© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Sperând împotriva oricărei speranţe[2016-12-28]Papa Francisc28.12.2016, Vatican (Catholica) - Speranţa nu dezamăgeşte. De aceea să sperăm împotriva oricărei speranţe, asemenea lui Abraham, a îndemnat Papa Francisc astăzi, la audienţa generală desfăşurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican, în cadrul catehezei din seria dedicată speranţei creştine. Citând din scrisoarea Sf. Paul către Romani, Pontiful a amintit că figura lui Abraham ne arată calea credinţei şi speranţei. „Despre el apostolul scrie: ‘Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor popoare’ (Romani 4,18). […] Sfântul Paul se referă la credinţa cu care Abraham a crezut în cuvântul lui Dumnezeu, care îi promitea un fiu. Dar era cu adevărat o încredere sperând ‘împotriva oricărei speranţe’, atât era de neverosimil ceea ce Domnul îi vestea, pentru că el era bătrân – avea aproape o sută de ani – şi soţia sa era sterilă. Nu a reuşit! Dar a spus-o Dumnezeu şi el a crezut. Nu exista speranţă umană pentru că el era bătrân şi soţia era sterilă: şi el a crezut.” A amintit apoi cum Abraham s-a pornit la un drum lung, părăsindu-şi ţara. „Abraham crede, credinţa sa se deschide la o speranţă în aparenţă iraţională; ea este capacitatea de a merge dincolo de raţionamentele umane, de înţelepciunea şi de prudenţa lumii, dincolo de ceea ce în mod normal este considerat bun simţ, pentru a crede în imposibil. Speranţa deschide noi orizonturi, face capabili să se viseze ceea ce nu este nici măcar imaginabil. Speranţa introduce în întunericul unui viitor nesigur pentru a merge în lumină. Este frumoasă virtutea speranţei; ne dă atâta forţă pentru a merge în viaţă.” A admis că a fost un moment când Abraham, în faţa aparentei neîmpliniri a promisiunii, începe să se plângă Domnului. „Şi iată ce învăţăm de la părintele nostru Abraham: a ne plânge Domnului este un mod de a ne ruga. Uneori aud, când spovedesc: ‘M-am plâns Domnului…’, şi [eu răspund]: ‘Dar nu! Plânge-te, El este tată!’ Şi acesta este un mod de a te ruga: plânge-te Domnului, acest lucru este bun.” Şi a repetat: „această plângere a sa este o formă de credinţă, este o rugăciune. Abraham continuă să creadă în Dumnezeu şi să spere că ceva încă ar putea să se întâmple. Altminteri, de ce să îl interpeleze pe Domnul, să i se plângă, să îi amintească de promisiunile Sale?” Pontiful a explicat că „credinţa nu este numai tăcere care acceptă totul fără a replica, speranţa nu este certitudine care te pune în siguranţă în faţa îndoielii şi a perplexităţii. […] Credinţa înseamnă şi a lupta cu Dumnezeu, a-i arăta amărăciunea noastră, fără prefăcătorii ‘pioase’.” Revenind la Abraham, a subliniat că acesta în rugăciune nu cere un fiu. „A cerut: ‘Ajută-mă să continui să sper’, rugăciunea de a avea speranţă. Şi Domnul răspunde insistând cu promisiunea Sa neverosimilă: moştenitorul nu va fi un servitor, ci chiar un fiu, născut din Abraham, generat de el. Nimic nu s-a schimbat din partea lui Dumnezeu.” Sfântul Părinte a încheiat spunând: „Pentru a crede, este necesar de a şti să se vadă cu ochii credinţei; sunt numai stele, pe care toţi pot să le vadă, dar pentru Abraham trebuie să devină semnul fidelităţii lui Dumnezeu. Aceasta este credinţa, acesta este drumul speranţei pe care fiecare dintre noi trebuie să îl parcurgă. Dacă şi nouă ne rămâne ca unică posibilitate aceea de a privi stelele, atunci este timpul să ne încredem în Dumnezeu. Nu există lucru mai frumos. Speranţa nu dezamăgeşte. Mulţumesc.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1102, Ultimul acces: 2026-10-16 10:31:17
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
