© 2005-2025 BISERICI.org
© 2005-2025 BISERICI.org
Timp stanga: 0,07s...
Isus pe cruce: încredințarea totală în mâinile Tatălui[2012-02-16]Așa cum a făcut și miercurea trecută, și în dimineața zilei de 15 februarie 2012, Papa Benedict al XVI-lea și-a concentrat audiența generală pe rugăciunea lui Isus în apropierea morții. De această dată, Sfântul Părinte s-a oprit în particular asupra Evangheliei lui Luca. Cea de-a treia dintre Evangheliile sinoptice relatează trei dintre frazele rostite de Isus pe cruce. Prima este o implorarea adresată Tatălui după ce a fost pironit pe cruce. Cererea de iertare pentru proprii călăi este în perfectă coerență cu Predica de pe Munte: "Iubiți-i pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc". "Acum, de pe cruce, El nu doar îi iartă pe călăii săi, ci se adresează direct Tatălui mijlocind în favoarea lor"."Această atitudine a lui Isus găsește o 'imitare' emoționantă în povestirea lapidării Sfântului Ștefan, primul martir", a observat Pontiful. "Ștefan, într-adevăr, apropiindu-se de sfârșit, 'căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: Doamne, nu le socoti păcatul acesta, și, spunând aceasta, a adormit': acestea au fost ultimele sale cuvinte". "Isus pe cruce se adresează Tatălui și nu cere numai iertarea pentru cei care l-au răstignit, ci oferă și o interpretare a ceea ce se întâmplă. Potrivit cuvintelor sale, oamenii care l-au răstignit 'nu știu ce fac'. Adică El pune ignoranța, 'a nu ști', ca motiv al cererii de iertare adresată Tatălui, pentru că această ignoranță lasă deschisă calea spre convertire". A doua frază a lui Isus pe cruce este adresată tâlharului pocăit. "Tâlharul cel bun înaintea lui Isus intră în sine însuși și se căiește, simte că se găsește în fața Fiului lui Dumnezeu, care face vizibilă Fața însăși a lui Dumnezeu, și îl roagă: 'Isuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția Ta!' Răspunsul Domnului la această rugăciune depășește cu mult cererea; într-adevăr îi spune: 'Adevăr îți spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!' Isus este conștient de intrarea directă în comuniune cu Tatăl și de redeschiderea pentru om a căii spre paradisul lui Dumnezeu. Astfel, prin acest răspuns, oferă speranța neclintită că bunătatea lui Dumnezeu poate să ne atingă chiar în ultima clipă a vieții și rugăciunea sinceră, chiar și după o viață greșită, întâlnește brațele deschise ale Tatălui bun care așteaptă întoarcerea fiului". În fine, chiar înainte de a muri, Isus strigă: "Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu". Sfântul Părinte a remarcat că acest lucru are loc tocmai atunci când au loc eclipsa de soare și sfâșierea catapetesmei templului. "Moartea lui Isus este caracterizată în mod explicit ca eveniment cosmic și liturgic; în particular, marchează începutul unui cult nou, într-un templu neconstruit de oameni, întrucât este însuși Trupul lui Isus mort și înviat care adună popoarele și le unește în Sacramentul Trupului și Sângelui Său". Tatăl în mâinile căruia Isus s-a încredințat definitiv este cel în casa căruia, la 12 ani, a afirmat că trebuie să fie. "Atunci a rămas pentru trei zile în Templul din Ierusalim, a cărui catapeteasmă acum se sfâșie... De la început până la sfârșit, ceea ce a determinat în totalitate simțămintele lui Isus, cuvintele Sale, acțiunile Sale, este relația unică cu Tatăl. Pe cruce El trăiește pe deplin, în iubire, această relația filială a Sa cu Dumnezeu, ce însuflețește rugăciunea Sa". Cuvintele rostite de Isus, după invocația "Tată", reiau o expresie dintr-un Psalm: "În mâinile Tale îmi încredințez sufletul". "Aceste cuvinte, însă, nu sunt o simplă citare, ci mai ales arată o decizie fermă: Isus se 'încredințează' Tatălui într-un act de totală abandonare... În Ghetsimani, atunci când a intrat în lupta finală și în rugăciunea mai intensă și era pe cale să fie 'dat în mâinile oamenilor'... inima Sa era pe deplin ascultătoare față de voința Tatălui... Acum, în ultimele clipe, Isus se adresează Tatălui spunând care sunt cu adevărat mâinile în care își încredințează întreaga Sa existență... Isus s-a lăsat dat 'în mâinile oamenilor', însă în mâinile Tatălui își așează sufletul său; astfel - cum spune evanghelistul Ioan - totul s-a săvârșit, actul suprem de iubire a fost dus până la capăt, până la limite și dincolo de limite". Sfântul Părinte a concluzionat: "Cuvintele lui Isus pe cruce în ultimele clipe ale vieții Sale pământești oferă indicații pentru rugăciunea noastră, "dar o deschid și către o încredere senină și către o speranță fermă... Ne invită la dificilul gest de a ne ruga și pentru cei care ne fac rău, ne prejudiciază, știind să iertăm întotdeauna, pentru ca lumina lui Dumnezeu să poată lumina inimile lor: și ne invită să trăim, în rugăciunea noastră, aceeași atitudine de milostivire și de iubire pe care Dumnezeu o are față de noi... În același timp, Isus, care în momentul final al morții se încredințează în întregime în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, ne dă certitudinea că, oricât de dure ar fi încercările, dificile problemele, apăsătoare suferințele, niciodată nu vom cădea din mâinile lui Dumnezeu, acele mâini care ne-au creat, ne susțin și ne însoțesc în drumul vieții, pentru că sunt conduse de o iubire infinită și fidelă". Legături: Textul integral al audienței generale Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1054, Ultimul acces: 2025-01-19 00:04:37
|
Timp total: 0,07s...
[1]:1
