Papa Francisc: Cât timp irosim în a-i judeca pe ceilalţi?[2018-02-26]Liturghie în capela Casei Santa Marta„Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi!” Îndemnul lui Isus de a nu-i judeca pe ceilalţi a fost în centrul predicii Papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată luni, 26 februarie 2018, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Comentând pe larg Evanghelia zilei (Luca 6,36-38), Pontiful a pus accentul pe disponibilitatea de a-l ierta pe aproapele şi de a cere harul ruşinării pentru propriile păcate. Cuvintele lui Isus dobândesc o nouă vigoare în timpul sfânt al Postului Mare, când Biserica şi fiecare creştin în parte încearcă să răspundă la îndemnul de a se reînnoi în vederea sărbătorii Învierii Domnului, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. Nimeni nu poate să scape de judecata lui Dumnezeu, fie ea personală sau universală. Toţi vom fi judecaţi. Este important, de aceea, să revizuim atitudinea pe care o avem faţă de aproapele şi faţă de Dumnezeu. Faţă de aproapele, Isus cere să nu judecăm, mai mult, să iertăm (v. 37). Fiecare dintre noi, a remarcat Pontiful, poate să-şi închipuie că nu-i judecă pe ceilalţi, dar în realitate „de câte ori, în discuţiile noastre, vorbim întocmai de judecarea celorlalţi”, spunând, de exemplu, că un anumit lucru nu merge. Însă „cine te-a făcut judecător?”, a răsunat întrebarea Papei. „A-i judeca pe alţii este un lucru urât, pentru că singurul judecător este Domnul”, care cunoaşte tendinţa omului de a-i judeca pe alţii. „În reuniunile pe care le avem, o masă sau orice altceva, dar să ne gândim la una de două ore: din cele două ore, câte minute au fost folosite pentru a-i judeca pe ceilalţi? Acesta este NU. Şi care este DA? Fiţi milostivi! Fiţi milostivi după cum Tatăl vostru este milostiv. Mai mult: fiţi darnici, daţi şi vi se va da. Ce mi se va da? O măsură bună, îndesată, scuturată şi cu vârf. [Ni se va da] belşugul dărniciei Domnului când noi vom fi plini de belşugul milostivirii noastre în a nu judeca”. De aici, îndemnul de a fi milostivi cu ceilalţi pentru că în acelaşi fel şi Domnul va fi milostiv cu noi (v. 36). Este important a creşte, mai degrabă, în atitudinea de smerenie înaintea lui Dumnezeu, pornind de la recunoaşterea propriilor păcate, după îndemnul profetului Daniel din prima lectură a Sfintei Liturghii. „Noi ştim că dreptatea lui Dumnezeu este milostivire. Dar trebuie să o spunem: ‘Ţie ţi se cuvine dreptatea, nouă, ruşinea’. Iar când dreptatea lui Dumnezeu se întâlneşte cu ruşinea noastră, atunci avem iertarea. Cred că am păcătuit împotriva Domnului, cred că Domnul este drept, cred că este milostiv, mă ruşinez înaintea lui Dumnezeu pentru faptul că sunt păcătos? Atât de simplu: Ţie, dreptatea, mie, ruşinea. Şi să cerem harul de a ne ruşina”. Sfântul Părinte a menţionat că în limba sa maternă se spune despre cei care fac răul că sunt „neruşinaţi”. Să cerem harul „ca niciodată să nu ne lipsească ruşinea înaintea lui Dumnezeu”. „Este un mare har capacitatea de a se ruşina. În acest fel ne amintim de atitudinea faţă de aproapele, ne amintim că după aceeaşi măsură cu care eu îi judec pe alţii voi fi judecat şi eu. Nu trebuie să judec. Şi dacă spun ceva despre celălalt, să o fac cu dărnicie, cu multă milostivire. Atitudinea înaintea lui Dumnezeu, acest dialog esenţial: Ţie dreptatea, mie ruşinea”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 964, Ultimul acces: 2026-09-22 11:14:07
|
Timp total: 0.03s...
[]:1