Numai rugăciunea smerită este temelia vieții și creșterii spirituale a omului, spune Părintele Patriarh[2018-01-28]de Iulian DumitrașcuPatriarhul Daniel a numit duminică textul evanghelic al Duminicii Vameșului și Fariseului un îndreptar de rugăciune, deoarece acesta evidențiază că numai rugăciunea smerită este temelia vieții si creșterii spirituale a omului sau cale de înaintare spre Hristos Cel răstignit și înviat. Numai rugăciunea smerită vindecă sufletul de rănile patimilor egoiste și mai ales de mândrie. Prin rugăciunea smerită, creștinul cultivă trezvia sau veghea duhovnicească, pentru a nu cădea în mulțumirea de sine care devine repede lenevire duhovnicească și slăbire în iubirea față de Dumnezeu și de semeni, a spus Preafericirea Sa. În predica rostită în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală, Patriarhul a precizat că rugăciunea smerită în fața lui Dumnezeu este o oglindă care ne arată că tot ce am făcut bine este foarte puțin în raport cu binele pe care trebuie să-l împlinim în viața noastră, pentru a ne asemăna cu Dumnezeu în sfințenie și bunătate. Făcând referire la poziția fizică în starea rugăciune a vameșului și a fariseului, conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat că aceasta dezvăluie stările lor sufletești: mândrie și mulțumire de sine, la fariseu, pocăință și smerenie, la vameș. Din Sfânta Evanghelie se vede că fariseul este un om drept, dar mândru, în timp ce vameșul este un om păcătos, dar smerit. După citirea pericopei, una din concluzii este aceea că Dumnezeu preferă un păcătos smerit unui drept mândru, a continuat Patriarhul. La aceasta, Părintele Patriarh a adus lămuriri: cântările Triodului, care se referă la Evanghelia acestei duminici, lasă să se înțeleagă că preferința lui Dumnezeu pentru smerenia vameșului nu înseamnă aprobarea păcatelor vameșului și nici nesocotirea faptelor bune ale fariseului. Prin urmare, Triodul ne îndeamnă să imităm virtuțile sau faptele bune ale fariseului și, în același timp, să cultivăm smerenia vameșului, a adăugat Preafericitul Părinte Patriarh. Vameșul și fariseul s-au aflat în aceeași situație: au intrat în templul din Ierusalim pentru a se ruga. Cu toate acestea, numai rugăciunea smerită a vameșului a deschis ușile iubirii milostive a lui Dumnezeu, potrivit Preafericirii Sale. În continuarea cuvântului, Patriarhul a surprins foarte clar rolul smereniei pentru mântuirea credincioșilor. Smerenia îl face pe om sincer și recunoscător, pentru că în stare de smerenie omul vede nu doar binele pe care l-a săvârșit până la un moment dat, ci vede și pe Cel ce îl ajută să facă binele, adică pe Dumnezeu, Cel ce spune «fără Mine nu puteți face nimic» (loan 15:5), adică nimic bun. În acest context, Părintele Patriarh a îndemnat să nu uităm că tot binele pe care-l săvârșim cu gândul, cuvântul și fapta, îl săvârșim prin harul și cu ajutorul lui Dumnezeu și pentru aceasta trebuie să-I mulțumim cu smerenie pentru ajutorul primit de la El în săvârșirea faptelor bune și să-I solicităm ajutorul permanent în timpul vieții. Potrivit Patriarhului României, rugăciunea smerită este temelia iubirii duhovnicești adevărate și a atras atenția că nimeni nu poate iubi cu adevărat pe aproapele dacă iubirea sa este egoistă si mândră, disprețuitoare și judecătoare a altora. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1645, Ultimul acces: 2026-09-19 10:12:13
|
Timp total: 0.03s...
[]:1