© 2005-2024 BISERICI.org
© 2005-2024 BISERICI.org
Timp stanga: 0,2s...
Poveste adevărată[2013-02-01]Când privesc aceste fetițe mă întreb ce vină au ele de erau să ajungă pe drumuri sau la vreo casă de copii, abandonate sau poate chiar mai rău?Totul a început acum aproape trei ani în urmă. După ce am termiat programul specific la unul din penitenciare, un bărbat înalt, bine făcut, dar marcat de locul în care se găsea și cred, și de gravitatea faptei comise mi-a spus că ar vrea să discute ceva personal cu mine. Mi-am luat timp suficient și am aflat istoria tristă dar adevărată a familiei lui. Nu, nu voi intra în detaliile faptei comise dar mă voi opri doar la zbuciumul sufletesc, la durerea inimii lui. În ciuda aparențelor, am și eu inimă Îmi merit pedeapsa pe care o execut chiar dacă circumstanțele au fost altele. Nu mă plâng și nu dau vina pe nimeni. Dar, nimic nu mă sperie mai mult decât gândul că ar fi posibil ca fetele mele pentru care sunt în stare să-mi dau viața dacă ar fi nevoie, ar putea ajunge pe drumuri, fără educație, prostituate sau cine mai știe cum Soția mea (oftează greu) nu este în stare să le poarte de grijă. De mai bine de un an de zile vă studiez comportamentul, caracterul, vorbele voastre, asta pentru că nu v-am cunoscut mai înainte, și, chiar dacă voi fi puțin deplasat, aș îndrăzni să vă rog ceva Nu era prima confesiune pe care o ascultam. În atâția ani petrecuți alături de cei de după gratii am avut parte de multe istorisiri de viață. Mă așteptam, ca și în alte cazuri să mi se ceară să ajutăm această familie cu alimente, lemne, taxe scolare, imbrăcăminte și, chiar dacă le-ar fi cerut pe toate aș fi promis că le rezolv. Avem zeci de astfel de cazuri pe care lunar le vizităm și ajutăm. Dar, acest tată, distrus de situația familială avea o altă dorință care m-a lăsat fără cuvinte preț de câteva minute: Vă rog, căutați o familie, o familie așa ca voi, care să-mi crească fetițele mele până mă voi libera care să le educe pentru a trăi așa ca voi Vă rog ajutați-mă în acest sens Nu-mi găseam cuvintele potrivite nu știam ce să-i spun, cum să-i spun E destul de greu să crești copii tăi astăzi dar să mai crești și pe ai unui străin ? I-am spus că am și eu trei copii, că situația mea nu îmi permite, decât poate doar în vacanțe să iau o fetiță la mine nu am putut decât să-i promit că voi vizita și ajuta atât cât voi putea fetițele lui, că voi povesti pe unde voi merge situația lor și l-am provocat să se roage lui Dumnezeu ca El să intervină pentru acest of al lui. La numai câteva zile, am mers în vizită la această familie. Locuiesc într-un cătun, parcă rupt de societate din județul Iași. Cred că mai repede parcurgi cei aproape 40 km de la șoseaua principală pe jos decât cu mașina, pentru că gropile sunt una lângă alta, nu ai ce ocoli sau ce lăsa, și sunt atât de adânci de se târăște practic mașina cu caroseria de ramășițele de asfalt din șosea Dar, cuvântul dat e datorie curată așa că iată-mă ajuns la primărie unde mă prezint și explic scopul vizitei mele. De aici sunt însoțit de asistenta socială și de un polițist cu care mergem la mama fetițelor. Cred că era undeva aproape de 11 dimineața. După ce strigăm la poartă preț de câteva minute iese pe ușă mama care nu a putut ajunge la poartă decât ținându-se de gard pentru că intuiți și dumneavoastră era încă în stare de ebrietate. Nu știu cât a înțeles din discuția avută dar vâzând-o cu burta mare am întrebat-o dacă e însărcinată sau bolnavă. Da, era însărcinată. I-am spus că, soțul ei este de ceva ani închis cum de este însărcinată, la care ea ne-a spus: Ce, bărbați nu sunt? Dar știți ceva? Sunt în luna a șaptea și încă nu a mișcat copilul meu La care polițistul îi spune: Pai e deja în comă alcoolică, ce să mai miște? ( Așa a și fost a născut prematur și copilul la numai câteva ore a murit deja fiind înmormântat de primărie). Băiatul ei, făcut cu alt tată ne-a spus, printre rânduri că aproape în fiecare noapte după orele 24 intră câte un bărbat la ea în cameră și după ce pleacă acela intră altul și tot asa Iar în camera aceea dorm toți și mama, si cele 3 fetițe și doi băieți, unul de 14 ani iar celălalt de 10 ani Nu-mi venea să cred dar vecinii și asistenta socială ne-au confirmat cele spuse. Noi știam doar de două fetițe Cea de-a treia era făcută cu alt bărbat Am mers apoi la bunica fetițelor acolo unde Mădălina, fetița cea mare doarme și locuiește din când în când O femeie afectată de situația fiului ei închis dar mai ales de situația celor 3 fetițe. Și ea și vecinii și cei din primărie ne-au spus că dacă am putea face ceva pentru fetițe ar fi foarte bine Eu, spunea bunica, sunt bătrână Nu știu cât mai trăiesc dar mi-e milă de copilele astea Acum le mai dau eu o lingură de mâncare dar dacă n-oi mai fi eu mama lor e bețiva și desfrânata satului pleacă de acasă cu săptămânile, lasă copii fără nimic apoi iar vine acasă Am mers de câteva ori și am dus alimente, dulciuri și jucării la acești sărmani copii. În paralel însă, acolo unde ajungeam mai povesteam despre situația lor și dorința tatălui. Au fost câteva familii interesate dar dacă ar fi fost numai un copil sau doi, dar trei e mult prea mult spuneau toți. Aveam si o grupă de rugăciune pentru fetițe. Știam și credeam că Doumnezeu va interveni cumva pentru aceste fetițe. Și, răspunsul la rugăciuni nu a întârziat. Eram într-o zi de Sabat undeva în județul Suceava, în frumoasa grupă de la Țibeni și povestind și prezentând imagini cu fetițele, gazda mea din acea ocazie, familie cu 3 copii îmi spune că ar fi interesați de acest proiect. Am discutat despre implicații, ne-am rugat și am stabilit să ne deplasăm pentru a vedea fetițele și a le lua. După discuții și la primăria locală, unde am fost sprijiniți, am mers cu mașina plină de alimente și jucării nu doar pentru copiii acestei familii ci și pentru ai vecinilor. Prietenii mei erau deciși să ia cele două fetițe. Dar, povestind că acolo mai este și un băiat de 14 ani, o altă familie a dorit să ia acest băiat la ei și să-l ajute cu ceva de muncă dar și cu școala, dacă era necesar chiar să-l crească, să-l ajute la întemeierea unei gospodării și chiar cu căsătoria Iată-ne ajunși. Mădălina știa de planul nostru abia aștepta să meargă undeva unde va avea jucării, mâncare și căldură iarna Mama, ca de obicei nu era acasă iar când a venit, da, era tot beată Băiatul nu era acasă. Dar în curte se mișca un ghem de fetiță. Murdară din cap până-n picioare, deasupra gurii avea ceva uscat mai mare decât năsucul ei Doamna care ar fi vrut să ia băiatul când a văzut-o, de milă a luat-o în brațe când tocmai suna telefonul ei. La celălalt fir era soțul ei - Ai găsit băiatul? - Nu e plecat - Și acum ce faci? - Pai țin în brate o fetiță - Cum arată? E frumoasă? - Pai e blondă dar slabă - Îți place? - Da - Ia-o pe ea, spune soțul Așa se face că, au fost luate cele trei fetițe. Nu pot omite faptul că, toți am plecat mai bogați de acolo Cu o mână ținem volanul iar cu cealaltă ne păduchiam Ajunși acasă, a trebuit să aruncăm tot de pe noi, să facem baie să dezinfectăm hainele etc Târziu în noapte, spre dimineață am reușit și noi să adormim Planul de acasă nu se potrivește cu cel din teren. Fetița cea mică, fiind învățată cu celelalte, mică fiind (aproximativ un an) plângea într-una așa că a trebuit să fie dusă lângă celelalte două Peste două zile mă sună prietenul meu Costel și îmi spune că nu mai știe să facă Fetele, după ce s-au văzut curate, îmbrăcate, mâncau non stop. Cele două mai mari câte 2 3 porții. Ieșeau afară cu burticile pline și de acolo mâncau merele căzute pe jos Costel le întreba dacă s-au săturat și Mădălina, cea mare spunea: Da tati, ne-am săturat dar știi, bunica ne dădea mâncare dar când mergeam acasă nu mâncam cu zilele și mai bine mâncăm azi bine, tot ce ne dai și găsim, cine știe dacă mâine nu vom avea ce mânca ? Nu a fost și nu este ușor pentru această familie să crească, să aibe grijă de șase copii. Mădălina avea probleme grave de sănătate Nu putem uita cum doamna doctor de la Spitalul din Rădăuți auzind de binefacerea făcută acestor fetițe, pentru că încă actele nu erau gata pentru plasament, pentru că banii sunt așa cum sunt a spus: Pai voi să faceți un așa de mare bine și eu să nu vă înțeleg. Nu vă iau nici un ban iar când veți mai avea probleme veniți tot la mine A trecut mai bine de un an și jumătate. Familia Levitchi Costel și Dana cresc nu ușor șase copii. Dacă ne referim la cele trei fetițe, acestea cresc văzând cu ochii, se dezvoltă armonios, dacă atunci când au fost luat cele două mai mici abia dacă vorbeau acum învață poezii, participă cu cântări la programele muzicale, la grădinița particulară unde merg s-au adaptat foarte bine și totul merge ca și cum ar fi în casa părintească. Zilele trecute le întrebam în vizită la ele fiind dacă merg acasă. Ce credeți că mi-au spus? Casa noastră este aici și, luând de gât pe Costel și Dana spuneau, ei sunt acum tata și mama noastră Când privesc aceste fetițe, vă întreb, nu-i așa că v-ar plăcea să vă întâlniți cu ele și cu tatăl lor pe plaiurile cerești? Dacă da, vă provoc să susțineți în rugăciunile voastre familia Levitchi. Încercați să faceți un exercițiu de imaghinație, punându-vă în locul lor pentru o zi numai să vedeți cam cum este Iar, dacă inimile voastre vă spun că ați putea face ceva mai mult pentru creșterea acestor fetițe, vă îndemn să faceți. Nevoi sunt multe. Așa cum spuneam, aceste fetițe merg la o grădiniță particulară unde lunar trebuie plătită o taxă, drumul până acolo etc etc Pentru mai multe detalii, nu ezita să ne contactezi. Fie ca bucuria celei ce privește drept în ochii tăi să inunde inima ta dar și a lor. Și asta, pentru veșnicie. Mihai Enea Director SUP Molodva yo8cyn@yahoo.com, sau 0742 200350 Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 1564, Ultimul acces: 2024-12-04 11:28:53
|
Timp total: 0,21s...
[]:1
