Vocația sacerdotală a fost asimilată cu acțiunea sindicală (comunicat)[2012-02-01]Patriarhia Română a luat cunoștință cu uimire de hotărârea în primă instanță a completului de judecători din cadrul secției a III-a a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauza autointitulatului sindicat al preoților din Mitropolia Olteniei Păstorul cel bun contra României având ca obiect dreptul clericilor la libera asociere în organizații de tip sindical. Studiind cu atenție această hotărâre, Patriarhia Română constată următoarele: 1.Cunoașterea trunchiată (insuficientă) de către CEDO a specificului relațiilor dintre stat și culte în România și ignorarea prevederilor Constituției României (art. 29), a Legii Cultelor nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor din România (art. 8) și a Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române recunoscut prin HG nr. 53/2008 și publicat în Monitorul oficial nr. 50/22 ianuarie 2008 - Statut, care enunță cu claritate autonomia și libertatea Bisericii față de Stat. 2.Confuzia între specificul vocațional al preoției care este chemare la misiune sfântă prin actul hirotoniei sau "slujire liber asumată a comunităților de credincioși" (art. 123 alin. 7 din Statut), pe de o parte, și raporturile de muncă specifice angajaților civili, pe de altă parte;3.Reținerea total eronată în hotărârea CEDO că statutul așa-numitului sindicat nu ar contraveni prin nimic Statutului Bisericii Ortodoxe Române, Legii cultelor și canoanelor. Însă, în realitate, sindicatul are obiective total incompatibile cu slujirea sacramentală și pastorală a preoților, și anume: "organizarea de mitinguri, demonstrații și greve" (pct. 3.2 lit. j din Statutul sindicatului), mențiune care contravine statutului recunoscut cultelor de către statul român de "factori ai păcii sociale" (art. 7 alin. 1 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor); "respectarea prevederilor legale privind concediile de odihnă și sărbătorile legale" (pct. 3.2 lit. c din Statutul sindicatului) în cazul clericilor, ceea ce înseamnă că zilele de sâmbătă și duminică, prima și a doua zi de sărbătorile Sfintelor Paști, Nașterii Domnului și Rusaliilor, precum și în alte sărbători legale care coincid cu sărbătorile religioase ar fi zile libere pentru clericii membri ai sindicatului, când tocmai atunci credincioșii sunt în număr mai mare prezenți la biserică; "asigurarea prezenței și reprezentării sindicatului la toate nivelurile și în toate organismele de decizie bisericească" (art. 3, pct. 2, lit. i din Statutul sindicatului), inclusiv la lucrările Sfântului Sinod (art. 3, pct. 2, lit. ș), ceea ce ar reprezenta o încălcare flagrantă a autonomiei Bisericii și o încercare a Sindicatului de a deveni un grup de presiune și de a eluda căile statutare de consultare a clericilor în adunările eparhiale, în conferințele preoțești administrative lunare, cercurile pastorale, conferințele preoțești pastoral-misionare semestriale sau în Permanențele Consiliilor eparhiale, inclusiv în Consiliul Național Bisericesc și Adunarea Națională Bisericească ale Bisericii Ortodoxe Române. Reamintim că, potrivit Sfintelor Canoane universale și Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, preoții - asemenea magistraților și militarilor - nu au dreptul să se angajeze în politică partinică, să desfășoare activități economice, direct sau prin interpuși, și să participe la alte forme de asociere, inclusiv de tip sindical pentru a fi imparțiali și total angajați în slujirea binelui comun al populației. O eventuală adoptare finală a acestei hotărâri de către CEDO ar constitui un atac direct la organizarea constituțională și legală a cultelor din România și din statele membre ale Consiliului Europei, asimilând vocația sacerdotală misionară cu acțiunea sindicală protestatară. De altfel, această decizie a CEDO a trezit nedumerire în rândurile unor reprezentanți ai altor Biserici europene care și-au exprimat intenția de a se solidariza cu Statul român și Biserica Ortodoxă Română deoarece consideră această hotărâre un precedent inacceptabil care subminează autonomia tuturor cultelor religioase din Europa. În plus, această hotărâre contravine deciziilor anterioare, unele chiar recente (de pildă, în cauzele Muller, Reuter și Baudler contra Germaniei din 6 decembrie 2011), ale Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și opiniei separate a doi dintre judecătorii din această cauză, care au confirmat că statutul, drepturile și obligațiile slujitorilor unui cult religios față de acest cult țin de competența exclusivă a cultului respectiv. Ne exprimăm speranța că Statul român va contesta cu fermitate această hotărâre inadecvată și avem convingerea că Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului va corecta o hotărâre pripită în cauza autointitulatului sindicat al preoților din Mitropolia Olteniei Păstorul cel bun contra României, care nu ține cont de autonomia și de specificul organizării și funcționării activității cultelor religioase, recunoscute și garantate ca atare în toate statele democratice. (Biroul de presă al Patriarhiei române) (Sursa: Ziarul Lumina) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1317, Ultimul acces: 2024-12-06 15:09:54
|
Timp total: 0,23s...
[]:1