Scandal. Documente secrete dezvaluie acte de coruptie si spalare de bani

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,01s...

Ştiri şi Evenimente

Scandal. Documente secrete dezvăluie acte de corupţie şi spălare de bani

[2012-02-28]

Lupte pentru putere în culisele Vaticanului (ARTICOL INTEGRAL)
de GABRIELA ANGHEL
Un climat de tensiune persistă la Vatican de câteva săptămâni alimentat de zvonuri sau documente secrete vehiculate în media italiană privind spălare de bani la banca Sfântului Scaun, IOR, corupţie în atribuirea de contracte şi chiar un pseudo-complot de asasinare a Papei Benedict al XVI-lea.
Polemicile italiene au făcut o pauză duminică, 19 februarie, când la Vatican, în faţa Papei Benedict al XVI-lea s-au reunit 133 de cardinali în cadrul Consistoriului în cursul căruia Suveranul Pontif a creat şi numit 22 noi cardinali. Colegiul cardinalilor are de la acea dată 213 cardinali, din care 125 de electori. Drintre cei din urmă, 67 sunt europeni (dintre care 30 italieni), 15 americani, 22 latino-americani, 11 africani, 9 asiatici şi unul din Oceania. Toate documentele ultraconfidenţiale provenite de la secretariatul Vaticanului şi apărute în presa italiană, legate de corupţie şi spălare de bani la banca Sfântului Scaun, IOR, au acreditat teza „rivalităţilor interne" şi a unei surde „lupte pentru putere". Pentru experţi, dezvăluirile-şoc ar avea ca scop destabilizarea Papei şi a echipei sale.
Cu această ocazie au fost „dezgropate" dosare vechi, cum ar fi dispariţia misterioasă a Papei Ioan-Paul I sau „Papa Luciani" care decisese să facă ordine în conturile Vaticanului. Moartea lui brutală, absenţa autopsiei şi numeroasele anchete care au urmat au lăsat să se subînţeleagă cuvântul „omucidere". Nimic nu a fost dovedit, dar istoria revine regulat în scenă cu fiecare teză a unui complot papal.
Este un lucru rar ca înaltele ziduri ale oraşului papal din Roma să lase să se filtreze secretele Sfântului Scaun.
Avalanşa de dezvăluiri făcute în presă privind presupuse practici de corupţie sau unele practici legate de gestionarea finanţelor statului Vatican, care au culminat cu evocarea unui presupus complot de ucidere a Papei, intervine într-un moment delicat pentru Sfântul Scaun.
Presupusul document top-secret privind un complot contra Papei nu precizează nici natura pericolului, nici identitatea eventualilor complotişti, dar se referă în schimb la luptele pentru putere în sânul Vaticanului. Cum ar fi faptul că Papa ar avea un raport „foarte conflictual" cu cardinalul secretar de stat, Tarcisio Bertone - numărul doi în administraţia Vaticanului - şi ar încerca să îl înlocuiască. Or, numeroşi martori susţin că Papa are o puternică relaţie de încredere cu Bertone, dar că, într-adevăr, gestionarea afacerilor de stat de către acesta este contestată în cadrul guvernoratului - organismul executiv. Onestitatea cardinalului Bertone nu este pusă în discuţie, ci modul de a conduce.
În urmă cu două săptămâni, canalul privat de televiziune La Sette a dezvăluit scrisori confidenţiale datând din 2011 trimise Papei şi cardinalului Bertone de către monseniorul Carlo Maria Vigano, fost secretar general al guvernoratului Vatican, în prezent nunţiu apostolic (ambasador) la Washington, în care critică corupţia din administraţie şi estimează că unii responsabili „privilegiază propriile interese" în dauna celor ale Bisericii. Deşi a criticat defăimarea şi dezinformarea în media, Vaticanul a recunoscut autenticitatea acestor scrisori, aparent remise presei de membri ai secretariatului de stat. Semn al atmosferei sumbre, doi actuali responsabili ai guvernoratului Vaticanului şi doi foşti responsabili au adresat un răspuns public criticilor lui Vigano şi au subliniat că acuzaţiile prelatului pot da „impresia că guvernoratul, în loc să fie un instrument de guvernare responsabilă, este o instituţie nedemnă de încredere şi controlată de forţe obscure".
Analişti ai sferei Vaticanului susţin că divulgarea scrisorilor monseniorului Vigano ar avea drept scop „căderea" cardinalului Bertone, criticat în sânul aparatului pentru lipsă de diplomaţie şi lipsa controlului, deoarece a lăsat să se desfăşoare operaţiuni riscante sau lipsite de transparenţă. Fondul problemei, arată „vaticaniştii", este că Papa nu se ocupă îndeaproape de maşina vaticană şi a delegat totul secretarului de stat, a cărui putere devine cu fiecare zi mai absolută şi suscită nemulţumiri puternice în pontificat.
Se comentează, de asemenea, că toate aceste dezvăluiri au avut loc înaintea Consistoriului în care au fost numiţi 22 de noi cardinali, cardinalii având rol şi influenţă în alegerea Papei. Iar unele instituţii media întreţin relaţii privilegiate, chiar amicale, cu membrii italieni ai administraţiei Vaticanului care, în anumite ocazii, pot să lase să se scurgă informaţii confidenţiale în scopul favorizării unei personalităţi sau a unui clan. Surse apropiate papalităţii arată că rapoartele privind o proastă gestiune financiară relevă clar o luptă pentru putere aflată în curs în interiorul Vaticanului a cărei finalitate este incertă şi posibil devastatoare, privind atât soarta Papei, a secretarului de stat, cardinalul Tarcisio Bertone, cât şi a viitorului conclav pentru alegerea viitorului Suveran Pontif.
Nu iese fum fără foc?
În scrisorile din martie 2011, monseniorul Vigano cerea Papei să revină asupra numirii sale în prestigiosul post de nunţiu la Washington din cauză că „transferul, în acest moment, ar suscita degringolada şi descurajarea celor care au crezut că ar fi posibilă asanarea numeroaselor situaţii de corupţie şi malversaţiuni înrădăcinate de multă vreme în gestiunea guvernoratului".
La oficializarea mutării sale, el a reiterat că „va fi percepută ca un verdict de condamnare a muncii mele, ca o pedeapsă".
Scrisorile secrete ale lui Vigano cu conţinut exploziv au alarmat Vaticanul. Niciodată nu au fost atâtea comunicate de presă, atâtea dezminţiri din partea purtătorilor de cuvânt. Dar niciodată nu mai fuseseră denunţate atâtea malversaţiuni în mod atât de direct. Desemnarea monseniorului Vigano, secretarul general al Guvernoratului, numărul doi în stat, ca ambasador peste Atlantic la 19 octombrie trecut a dat loc la numeroase interpretări. Vigano avea la activ câteva mici miracole pecuniare, în special denunţarea operaţiunilor prea costisitoare sau reducerea costului creşei din Piaţa Sfântul Petru cu 200.000 de euro. Prelatul a semnalat Papei gestionarea dezastruoasă şi costisitoare a serviciilor tehnice şi a remarcat că lucrările erau mereu atribuite aceloraşi firme, cu tarife mult mai mari decât cele practicate în afara Vaticanului. Sfântul Scaun a replicat într-un comunicat, recunoscând că Vigano trecuse de la un deficit de circa 8 milioane de euro în 2009 la un excedent de peste 21 milioane euro în 2010 (34,4 milioane după unele surse), în special datorită intrărilor la muzeele Vaticanului. Nu este pentru prima oară când conturile papalităţii se află în centrul unui scandal. În octombrie 2010, Parchetul din Roma a deschis o anchetă privind Institutul de Opere Religioase (IOR), banca Sfântului Scaun, pentru spălare de bani.
În noiembrie trecut, la Vatican au venit şapte inspectori ai Moneyval, organism internaţional al măsurilor antireciclare a banilor. Inspecţia a impus modificări mai restrictive a legilor vaticane printre care facilitarea pentru Autoritatea de Informare Financiară (AIF) de a verifica fiecare operaţiune a oricărei instituţii legată de Sfântul Scaun, IOR, inclusiv Guvernorat. Aif fusese creată cu un an înainte, pentru a permite intrarea Vaticanului pe „lista albă" a statelor cu cele mai înalte standarde corectitudine şi transparenţă în operaţiunile financiare. Bertone a făcut tot posibilul pentru a numi în fruntea Aif unul din oamenii săi de încredere, dar nu a reuşit.
În iunie, o comisie europeană va decide dacă Vaticanul a respectat legile internaţionale contra spălării banilor şi legile contra finanţării terorismului. În ultimele săptămâni, Vaticanul a făcut mai mult pentru a se pune în conformitate cu normele financiare internaţionale decât în toată istoria sa.
În vizorul Bruxelles-ului
Invitat la ceremonia oficială organizată de Vatican pentru sărbătorirea acordurilor de la Latran (1929), care reglementează raporturile dintre Sfântul Scaun şi statul italian, premierul Mario Monti a oferit un cadou nedorit de Biserică - sfârşitul exceptării de la taxa pe proprietăţi şi bunuri imobiliare, cu excepţia lăcaşurilor de cult.
De multă vreme, italienii cer evizuirea acordurilor de la Latran, care permit Vaticanului să scape de Fisc. Dar nici un guvern, fie de dreapta, fie de stânga, nu a avut niciodată curajul politic să pună în discuţie această exceptare fiscală, care risca să coste o parte a electoratului catolic.
Acum, Biserica italiană are o slabă marjă de manevră de reacţie pentru că guvernul Monti nu poate da înapoi. Sesizată în octombrie 2010 de Partidul Radical italian, UE ameninţă Italia cu cartonaşul roşu. Potrivit Bruxelles-ului, exceptarea acordată Bisericii italiene în materie de impozit funciar comunal constituie un ajutor indirect al statului, susceptibil să fie greu sancţionat. Verdictul se aşteaptă în mai şi, potrivit presei din Peninsulă, va fi vorba de o amendă piperată pentru Italia şi obligaţia primăriilor de a recupera arieratele de la Biserică din anul 2005. Mario Monti, fost comisar european al Concurenţei, ştie că singurul mod de a evita tunetele şi fulgerele Bruxelles-ului este prevenţia, ceea ce atrage întreruperea procedurii de sancţionare. După ce a anunţat impozitarea bunurilor Bisericii, Monti a cerut actualului comisar al Concurenţei, Joaquin Almunia, să suspende procedura contra Italiei.
Miliardele Bisericii sunt binevenite pentru a umple vistieria statului, dar experţii arată că Vaticanul va negocia ferm pentru scăderea notei de plată. Iar pentru inspectorii Fiscului italian, bătălia cifrelor va pune o serioasă problemă, pentru că va fi o muncă dificilă inventarierea tuturor proprietăţilor. Cea mai simplă ar fi o reuniune a reprezentanţilor Bisericii şi cei ai administraţiei fiscale pentru listarea imobilelor şi calculul obolului anual pe care ar urma să îl plătească Vaticanul. Ţinând cont, desigur, de limitele fixate prin amendamentul care prevede exceptarea pentru locurile de cult, cantinele pentru săraci... Biserica ar fi proprietara a cel puţin 100.000 de edificii, din care 9.000 şcoli, 26.000 structuri ecleziastice şi peste 5.000 de structuri de sănătate - dispensare, clinici, spitale, azile.

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 1038, Ultimul acces: 2025-01-18 22:38:25

Timp total: 0,09s...

[1]:1