A murit Cardinalul Gilberto Agustoni - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

A murit Cardinalul Gilberto Agustoni

[2017-01-15]
Cardinalul Gilberto Agustoni
15.01.2017, Vatican (Catholica) - Vineri, 13 ianuarie 2017, a murit Cardinalul elvețian Gilberto Agustoni, prefect emerit al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice. Născut la 26 iulie 1922 la Schaffhausen, în Dieceza de Basel, a fost hirotonit preot la 20 aprilie 1946. Numit la 18 decembrie 1986 pentru biserica titulară Caorle, cu titlul personal de Arhiepiscop, a fost numit și secretar al Congregației pentru Cler. La 6 ianuarie 1987 a primit hirotonirea episcopală. La 2 aprilie 1992 a fost numit pro-prefect al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice, aflăm din materialul de pe ITRC.ro, în traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu.
În consistoriul din 26 noiembrie 1994, Papa Ioan Paul al II-lea l-a creat Cardinal. După ce a primit purpura de Cardinal a devenit prefect al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice, ocupând funcția până la 5 octombrie 1998. Funeraliile vor fi celebrate marți, 17 ianuarie, la ora 10, la altarul catedrei în Bazilica San Pietro, prezidate de Cardinalul decan Angelo Sodano. Jurist vestit, fost secretar al Cardinalului Alfredo Ottaviani, Gilberto Agustoni, de la 1 iulie 1950, a pus experiența sa în slujba directă a Sfântului Scaun. Om auster, a trasat un propriu profil spiritual în reflecția din 12 noiembrie 2000, la rugăciunea jubiliară de seară în Piața San Pietro, indicând ca prioritare dimensiunile umilinței, iertării și pocăinței care duc la convertire și avertizând cu privire la căutarea succesului și a câștigului, care „înainte de a fi o problemă economică este o problemă a sufletului”.
De la tată, funcționar de stat originar din Ticino, și de la mamă, născută într-un orășel pe malul lacului Constance, a primit o educație creștină riguroasă, împreună cu sora și cu cei patru frați, dintre care doi au devenit preoți. Dorind să se facă preot, a intrat foarte tânăr în seminarul diecezan din Lugano, urmând pașii fratelui mai mare, Luigi. După ce a terminat liceul, Episcopul Angelo Giuseppe Jelmini l-a trimis la Roma unde a început să studieze filozofia la Universitatea Pontificală Sf. Toma de Aquino. Din cauza războiului, Episcopul l-a rechemat în Elveția pentru a-l pune să termine teologia la Universitatea din Fribourg. Preot din 1946, hirotonit în Catedrala din Lugano, a fost vice-asistent general al Acțiunii Catolice, ocupându-se de formarea studenților în diferitele sedii universitare elvețiene. A elaborat și itinerare formative, mai ales pentru scoutiști.
În 1950, la Roma, a început să colaboreze cu Mons. Alfredo Ottaviani (1890-1979), din 1953 pro-secretar al Congregației Sfântului Oficiu, care imediat a apreciat pregătirea teologică a tânărului preot și a trebuit să insiste la Mons. Jelmini, care avea alte proiecte cu privire la el, pentru a obține permisiunea de a-l reține la Roma ca secretar al său. Agustoni însuși amintea cum Ottaviani i-a cerut Papei Pius al XII-lea „permisiunea de a lua un preot care încă nu are treizeci de ani la un Dicaster cu competențe deosebit de grave și delicate, mai ales înainte de reforma care a avut loc după Conciliul Vatican II”. Cardinalul Ottaviani a urmărit apoi cu atenție parcursul de formare al colaboratorului său: pentru a completa pregătirea sa în științele teologice l-a încurajat să facă studiile de drept la Universitatea Pontificală Laterană.
Între timp, Agustoni continua să lucreze în Sfântul Oficiu, ajungând să devină șef de birou. În acei ani a fost numit și comisar la Congregația pentru Disciplina Sacramentelor, pentru tratarea cauzelor matrimoniale. Imediat după Conciliul Vatican II a devenit consultant al Consilium ad exsequendam Constitutionem de Sacra Liturgia, fiind în această funcție, așa cum avea să amintească, „și ca legătură între cele două Dicastere care erau implicate la maxim în acțiunea dificilă și istorică a reînnoirii liturgice post-conciliare”. După aceea a fost numit consultant al Congregației pentru Cultul Divin, instituită de Papa Paul al VI-lea.
În mai 1970 a devenit prelat auditor al Tribunalului Rota Romana. O funcție dusă înainte până la 18 decembrie 1986, când Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Arhiepiscop și secretar al Congregației pentru Cler, conferindu-i apoi personal hirotonirea episcopală la 6 ianuarie 1987, în Bazilica Vaticanului. Christus spes gloriae a fost motoul său episcopal. Mons. Agustoni a desfășurat activitatea sa la Congregația pentru Cler într-un moment deosebit de semnificativ, datorită pregătirii și celebrării, în 1990, a celei de-a opta Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor despre formarea clerului, și de asemenea colaborării cu comisia pentru redactarea noului Catehism al Bisericii Catolice, instituită de Papa Ioan Paul al II-lea și prezidată de Cardinalul Joseph Ratzinger, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței.
Congregația pentru Cler a fost chemată să dea o contribuție – amintea Cardinalul Agustoni – „datorită competenței sale specifice, instituționale în domeniul catehezei”. În mod deosebit, chiar secretarului Dicasterului i s-a cerut să coordoneze colaborarea cu comisia. În afară de aceasta, tot în funcția de secretar al Congregației pentru Cler, a fost membru de drept al Consiliului Internațional pentru Cateheză. După aceea a fost o parte activă și în elaborarea constituției apostolice Pastor bonus despre Curia Romană (28 iunie 1988) și a Regulamentului General al Curiei Romane, aprobat de Papa Ioan Paul al II-lea în februarie 1992.
În mai 1991 a fost numit membru al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice. După un an, la 2 aprilie 1992, a devenit pro-prefect, urmând Cardinalului Achille Silvestrini; ca atare a fost numit și pro-președinte al Curții de Casație a Cetății Vaticanului. Cu purpura de Cardinal, la 9 noiembrie 1994, a devenit prefect al Tribunalului Suprem, funcție pe care a menținut-o până în 1998. A luat parte la patru adunări ale Sinodului Episcopilor. După adunarea din 1990, a intervenit la cele două sinoade din 1994: la prima adunare specială pentru Africa – cu un raport despre „corecta administrare a justiției în Biseric㔠– și la a noua Adunare Generală Ordinară dedicată vieții consacrate. În 1997 a participat la Adunarea specială pentru America. De mai multe ori a fost trimis special al Papei, iar în Curia Romană a făcut parte din diferite Dicastere.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1309, Ultimul acces: 2024-06-17 03:44:15