În mijlocul tensiunilor din lume, omul aspiră la pacea Mariei[2013-01-01]Pacea este urarea vie pentru acest an abia început pe care Papa Benedict al XVI-lea a exprimat-o în predica la Liturghia din 1 ianuarie 2013, în Solemnitatea Sf. Maria, Născătoare de Dumnezeu, în care are loc și cea de-a 46-a Zi Mondială pentru Pace. Pacea despre care vorbește Sfântul Părinte este "vocație înnăscută a omenirii", care "coincide, într-o anumită manieră, cu dorința unei vieți umane depline, fericite și bine realizate" și care își găsește împlinirea maximă în Maria, Maica lui Cristos. Lumea de astăzi, a afirmat Sfântul Părinte, este marcată de "focare de tensiune și de contrapoziție cauzate de inegalități crescânde între bogați și săraci, de prevalența unei mentalități egoiste și individualiste exprimate și de un capitalism financiar dereglat, pe lângă diferite forme de terorism și criminalitate".Cu toate acestea, potrivit Papei, ceea ce contează cu adevărat sunt "multiplele opere de pace, de care este bogată lumea". El amintește Mesajul său pentru Ziua Mondială pentru Pace, care pornește de la cuvintele lui Cristos din Evanghelia după Matei: "Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu" (Matei 5,9). "Această fericire spune că pacea este dar mesianic și lucrare umană în același timp... Este pace cu Dumnezeu, în trăirea conform voinței Sale. Este pace interioară cu noi înșine și pace exterioară cu aproapele și cu toată creația. Da, pacea este binele prin excelență care trebuie invocat ca dar al lui Dumnezeu și, în același timp, care trebuie construit cu orice efort". "Ne putem întreba: care este fundamentul, originea, rădăcina acestei păci? Cum putem simți în noi pacea, în pofida problemelor, obscurităților, neliniștilor? Răspunsul ne este dat de lecturile de la liturgia de astăzi. Textele biblice, înainte de toate cel luat din Evanghelia lui Luca, ne propun să contemplăm pacea interioară a Mariei, Mama lui Isus. Pentru ea se împlinesc... atâtea evenimente neprevăzute: nu numai nașterea Fiului, ci mai înainte călătoria obositoare de la Nazaret la Betleem, negăsirea unui loc la han, căutarea unui refugiu pentru timpul nopții; și apoi cântarea îngerilor, vizita neașteptată a păstorilor. Însă, în toate acestea Maria nu se descumpănește, nu se agită, nu este tulburată de fapte mai mari decât ea; pur și simplu analizează, în tăcere, lucrurile care se întâmplă, le păstrează în amintirea sa și în inima sa, reflectând asupra lor cu calm și seninătate. Această pace interioară am dori să o avem în mijlocul evenimentelor uneori tumultuoase și învălmășite ale istoriei, evenimente al căror sens adesea nu îl percepem și care ne descumpănesc". "Prima lectură ne amintește că pacea este dar al lui Dumnezeu și este legată de strălucirea feței lui Dumnezeu, conform textului din Cartea Numerilor, care transmite binecuvântarea folosită de preoții poporului lui Israel în adunările liturgice... În Sfânta Scriptură, a contempla fața lui Dumnezeu este fericirea supremă... Din contemplarea feței lui Dumnezeu se nasc bucuria, siguranța și pacea... Iată, iubiți frați, fundamentul păcii noastre: certitudinea de a contempla în Isus Cristos strălucirea feței lui Dumnezeu Tatăl, de a fi fii în Fiul și de a avea astfel, pe drumul vieții, aceeași siguranță pe care copilul o simte în brațele unui Tată bun și atotputernic. Strălucirea feței Domnului asupra noastră, care ne dăruiește pace, este manifestarea paternității Sale; Domnul își îndreaptă fața Sa asupra noastră, se arată Tată și ne dăruiește pace... Nimic nu le poate lua credincioșilor această pace, nici măcar dificultățile și suferințele vieții. De fapt, suferințele, încercările și obscuritățile nu erodează, ci măresc speranța noastră, o speranță care nu dezamăgește". Legături: Textul integral al predicii papale Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 5208, Ultimul acces: 2024-12-13 01:32:43
|
Timp total: 0,22s...
[]:1