Fortareata din pustiu (16), de Cornelius Greising - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Fortăreața din pustiu (16), de Cornelius Greising

[2011-01-14]
(Eseu biblic) (16)

1.2. FAZA SECUNDARĂ A REFORMEI RELIGIOASE A SECOLULUI AL XIX-LEA (urmare)

Faza secundară a Reformei religioase a secolului al XIX-lea – adică faza de corectare - aparține zilelor noastre. Rolul acesteia este de eliminare a erorilor fazei primare a Reformei religioase a secolului al XIX-lea. O eliminare prin interpretarea corectă a științei biblice. Si dacă primul obiectiv religios al zilelor noastre este Reforma religioasă (vezi adresa actuală a Conferinței Generale), atunci să trecem la lucru și să o facem. Nu numai să vorbim. O reformă nu numai în „gândire“, ci și în înțelegerea „principiilor biblice“.

Există mai multe teme doctrinare în faza primară a Reformei advente, strâns legate de Sanctuar, teme care trebuie, în lumina Bibliei, sa fie corectate. Le vom prezenta pe rând. Începem cu prima temă doctrinară care trebuie corectată: transpunerea istorică a ritualului anual al Sanctuarului. Și anume, transpunerea istorică a judecății divine. Doctrina adventă localizează începutul acestei manifestări istorice în anul 1843.

Conform sistemului profetic, judecata divină este plasată cronologic în istoria lumii în Daniel capitlul 7:

Apoi va veni judecata, și i se va lua stăpânirea, care va fi prăbușită și nimicită pentru totdeauna – Dan. 7, 26.

(a) Un eveniment istoric după perioada de 1260 de ani (v. 25-26).

(b) Perioada de 1260 de ani reprezintă durata Cornului Mic (v. 25).

(c) Cornul Mic apare la scurt timp după apariția celor 10 Coarne (v. 24).

(d) Cele 10 Coarne apar o dată cu prăbușirea Imperiului roman (v. 7): 476 d.H.

(e) Cornul Mic (Evul Mediu) încetează la finalul Revoluției franceze din 1798.

După Revoluția franceză (1798) urmează, la scurt, timp judecata divină. Dar aceasta nu este ilustrată, în profeția ritualică, printr-o singură sărbătoare anuală, ci prin două sărbători: Sărbătoarea Trâmbițelor, și Sărbătoarea Ispășirii. Vom studia, așadar, trei capitole: (A) Sărbătoarea Trâmbițelor, (B) Sărbătoarea Ispășirii și (C) intervalul de 10 zile care cuprinde cele două sărbători.

A. SĂRBĂTOREA TRÂMBIȚELOR
În luna a șaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveți o zi de odihnă vestită cu sunet de trâmbițe, și o adunare sfânt㠖 Lev. 23, 24.

Sarbătoarea Trâmbițelor constituie, prin transpunere simbolică, prototipul istoric pentru debutul adventismului. O mișcare religioasă care are menirea să anunțe, în mod concret, începerea fazei de pregătire umană pentru judecata divină de la sfârșitul Noului Testament.

Primul indiciu profetic al transpunerii acestei sărbători anuale, în istoria lumii, este prezentat în Dan. 7, 26. Un text biblic care precizează că judecata divină are loc la scurt timp după perioada de 1260 de ani. Se știe, de asemenea, că această perioadă istorică reprezintă Cornul Mic, și că acesta debutează după apariția celor 10 Coarne. Adică o dată cu prăbușirea Imperiului roman de Apus în anul 476. Prin urmare, durata de 1260 de ani trebuie plasată după dispariția Imperiului roman și reprezintă Evul Mediu. O etapă istorică îndelungată și care se sfârșeșe prin Revoluția franceză (1789-1798).

Primul eveniment religios, care are loc după Revoluția franceză, este descris în Dan. 12, 11-12.

De la vremea când va înceta jertfa necurmată, și de când se va așeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. Ferice de cine va aștepta și va ajunge la o mie trei sute treizeci și cinci de zile ! – Daniel 12, 11-12.

Întreaga perioadă de 1290 de ani (similară cu durata de 1260 de ani sau cu Evului Mediu), este desființată la sfârșitul Revoluției franceze (1798). În felul acesta se poate afla debutul duratei de 1290 de ani. Și anume, anul 508 (1798 minus 1290 = 508). În același timp, se înțelege, din expunerea profeției, că durata de 1335 de ani debutează în același moment cu durata de 1290 de ani. Adică tot în 508. Și astfel, calculul profetic ne conduce spre anul 1843 (508 + 1335 = 1843). Un moment istoric (anul 1843) care stabilește primul eveniment religios de după Revoluția franceză. Adică momentul începerii perioadei de desfășurare a judecății divine (Dan. 7, 26).

La rândul ei, profeția celor două sărbători ritualice – Sărbătoarea Trâmbițelor și Sărbătoarea Ispășirii – din Sanctuar (Lev. 23, 23-32), ne arată structura festivă a sărbătorilor judecății divine. Ne precizează că judecata divină nu conține o singură sărbătoare, ci două sărbători: Săbătoarea Trâmbițelor și Sărbătoarea Ispășirii. Cea dintâi este Sărbătoarea Trâmbițelor și reprezintă începutul perioadei de pregătire pentru Sarbătoarea ispășirii.

În mod clar, anul 1843 reprezintă momentul debutului istoric al Mișcării religioase a secolului al XIX-lea (adventismul sau Sărbătoarea Trâmbițelor), pentru vestirea fazei de pregătire spirituală în vederea transpunerii istorice a judecății divine. O vestire care este prezentată profetic și care o conține un mesaj special pentru anunțarea judecății divine.

Și am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. El zicea cu glas tare: “Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor

Într-adevăr, în anul 1843 apare în America de Nord o mișcare religioas㠖 Mișcarea millerit㠖 care nu vestește însă judecata divină, ci revenirea în slavă a Domnului Hristos. Abia după 22 octombrie 1844, o parte din această grupare religioasă, începe să vestească judecata divină.

Greșeala lui William Miller (1772-1849) constă în decodificarea greșită a duratei de 2300 de ani. Folosește un calcul cronologic inițiat de Johann Philipp Petri (1718-1792). Un calcul cronologic prin care se apelează, în mod total eronat, la capitolul 9 din Daniel. Adică prin stabilirea – total anistoric㠖 a anului 457/458 ca debut istoric, atât pentru cele “70 de Săptămâni” (Dan. 9, 24-27 – problemele Primului Advent), cât și pentru cele “2300 de seri și dimineți” (Dan. 8, 9-14 – problemele celui de-al Doilea Advent).

Datorită acestei erori, anul 1843 este calculat prin durata de 2300 de ani (2300 minus 458 + 1 (anul 0) = 1843). Un an profetic care trebuie calculat însă prin durata de 1335 de ani (1335 + 308 = 1843).

În felul acesta, finalul ambelor intervale de timp – 1335 de ani și 2300 de ani – se suprapun în anul 1843. Un fapt care vine în contradicție cu tabloul ritualic al Sanctuarului, în cadrul căruia cele două festivități religioase – Sărbătoarea Trâmbițelor și Sărbătoarea Ispășirii – sunt separate. Ca atare, în anul 1843 se suprapun, în mod greșit, Sărbătoarea Ispășirii peste Sărbătoarea Trâmbițelor. Un fenomen istoric fals din punct de vedere profetic. De atunci, se declară greșit că anul 1843 începe judecata divină și de 168 de ani se așteaptă sfârșitul acesteia.

B. SĂRBĂTOREA ISPĂȘIRII

În ziua a zecea a acestei a șaptea luni, va fi ziua ispășirii: atunci să aveți o sărbătoare sfântă, să vă smeriți sufletele, și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc – Lev. 23, 27.

Sărbătoarea Ispășirii constituie, prin transpunere simbolică, prototipul istoric pentru exercitarea judecății divine sau „curățirea Sanctuarului”. Un moment istoric care are o dată calendaristică definită profetic. Această localizare istorică este prezentată în capiolul 8 al cărții lui Daniel.

Am auzit pe un sfânt vorbind; și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: “În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii ? Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaș și oștirea ?”. Și el mi-a zis: “Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfântul Locaș va fi curățit !” – Dan. 8, 13-14.

Un important tablou profetic care ilustreaz㠖 prin noțiunea de “curățire” a Sanctuarului – exact momentul cronologic care marchează începutul Judecății divine. Un moment plasat la sfârșitul celor 2300 de seri și dimineți (2300 de ani). Stabilirea acestui moment cronologic nu este deloc dificilă. Este o operație mult mai simplă și mai ușor de calculat decât în cazul Sărbătorii Trâmbițelor. Din textul de mai sus, reiese faptul că durata de 2300 de ani se referă la durata Cornului Mic din Daniel 8, 9-14.

Debutul duratei de 2300 de ani este comun cu debutul Cornului Mic din Daniel 8, 9-14. Adică tot atât cât durata Imperiului roman și a prelungirilor sale până la judecata divină (a nu se confunda Cornul Mic din Daniel 7, 8-26, reprezentând Evul Mediu, cu Cornul Mic din capitolul 8, 9-14, reprezentând Imperiul roman).

Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea minunată… S-a înălțat până la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul locașului său celui sfânt – Daniel 8, 9. 11.

Numai Cornul Mic din Daniel 9-14 este cel care desființeaz㠓jertfa necurmat㔠și așaz㠓urâciunea pustiirii”. Celelalte imperii – Imperiul macedono-grec (Țapul) și Imperiul medo-persan (Berbecul) – nu se împotrivesc Sanctuarului biblic. Dimpotrivă: Imperiul medo-persan reface Templul din Ieruslim (Cirus și Darius), iar Imperiul macedono-grec nu acționează negativ. Cornul Mic din Daniel 8, 9 – Imperiului roman plus prelungirile sale postimperiale – este singurul autor, din capitolul 8, care desființeaz㠓jertfa necurmat㔠și așaz㠓urâciunii pustiirii”. Un imperiu care ia naștere – din punct de vedere profetic, nu istoric – în momentul impactului Romei cu primul dintre statele elenistice. Cea dintâi cucerire de către Roma a primului stat elenistic (Macedonia) are loc în anul 168 î.H. Din această clipă, din punct de vedere profetic, nu istoric, Roma devine Imperiul Roman.

Cunoscându-se debutul Imperiului roman profetic (168 î.H.) și durata de acțiune a Imperiului Roman și a descompunerilor sale (2300 de ani), se poate afla și sfârșitul acestui interval de timp. Și anume, anul 2133, repezentând debutul biblico-profetic real al judecății divine. Adică începutul, nu sfârșitul cesteia (2300 minus 168 + 1 (anul 0) = 2133).

C. DURATA INTERVALULUI DE 10 ZILE
Durata de 10 zile profetice se referă la intervalul de timp care cuprinde cele două sărbători anuale – Sărbătoarea Trâmbițelor și Sărbătoarea Ispășirii – alcătuind expresia întregului timp terestru, destinat perioadei de pregătire și de exercitare a judecății divine. Adică de la anul 1843 (debutul Sărbătorii Trâmbițelor) și până la anul 2143 (sfârșitul Sărbătorii Ispășiri sau al celor 10 zile). Un interval de timp de 300 de ani (2143 minus 1843 = 300).

Cu alte cuvinte, cei 300 de ani reprezintă durata istorică a adventismului.

Durata de 300 de ani poate fi calculată și prin decodificarea celor 10 zile care cuprind cele două sărbători prezentate mai sus. Trebuie subliniat faptul că numai sărbătorile de toamnă se decodifică, nu și cele de primăvară, din următorele motive:

Sărbătorile de primăvară (Sărbătoarea Paștelor, Sărbătoarea Azimilor și Sărbătoarea Cincizecimii) au ca unitate de măsur㠓ziua”, atât în expresia ceremonială, cât și în transpunerea istorică. În consecință, în cronologia sărbătorilor de primăvară nu este necesară decodificarea.

Sărbătorile de toamnă (Sărbătoarea Trâmbițelor, Sărbătoarea Ispășirii și Sărbătoarea Corturilor) au, de asemenea, ca unitate de măsuar㠓ziua”, dar în transpunerea istorică durata este de sute de ani. Acesta este motivul, pentru care cronologia sărbătorilor de toamnă trebuie să se decodifice.

Sistemul de decodificare cronologic㠖 privit în mod general – constă într-o formulă specifică. Și anume: egalizarea “părții” (1 zi) cu “întregul” (1 an), precum și invers, egalizarea “întregului” (1 an) cu “partea” (1 zi). 1 zi = 1 an sau1 an = 1 zi.

În cazul decodificării cronologice proprii sărbătorilor de toamn㠖 nu este vorba doar despre un singur raport dintre “parte” și “întreg”. Este vorba despre două asemenea raporturi: unul referitor la luna ritualică, iar altul referitor la anul ritualic. Din această cauză, decodificarea respectivă conține o dublă egalizare a raportului dintre “parte” și “întreg”.

Adică partea (ziua) se raportează la două întreguri (luna și anul). Ca atare, “partea” (1 zi) se egalizează: atît cu “întregul” de dimensiunea unei luni (primul întreg), cât și cu “întregul”” de dimensiunea unui an (al doilea întreg).

a. Ecuația de ordin lunar: 1 zi = 1 lună = 30 de zile

b. Ecuația de ordin anual: 1 zi = 1 an

c. Ecuația combinată 1 zi = 30 de zile; 30 de zile (1 zi = an) = 30 ani.

1 zi = 30 de ani

În felul acesta, întreaga perioadă de desfășurare de 10 zile a ambelor sărbători (Sărbătoarea Trâmbițelor și Sărbătoarea Ispășirii) este, în transpunerea istoric, de 300 de ani (10 x 30 = 300). Exact durata istorică a adventismului.

Adventismul reprezentantul profetic al judecății divine există istoric în tot acest intervel. În momentul de față, adventismul este trecut dincolo de jumătatea duratei sale istorice (2011 minus 1843 = 168 de ani; 300 minus 168 = 132).

Sursa: www.InterCer.net


Contor Accesări: 1663, Ultimul acces: 2024-06-22 10:23:27