A doua afirmaţie „clară” a apostolului, „fără jumătăţi de cuvinte”, este aceasta: „Dacă unul spune că îl iubeşte pe Dumnezeu şi îl urăşte pe fratele său este mincinos”. Pontiful a remarcat că apostolul nu spune că acela ar fi „prost crescut” sau „unul care greşeşte”. Nu, el spune: „mincinos”, iar noi avem de învăţat din acest lucru: „Eu îl iubesc pe Dumnezeu, mă rog, intru în extaz şi atât… apoi mă debarasez de alţii, îi urăsc pe alţii sau nu îi iubesc sau, pur şi simplu, sunt indiferent faţă de alţii”. În Biblie „a fi mincinos este primul mod de a fi al diavolului: este Marele Mincinos, ne spune Noul Testament; este ‘părintele minciunii’ (Ioan 8,44). Aceasta este definiţia pe care Biblia o dă Satanei. Şi dacă tu spui că îl iubeşti pe Dumnezeu dar îţi urăşti fratele, eşti de cealaltă parte: eşti un mincinos. În această privinţă nu există concesii.”
Mulţi pot găsi justificări pentru a nu iubi, ar putea să spună: „Eu nu urăsc, părinte, dar este multă lume care îmi face rău sau pe care eu nu o pot accepta pentru că este prost crescută sau este brutală”. Dar Papa a continuat subliniind concreteţea iubirii indicată de apostolul Ioan atunci când scrie: „Cine nu îl iubeşte pe fratele său, pe care îl vede, nu poate să îl iubească pe Dumnezeu, pe care nu îl vede”. De aceea, a mai spus Sfântul Părinte, „dacă tu nu eşti capabil să iubeşti oamenii, de le cei mai apropiaţi la cei mai îndepărtaţi pe care îi vezi, nu poţi să ne spui că îl iubeşti pe Dumnezeu şi eşti mincinos”.
Nu există însă numai sentimentul de duşmănie, poate să existe şi dorinţa de „a nu se amesteca” în lucrurile celorlalţi. Iubirea, însă, „se exprimă făcând binele”. „Dacă o persoană spune: ‘Eu, pentru a fi curat, foarte curat, beau doar apă distilată’ – vei muri, să ştii. Pentru că acest lucru nu este folositor vieţii. Adevărata iubire nu este apă distilată, ci este apă de fiecare zi: cu probleme, cu simţăminte, cu sentimente de iubire şi de ură… Aşa este. Adevărata iubire este concretă, nu de laborator. Astfel ne învaţă Apostolul, cu astfel de definiţii clare. Însă există o modalitate destul de ascunsă de a nu-l iubi pe Dumnezeu şi de a nu-l iubi e aproapele: este indiferenţa. Cel indiferent respinge iubirea autentică şi preferă apa distilată, nedorind să se amestece cu problemele altora. Însă trebuie să faci acest lucru pentru a ajuta, pentru a te ruga.”
Papa a preluat încă o dată expresia Sf. Albert Hurtado, care spunea: „A nu face răul e bine, dar a nu face binele e rău”. Iubirea adevărată „trebuie să ducă la a face binele (…), la a-ţi murdări mâinile în faptele de iubire”. Nu e uşor, a recunoscut Pontiful, dar mergând pe calea credinţei avem posibilitatea de a învinge lumea, mentalitatea lumii „care ne împiedică să iubim”. Aceasta este calea, iar pe această cale „nu intră cei indiferenţi, cei care se spală pe mâini în faţa problemelor, cei care nu vor să se amestece în probleme ca să vină în ajutor, ca să facă binele; nu intră falşii mistici, cei cu inima distilată ca apa, care spun că îl iubesc pe Dumnezeu dar fac abstracţie de iubirea de aproapele. Papa a încheiat: „Domnul să ne înveţe aceste adevăruri: certitudinea de a fi fost iubit mai întâi şi curajul de a-i iubi pe fraţi”. (Pr. Adrian Dancă pentru Vatican News Romania)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1327, Ultimul acces: 2026-06-25 01:40:14

Timp total: 0.03s...

[]:1