© 2005-2024 BISERICI.org
© 2005-2024 BISERICI.org
Timp stanga: 0,19s...
PS Virgil într-un amplu interviu pentru Bihoreanul[2013-01-17]"Acum trei decenii, avea o viață dublă. Cine ar fi crezut că, odată ajuns acasă, tânărul inginer agronom își ia gentuța cu 'ustensilele' de preot și, sfidând interdicțiile regimului, duce cuvântul Domnului în clandestinitate, prin căsuțe și apartamente de bloc, celor care se încăpățânau să țină vie credința greco-catolică? Azi, la 55 de ani, inginerul din Târgu Mureș a strâns deja un deceniu și jumătate 'vechime în munca' de Episcop." Astfel începe amplul interviu luat PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea, de publicația Bihoreanul."În 31 decembrie 1989 Biserica Greco-Catolică a fost repusă în drepturi", povestește PS Virgil în acest interviu, "dar nu existau 'norme de aplicare', nimeni nu știa ce trebuie făcut cu bunurile ce au aparținut acesteia. Eu am crezut că frații ortodocși vor avea o mare deschidere față de noi. Din păcate, n-a fost așa. Noi nu mai aveam nimic. În sediile episcopiilor noastre funcționau instituții de stat (la Oradea era Biblioteca Județeană), iar prima liturghie după Revoluție am ținut-o sub cerul liber, în piața centrală din Târgu Mureș. În iunie 1990 l-am însoțit pe Episcopul Alexandru Todea la Roma, unde se întorcea după o absență de 50 de ani. La Sinodul Episcopilor, în fața Papei, fiecare Episcop avea voie să țină un discurs de maxim 8 minute. Părintele Todea a vorbit, într-o liniște mormântală, o jumătate de oră. Iar Papa Ioan Paul al II-lea a spus că cine a tăcut 50 de ani are voie să vorbească o săptămână fără să fie întrerupt. În anul următor Sfântul Părinte l-a făcut Cardinal pe Alexandru Todea. Ținea foarte mult la el, erau și asemănători fizic. A urmat o perioadă în care am luptat pentru retrocedarea lăcașurilor de cult. În Episcopia de Oradea sunt acum 90.000 de credincioși, iar o mare parte din biserici au fost restituite." Episcopul de Oradea a povestit și despre cum a ajuns preot: "Mulți spun că datorită faptului că eram nepotul părintelui Todea. Din mulțimea de nepoți pe care i-a avut eu am fost cel care a simțit chemarea spre Biserică. Am studiat teologia în timpul facultății, cu preoți ieșiți din pușcăriile comuniste, vizitându-i săptămânal acasă, pe ascuns. Colegii mei nici nu cred că știau că sunt preot. Mergeam duminicile și slujeam pe la case, prin blocuri. Riscul era mare. Ca să nu se audă slujba la vecini dădeam radioul tare în camera alăturată. Aveam doar un patrafir și o cruce. Când m-a hirotonit în clandestinitate, în 1982, părintele Todea mi-a zis că nu-mi poate oferi reverendă, ci doar dreptul de a muri pentru credință. Eu personal nu am fost hărțuit de Securitate. Poate și pentru că mergeam cel puțin de două ori pe săptămână la Reghin, la părintele Todea, care era sever supravegheat, deci eram și eu sub observație. Nu pot însă nega că nu mi-a fost frică. Lunea, când mă întorceam la serviciu, mi-era teamă să nu se întâmple ceva rău." Vorbind despre rolul Bisericii azi, Ierarhul a spus că aceasta "dă un sprijin mai ales oamenilor care nu se mai regăsesc în această societate fără repere. E important de știut că există un loc în care putem spune tot. Domnul ne ascultă și regăsim în el o pace a sufletului." Printre ultimele întrebări este cea despre percepția asupra BRU la Vatican. Episcopul Virgil Bercea a răspuns: este văzută "bine, din moment ce PF Lucian a ajuns Cardinal. Avem parte de o apreciere maximă. Eu i-am oferit anul trecut o icoană Sfântului Părinte și și-a adus aminte de mine. Și nu e ușor ca Papa să te țină minte când în lume suntem 4.500 de Episcopi." (Sursa: vedeți aici) Legături: Textul integral al interviului Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1606, Ultimul acces: 2024-11-30 01:50:11
|
Timp total: 0,19s...
[]:1
