© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Teologia Trupului Cap. V -Sec. 3[2007-01-22]Capitolul V.Învierea trupului rememorare: sfârşitul transmisiunii trecute... Răspunsul lui Cristos este: "Vă înşelaţi pentru că nu cunoaşteţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în cer". Cristos neagă premisa de bază. El învaţă că unitatea trup-suflet în cer nu este identică cu unitatea trup-suflet de pe pământ. "Învierea [trupului]... înseamnă... o stare complet nouă a vieţii umane înseşi". Totuşi, deoarece Cristos spune despre fiinţele umane după învierea trupurilor lor că "nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita", este evident că în cer trupul uman îşi va păstra masculinitatea sau feminitatea. Însă semnificaţia masculinităţii şi a feminităţii în cer va fi diferită de cea care a fost "la început", înainte de căderea în păcat, sau în starea "istorică", adică după căderea în păcat. Cristos a spus de asemenea că cei care vor ajunge la învierea din morţi "nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor" [8]. Această învăţătură se corelează cu declaraţia din Psalmi potrivit căreia chiar şi acum, pe pământ, în starea "istorică" a omului după păcat, suntem mai mici "cu puţin faţă de îngeri" (Psalmul 8,5) [9]. "Trebuie să presupunem că în înviere această asemănare [cu îngerii] va deveni mai mare: nu printr-o dezîntrupare a omului, ci prin intermediul unui alt fel (am putea spune de asemenea unui alt grad) de spiritualizare a naturii lui somatice - adică prin intermediul unui alt 'sistem de forţe' dinlăuntrul omului. Învierea înseamnă o nouă supunere a trupului faţă de spirit" [10]. "Am putea vorbi aici şi despre un sistem perfect de forţe între ceea ce este spiritual în om şi ceea ce este fizic. Omul 'istoric', în urma păcatului originar, experimentează o imperfecţiune multiplă în acest sistem de forţe care este exprimat prin binecunoscutele cuvinte ale Sf. Paul: 'văd o altă lege în mădularele mele, care luptă împotriva legii minţii mele' (Romani 7,23). Omul 'escatologic' va fi eliberat de această 'opoziţie'... 'Spiritualizare' înseamnă nu doar că spiritul va domina trupul [ca în starea omului înainte de păcat], ci, aş spune, că el va pătrunde pe deplin trupul, şi că forţele spiritului vor pătrunde energiile trupului" [11]. Această nouă spiritualizare a trupului îşi va avea izvorul în ceea ce Papa numea o "divinizarea" a umanităţii fiecărei persoane. Viaţa divină a harului, dată prin Botez, va fi perfect unită cu viaţa umană astfel încât harul va pătrunde fiecare aspect al umanităţii. "Participarea la natura divină, participarea la viaţa interioară a lui Dumnezeu Însuşi, pătrunderea a ceea ce este esenţial uman de către ceea ce este esenţial divin, îşi va atinge atunci punctul culminant pentru ca viaţa spiritului uman să ajungă la o asemenea deplinătate care înainte i-a fost absolut inaccesibilă" [12]. Secţiunea 3. În cer vom fi complet cuceriţi de vederea lui Dumnezeu Spiritualizarea fiecărui aspect al persoanei umane îşi are ca izvor harul, care ne va face pe noi, şi fiecare aspect al persoanelor noastre, părtaşi la divinitate. Această divinizare a tuturor aptitudinilor şi capacităţilor naturii umane include trupul. "'Divinizarea' în 'lumea cealaltă' va aduce spiritului uman o asemenea 'gamă a experienţei' adevărului şi iubirii la care omul nu a putut să ajungă vreodată în viaţa pământească" [13]. Descrierea făcută de Papa bucuriei persoanei umane în unitatea ei trup-suflet în cer este dificil de înţeles, deoarece nimeni din cei de pe pământ nu a trăit-o vreodată şi nici nu a experimentat ceva asemănător. Mai mult, chiar şi viziunea Papei despre învierea trupului este în mod necesar incompletă, deoarece nu ni s-a revelat totul despre această stare. Cu toate acestea, este clar din ceea ce descria Papa că vom fi atât de cuceriţi de vederea lui Dumnezeu, atât de pătrunşi de divin, încât fiecare aptitudine şi capacitate pe care o avem va fi complet şi pentru totdeauna orientată spre El. Nimic altceva nu ne va interesa sau atrage. Pentru momente scurte şi într-un mod mult mai puţin intens, aici pe pământ, cei mai mulţi dintre noi am experimentat ceva asemănător cu ceea ce descria Papa. Putem să ne pierdem în frumuseţea naturii; să fim copleşiţi de puterea unei furtuni, a unui vulcan sau a unui cutremur de pământ; să fim atât de absorbiţi de persoana iubită încât nimic să nu poată deranja concentrarea noastră. Acestea sunt reflecţii foarte vagi, imperfecte ale ceea ce Papa încerca să descrie. În termeni teologici, putem înţelege cuvintele lui Cristos despre învierea trupului ca împlinirea totală a semnificaţiei nupţiale a trupului. Trupul uman le dezvăluie persoanelor umane prin semnificaţia lui nupţială faptul că suntem chemaţi la iubire, la a ne dărui pe noi înşine după modelul Preasfintei Treimi. Semnificaţia nupţială a trupului este înţelegerea de către fiecare dintre noi în intelectul nostru a faptului că suntem creaţi pentru a ne dărui pe noi înşine altuia într-o dăruire de sine asemenea celei a lui Dumnezeu, o iubire care susţine şi dăruieşte viaţa. Soţii şi soţiile dau o realitate concretă semnificaţiei nupţiale a trupului trăind o uniune de iubire exprimată în şi prin dăruirea lor de sine trupească. Actul conjugal dintre soţi şi soţii nu doar este o expresie a iubirii lor, ci şi îmbogăţeşte uniunea lor şi permite iubirii lor reciproce să crească şi să se intensifice. În cer, semnificaţia nupţială a trupului, adică faptul că existăm pentru a iubi, va fi exprimat şi trăit nu prin uniunea trupească cu un soţ, ci prin "pătrunderea a ceea ce este esenţial uman de către ceea ce este esenţial divin" [14]. Odată stabilită, uniunea dintre fiecare persoană şi Dumnezeu nu va mai avea nevoie să crească sau să se intensifice deoarece îşi atinge culmea încă din primul moment al uniunii şi rămâne la acest nivel. (Aşadar, unul dintre aspectele actului conjugal, intensificarea uniunii de iubire dintre soţi, nu va mai fi necesar.) Trupul uman va participa la această uniune deoarece fiecare capacitate trupească va fi complet orientată spre uniune. Bucuria divinizării se va traduce printr-o expresie trupească ce va absorbi complet fiecare capacitate trupească umană. "Se va naşte în ea [în persoana umană care experimentează învierea în cer] o iubire cu o asemenea profunzime şi putere de concentrare asupra lui Dumnezeu Însuşi încât va absorbi total întreaga sa subiectivitate psihosomatică" [15]. Ca o imagine imperfectă a absorbţiei cu trupul în uniunea cu Dumnezeu, ne putem gândi la un copil care aude o veste extraordinară, de exemplu că familia va merge în vacanţă la Disney Land, şi nu poate face altceva decât să danseze învârtindu-se nebuneşte timp de câteva minute. Acest copil este total concentrat asupra bucuriei provocate de această veste şi nu se gândeşte deloc la membrii familiei din jurul său. Aceeaşi absorbire are loc adesea la copii de Crăciun. Ei se concentrează total asupra cadourilor astfel încât aproape ignoră orice cerere pe care le-ar adresa-o părinţii sau alţi adulţi. În mod similar, bucuria constantă absolută şi incredibilă a unirii cu Dumnezeu va absorbi într-atât fiecare capacitate a trupului uman încât fiecare simţ, fiecare aptitudine se va concentra asupra lui Dumnezeu. Absorbţia în Dumnezeu va fi atât de intensă încât nu ne vom mai gândi la nimic altceva. Experienţele mistice ale unor sfinţi care au fost atât de absorbiţi în rugăciune, adică în unirea cu Dumnezeu, încât au uitat de timp, de zgomotele din jurul lor, chiar şi de durerile fizice, prefigurează, din nou în mod vag, această absorbţie a capacităţilor trupeşti în uniunea cu Dumnezeu. Sursa: www.ProFamilia.ro Contor Accesări: 1241, Ultimul acces: 2026-10-26 01:02:47
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
