CÂTE CEVA Benone Burtescu[2013-01-25]Iov 33, 14Dumnezeu vorbește însă când ÎNTR-UN FEL când ÎNTR-ALTUL Frumos și bine și adevărat vorbește Domnul în ORICÂTE FELURI ar vorbi, ne-ar vorbi. În același timp, El niciodată nu ne vorbește ALTFEL, adică prin DEZICERE, prin CONTRAZICERE, prin ANULARE a ceea ce deja a zis, ci prin COMPLETARE, prin ÎNTREGIRE. El ne vorbește cu glas de tunet sau cu un susur blând și subțire și între ele în nenumărate FELURI. Îmi place Biblia. Ceea ce înțeleg din ea îmi dă bucurie, satisfacție, împlinire. Ceea ce nu înțeleg din ea, îmi dă pace, siguranță că sunt pe mâini bune mâinile Domnului -, și tainele ei, mărețiile minunilor Sale fără de care m-aș simți singur și fără ajutor, sunt pentru mine gândul veșniciei. Îmi plac COMENTARIILE despre BIBLIE care nu au PRETENȚII de REFORMULARE a ei sau LIMITARE la niște avangardisme doctrinare egale cu ea și uneori din nefericire considerate mai sus decât ea. ÎNCRÂNCENĂRILE cu privire la o INTERPRETARE sau ALTA în cadrul omenirii în general, seculară și religioasă, sau în cadrul marilor religii păgână și creștină și mai ales în cazul diferențelor denominațiunilor creștine, nu sunt de nici un bine. Pretenția științifică și îngâmfarea religioasă, lasă deopotrivă BIBLIA neatinsă, ba îi crește măreția divină. Nu cunosc să se fi produs vreo modificare în Biblie în urma marilor dispute ale ultimului secol cu privire la CREAȚIUNE. Este adevărat fenomenul că în rândurile cititorilor Bibliei pretinși creștini se numără tot mai mulți care cred în EVOLUȚIE, anticamera NECREDINȚEI în DUMNEZEU, dar Biblia este exact aceeași. Nu este treaba mea poate nici măcar să spun că cei care trăiesc din slujirea la altarul Bibliei s-ar cuveni s-o respecte, dar măcar aș zice s-o lase în pace, un minim de ceea ce se cuvine. Dar cum Dumnezeu a rânduit ca până și ADEVĂRUL să se SPUNĂ și nu să se IMPUNĂ, libertatea de alegere este la îndemână și am putea spune că este și dreptul oricui. Un exemplu de FRUMUSEȚI adevărate, dar SPUSE ALTFEL de către Domnul în Biblie, îl putem lua chiar din ceea ce am putea numi MĂRIMILE de TIMP. ZI. Este vorba de momentul Creațiunii, Geneza 1, 5: Dumnezeu a numit lumina ZI, iar întunerecul l-a numit NOAPTE. Astfel a fost o SEARĂ și apoi a fost o DIMINEAȚĂ; aceasta a fost ZIUA întâi. Deranjează pe cineva și pe cine -, că la creațiune noțiunea ca mărime de timp zi este exprimată și ca fiind compusă din o seară și o dimineață și ca fiind compusă din o noapte și o zi? Un analist încrâncenat al textului biblic se poticnește de exprimarea o noapte si o zi că înseamnă ca mărime de timp o zi, și își presupune în zi , noaptea ca fiind adăugată nu inclusă. Analizând Geneza 7, 4: Căci după șapte ZILE, voi face să ploaie pe pământ patruzeci de ZILE și patruzeci de NOPȚI, analistul se întreabă dacă cele șapte ZILE de așteptare în corabie cu ușa închisă până să înceapă ploaia, au avut și șapte NOPȚI și de ce a fost nevoie de exprimarea duratei potopului în patruzeci de ZILE și patruzeci de NOPȚI, când NOPȚILE se puteau subînțelege în ZILE ca mai înainte. Analistul numit de noi încrâncenat, nu e mulțumit de exprimarea mărimii de timp zi, când numai zi, când o zi și o noapte. La desfășurarea potopului în mărimile de timp zi, lucrurile sunt raportate biblic la fel. Cele șapte ZILE- nu zile și nopți din versetul 4, apar la fel în versetul 10 După șapte ZILE au venit apele potopului pe pământ, (nu șapte ZILE și șapte NOPȚI) iar durata potopului, în versetul 12, Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de ZILE și patruzeci de NOPȚI (nu doar patruzeci de ZILE fără nopți). DE CE -ul cu privire doar la această mărime de timp ZI, și doar din cartea Genezei, este suficient de mare și important pentru unii spre a face dezbatere cu privire la textul biblic pe munți de comnetarii. Nu este vorba de a exclude comentariile prin impunerea tăcerii asupra cuvântului Scripturilor Sfinte, ci de bunacuviință asupra abordării. După cronologia biblică a mărimilor de timp ZI la creațiune și ANI în desfășurătorul din cartea neamurilor lui Adam, apare mărimea de timp LUNĂ cu ocazia potopului, Geneza 7, 11 care desigur exista chiar de la început de la crearea luminătorului de noapte. Pe aceste trei mărimi de timp naturale ZI, LUNĂ, AN, urmau să fie făcute profețiile. Cu privire la SĂPTĂMÂNĂ oricât ne-am osteni, nu-i găsim înțelegerea decât în MONUMENTUL CREAȚIUNII și aparținând în exclusivitate voinței lui Dumnezeu, ceea ce a emulat în zicerea a CREDE pe DUMNEZEU pe CUVÂNT. El a zis așa, a făcut așa, ne-a lăsat moștenire așa. Ea este măsura de timp directă dintre Dumnezeu și om, semnul apartenenței omului de EL. Vrea cineva să analizeze acest lucru? Îi trebuie multă credință și multă cuviință. Benone Burtescu (dburtescu@aol.com) Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 1675, Ultimul acces: 2025-04-17 14:37:48
|
Timp total: 0,17s...
[]:1