Mănăstirea Putna

Acasă > Biserici

Timp stanga: 0.01s...

Biserici

Mănăstirea Putna
Putna

Religie:

Ortodox

Localitate:

Putna

Comună:

Putna

Judeţ:

Suceava

Cod poştal:

727455

Telefon:

NU deţinem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...

Adresa de e-mail:

NU deţinem adresa de e-mail...

Adresă web Biserica:

www.putna.ro

Adrese utile:

www.arhiepiscopiasucevei.ro, www.primariaPutna.ro, www.cjSuceava.ro, sv.prefectura.mai.gov.ro

Hram:

Adormirea Maicii Domnului, Sf. Ap. Petru şi Pavel

Stil arhitectonic:

Tradiţional moldovenesc

Detalii:

Problema înfăţişării iniţiale a bisericii lui Ştefan cel Mare de la Mănăstirea Putna şi, mai cu seamă, a vechii sale structuri planimetrice şi spaţiale a fost îndelung controversată. Cronicile şi documentele anterioare prefacerilor din secolele al şi al XVIII-lea păstrează o tăcere aproape absolută asupra acestui fapt, iar lipsa de informaţii, ca şi amploarea prefacerilor amintite i-au determinat pe unii cercetători să opineze că actuala biserică nu mai are nimic comun cu prima ctitorie ştefaniană.
Dintr-o ştire foarte laconică înserată în Letopiseţul Putna II, se putea trage totuşi concluzia că edificiul iniţial, construit de Ştefan cel Mare, dispunea de aceleaşi spaţii interioare ca şi biserica actuală, adică cea reclădită din temelii de Vasile Lupu, Gheorghe Ştefan şi Eustratie Dabija între anii 1653 - 1662 şi restaurată apoi, succesiv, cu unele modificări, de Iacov Putneanul, în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, de Romstorfer, în primii ani ai secolului nostru şi de Direcţia monumentelor istorice, în ultimele două decenii. Ne referim la ştirea în care se spune că Bogdan al III-lea "a răposat în anul 7025 (=1517) , aprilie 22 - şi a fost îngropat în Mănăstirea Putna, în pronaosul cel mare, în partea dreaptă". Precizarea, oarecum neobişnuită, că acest voievod a fost înmormântat în pronaosul cel mare ne îngăduie să presupunem că mai exista o încăpere care era considerată pronaosul cel mic, şi că acesta nu putea fi altceva decât un pridvor închis. Întrucât de existenţa iniţială a celorlalte compartimente nu avem motive să ne îndoim, înseamnă că biserica lui Ştefan cel Mare de la Putna a fost proiectată din capul locului în plan complex, de tip triconc, cu pridvor, pronaos, gropniţă, naos şi altar, adică exact cu aceleaşi spaţii interioare existente şi în edificiul actual. Trebuie să mai subliniem, totodată, că atât pridvorul închis, cit şi gropniţă ori camera mormintelor sunt considerate ca elemente care apar pentru prima oară în istoria arhitecturii moldoveneşti aici, la Putna.
- actualul plan al bisericii Mănăstirii Putna este identic cu planul vechii biserici ctitorite de Ştefan cel Mare. "Ea era un edificiu de tip triconc, cuprinzând la interior următoarele încăperi dispuse în anfiladă şi marcate de ziduri pline: un naos cu două abside laterale semicirculare, finalizat prin o a treia absidă (cea a altarului) ; o cameră a mormintelor, un pronaos dreptunghiular; un pridvor dreptunghiular dosat întregului edificiu, cel târziu până la anul 1484";
- zidurile bisericii "conţin în masa lor, încă de la cota pardoselii actuale, elemente de piatră de talie cu profilatură, recuperate din zidăriile unui edificiu monumental mai vechi", respectiv, din zidurile bisericii construite de Ştefan cel Mare între 1466 - 1469;
- înainte de incendiul din 1404 (sau, după alte opinii, din 1480) , interiorul bisericii "era ornamentat cu o reţea sumară de motive geometrice", iar după această dată a fost împodobit cu "o fastuoasă pictură de cult", realizată, probabil, până la sfârşitul secolului al XV-lea;
- la exterior faţadele monumentului au fost "înfrumuseţate iniţial cu o bogată decoraţie de discuri smălţuite", iar ulterior, "până la jumătatea secolului al XVII-lea, cel puţin pe anumite zone, cu un strat de tencuială purtător al unei picturi policrome";
- demontarea şi reconstruirea vechii biserici, la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost "impusă datorită unor deteriorări survenite la fundaţie", iar rezidirea s-a efectuat "prin suprapunere nemijlocită" peste vestigiile ctitoriei lui Ştefan cel Mare din anii 1466 - 1469;
- reconstrucţia cuprinde "în întregime aria interioară a primei biserici şi o felie din lăţimea fundaţiei zidurilor sale laterale, care să protejeze mormintele existente, pe timpul fundării construcţiei şi funcţionării bisericii noi";
- exceptând zidul vestic al pridvorului actual, "zidurile transversale ale bisericii actuale au fost sprijinite direct pe fundaţiile rămase de la zidurile transversale ale primei biserici";
- lângă fundaţia zidului vestic al pridvorului bisericii actuale - şi anume, în afara acestuia, mai spre vest - se găsesc "resturi din fundaţia zidului vestic al pridvorului bisericii precedente", respectiv, al celei construite de Ştefan cel Mare, ceea ce constituie nu numai confirmarea peremptorie a existenţei sale iniţiale, ci şi dovada că, la început, acestei controversate şi contestate încăperi i se acordase un spaţiu ceva mai mare decât cel pe care-1 ocupă în prezent. . .

Alte informaţii:

Există, fără îndoială, o memorie a locurilor, o memorie anonimă cu izvoare ancestrale, de esenţă folclorică, în răsfrângerile căreia evenimentele istorice se transfigurează hiperbolic, devenind mituri, legende sau tradiţii, cu semnificaţii existenţiale care transcend realităţile originare, de referinţă directă, în perspectiva lor, după expresia unui mare poet, eroii apar ca munţii în amurg. . . Veneraţia unanimă urcă necontenit spre ei din văile adânci ale aducerilor aminte, învăluindu-le treptat staturile în aburii fecunzi ai închipuirii, ai acelei închipuiri fabuloase care emană din sufletul unui neam întreg şi în ceţurile căreia contururile acestora devin labile, siluetele dobândesc forme fantastice, iar creştetele lor înălţimi uluitoare.
Despre figura lui şi despre uimitoarele sale fapte, istoricul Alexandru Xenopol spunea în 1871, la memorabila serbare de la Putna, că acestea sunt păstrate "mai bine decât în cărţile ce pomenesc de ele, în cel mai mândru din izvoarele amintirii, în sufletul poporului însuşi, învălite în comoară de nesfârşită poezie". Aici se află, într-adevăr, cel mai mândru şi cel mai durabil monument al marelui nostru voievod; aici a rămas el veşnic viu, când a trecut, prin moarte, în nemurire. Veacurile s-au scurs de atunci peste amintirea sa, amplificându-i mereu strălucirea, adâncindu-i şi mai mult înţelesurile. Eroziunii lor au fost supuse mai curând granitul şi marmura, aurul şi argintul numeroaselor sale ctitorii şi odoare, ştirbind nu o dată miraculoasa armonie pe care el însuşi le-a insuflat-o iniţial şi pe care a luat-o apoi cu sine în mirifica lume a legendelor. . .
Potrivit unei vechi tradiţii folclorice, după fiecare bătălie Ştefan cel Mare ar fi înălţat câte o biserică. De aceea, credea Ion Neculce, "câte războaie au bătut, atâte mănăstiri cu biserici au făcut". Aserţiunea, fireşte, nu se confirmă, deoarece în primii nouă ani de domnie, Ştefan cel Mare a purtat mai multe războaie, dar nu a ridicat decât o singură biserică, şi aceea insuficient atestată, la Probota, iar de la fundarea Mănăstirii Putna şi până la înălţarea sigură a următorului edificiu bisericesc, respectiv, între anii 1466 - 1487, s-au mai scurs încă doua decenii, răstimp în care, de asemenea, nu a construit decât o singură biserică, la Rîmnicul Sărat, deşi în acest interval s-au desfăşurat cele mai multe şi mai înfricoşătoare dintre bătăliile sale.
Din pisanie: „Binecredinciosul domn a toată ţara Moldovei, Io Ştefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a zidit şi a făcut mănăstirea aceasta întru numele Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, în timpul arhimandritului Ioasaf, în anul 6989 (1481) . ”

Cod Monument:

SV-II-a-A-05595

Nr. vizualizări:

147864

Data ultimei vizualizări:

2026-09-28 19:09:47

Data ultimei actualizări:

2018-11-15 13:28:17

Data încărcării pe sit:

2005-11-24 05:35:50

Nr. Mesaje:

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea ăn format mărit!

Vedere de ansamblu
Foto: Yair Karelic

Timp total: 0.04s...

[]:1