Interviu cu un convertit de la iudaism (I) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2025 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

Interviu cu un convertit de la iudaism (I)

[2012-02-27]
Părintele David Neuhaus s-a născut într-o familie ebraică și, încă la vârstă tânără, s-a convertit la creștinism. În colaborare cu Ajutorarea Bisericii care Suferă, Mark Riedemann l-a intervievat pentru Where God Weeps (Acolo unde Dumnezeu plânge), pe părintele Neuhaus, vicar al patriarhiei latine de Ierusalim pentru catolicii de limbă ebraică. Traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu a apărut pe InfoSapientia.ro, de unde o preluăm în două părți. Astăzi prima parte.
- Părinte, ați crescut într-o familie ebraică. Ați primit acolo o profundă educație religioasă?
- Am primit ceea ce s-ar putea defini o educație ebraică tradițională. M-au trimis la o școală ebraică diurnă, o școală minunată. Dacă aș avea copii, i-aș trimit să studieze acolo și acum. Și așa am fost educați în tradiția ebraică acasă. Părinții mei erau foarte deschiși și nu foarte practicanți.
- Cum percepeați Dvs creștinismul în acel moment?
- Era o problemă foarte complexă. Părinții mei sunt refugiați din Germania nazistă și așa am crescut cu conștiința foarte puternică a istoriei. Desigur, istoria este un loc în care evreii și creștinii se întâlnesc într-o interacțiune destul de traumatică. Însă în același timp, părinții mei sunt foarte deschiși și foarte cordiali și astfel acest mesaj al traumelor istoriei a fost echilibrat cu o deschidere față de vecinii noștri.
- V-ați convertit la creștinism la vârstă tânără. Ce anume v-a inspirat să luați în considerare convertirea la creștinism?
- La vârsta de 15 ani, ajungând pentru prima dată în Israel, am făcut cunoștință cu una din marile figuri spirituale din acel moment la Ierusalim, o soră ortodoxă rusă, care era abatesa unui convent și numele său era Maica Barbara.
- Credeți că era chiar din nobilimea rusă?
- Da, era o contesă, un membru al aristocrației rusești și prin intermediul ei l-am întâlnit pe Isus Cristos. Era o femeie, care în momentul în care am întâlnit-o avea deja 89 de ani, paralizată, incapabilă să se miște din patul ei, dar strălucitoare cu bucuria lui Cristos și acest lucru m-a uimit. Nu am mers ca să o întâlnesc pentru că eram interesat de creștinism, ci mai degrabă pentru că eram interesat de istoria rusă și întâlnirea cu ea a fost cu adevărat o întâlnire cu Isus Cristos. Nu eram foarte credincios în acel moment și religia nu mă interesa deloc, dar ceea ce a atras atenția mea a fost marea bucurie cu care vorbea despre toate și era o bucurie care m-a determinat să o întreb: "Pentru ce Dumneavoastră sunteți așa de bucuroasă? Aveți 89 de ani, nu puteți merge, nu vă puteți mișca, trăiți într-o minusculă cămăruță rece. Ce anume Vă face așa de fericită?" Și asta a determinat-o la rândul ei să își mărturisească credința. Acest lucru pur și simplu m-a cucerit, m-a capturat. Pasul intermediar, desigur, a fost să mă întorc acasă și să povestesc părinților mei că am întâlnit-o pe Maica Barbara și prin intermediul ei pe acel om, pe Isus.
- Care a fost reacția lor?
- Părinții mei erau șocați. Mă trimiseseră în Israel. Nu se așteptau ca fiul lor evreu, trimis la o școală ebraică în Israel, să se întoarcă vorbind despre Isus și în timpul conversației am făcut promisiunea că voi aștepta zece ani. Aveam numai cincisprezece ani. Am spus: "Voi aștepta până la vârsta de 25 de ani. Dacă acest lucru va fi încă adevărat atunci când voi avea vârsta aceea, voi veți accepta"; și ei au fost imediat de acord. Cred că s-au gândit: "Crește și va depăși". Și de fapt au acceptat și acum am un raport foarte, foarte strâns cu părinții mei. Ceea ce s-a întâmplat în perioada intermediară a fost o tentativă de pactiza tot mai mult cu ceea ce implica asta; a crede în Isus și apoi, lent dar inevitabil, a încerca integrarea în Trupul său, în Biserică.
- Ce anume implică asta?
- În primul și în primul rând, ca evreu, implica să caut să înfrunt într-un fel temele foarte dure și dificile ale relațiilor ebraico-creștine în istorie, să fiu atras de Biserica catolică din cauza tentativei Bisericii de a înfrunta această istorie, un drum pentru a cere iertare și un drum spre reconciliere. Biserica Ortodoxă, în special de tradiție bizantină, mă atrăgea enorm, estetic îmi plac mult liturgia și cântările, este frumos, dar ceea ce am găsit în Biserica Catolică romană era o adevărată tentativă de a asuma responsabilitatea noastră ca trup istoric în istoria lumii. Persoana care a deschis poarta a fost papa Ioan al XXIII-lea. Voința sa de a convoca un Conciliu și de a trata aceste teme foarte, foarte dificile referitoare la responsabilitatea noastră față de istoria lumii, mi-a permis să cred că puteam să fiu catolic și puteam să fiu evreu, deci am putut să merg la familia mea și să spun: "nu trădez poporul de care aparțin". Cu părinții mei dialogul a mers înainte timp de zece ani și, așa cum am spus, când am fost botezat la vârsta de 26 de ani părinții mei s-au cam reconciliat cu ideea că au un fiu care era o adevărată "oaie neagră" și, așa cum spun, raportul cu ei este foarte puternic.
- La ce punct din acest proces de convertire ați simțit vocația?
- A venit aproape imediat, ca să fiu cinstit, la vârsta de 15 ani, după trei luni de la întâlnirea cu Maica Barbara. Tinerii de la școala mea se întrebau unul pe altul să scrie unde vom fi la vârsta de 30 de ani, adică după cincisprezece ani. Eu am scris că voi fi un călugăr într-o mănăstire. În acel moment gândeam încă în termeni de Biserică ortodoxă, dar cred că atunci aveam deja senzația clară că am trăit viața mea creștină, dedicându-mă poporului lui Dumnezeu și încercând să trăiesc o viață dedicată reconcilierii.
- Care este Sacramentul cu care aveți afinitate mai mare?
- A fost foarte clar încă de la începutul vieții mele creștine că am fost foarte atras de Euharistie, de contactul cu Trupul lui Cristos în Euharistie. Și, desigur, o repet din nou, timp de zece ani am asistat în mod obișnuit la Euharistie fără să fiu în măsură să particip la ea.
(Sursa: vedeți aici)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1017, Ultimul acces: 2025-05-17 00:47:05