Mama mea a adormit… - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Mama mea a adormit…

[2011-01-14]
Da, în seara zilei de marți, 4 ianuarie 2011, după ce a stins focul, a stins lumina, mama mea a adormit… Dimineață însă nu s-a mai trezit, ci a continuat să doarmă… Oricui am povestit lucrul acesta a spus: „Și eu mi-aș dori așa un sfârșit!”…

În momentele de grea încercare, prin care trecem uneori când pierdem pe cineva drag, avem nevoie să simțim două lucruri: dragostea lui Dumnezeu și dragostea semenilor.

Eu am simțit dragostea lui Dumnezeu prin câteva detalii, dintre care, cel mai însemnat, a fost finalizarea vieții mamei mele într-un mod atât de minunat. În afară de aceasta, știu sigur acum că Dumnezeu personal se îngrijește de sfârșitul fiecăruia dintre noi. Mama a rezolvat niște lucruri importante înainte de moarte, fiind călăuzită și inspirată. A avut parte de un ultim Sabat în care să vorbească cu mulți frați și surori din Biserică, de la grupa Școlii de Sabat, și, cel mai important, s-a întâlnit cu toți cei dragi, copii și nepoți, (care au venit acasă pentru începutul anului), și pe care i-a îmbrățișat și le-a transmis cuvinte frumoase. Personal, când am dus-o acasă la ea, duminică seara, am îmbrățișat-o și am sărutat-o la despărțire.

Lucrurile s-au derulat parcă normal, nimeni nu știa ce avea să urmeze, deși s-a putut observa starea ei de slăbiciune accentuată. Totuși mama simțea ceva, avea un anumit sentiment, și tocmai de aceea îmi exprim încrederea că Dumnezeu călăuzește și are grjă de sfârșitul oricărui credincios. Mama spunea de câtva timp că simte un frig neobișnuit în oase… Și, chiar a spus o dată: „Eu cred că mă duc!…”

Prin urmare nimeni dintre noi să nu se teamă de moarte! Dacă ne încredințăm viața în mâna lui Dumnezeu, El va avea grijă de noi și vom fi în mâna Lui cea puternică.

Dar, al doilea lucru a fost prezența fraților și surorilor de la Piatra Neamț, adică din Comunitatea copilăriei și tinereții mele. Am retrăit crâmpeie din peisajul vieții noastre de altădată din carea făcea parte și mama și făcea parte și fiecare din cei care au fost prezenți la serviciul funerar. Am simțit o mare mângâiere să văd privirile lor înțelegătoare care m-au înconjurat cu atâta dragoste, și vreau să spun că dacă jumătate din plânsul meu de la înmormântare dar și din plânsul pe care nimeni nu l-a văzut, a fost la gândul dureros că n-o mai am pe mama alături, pe drumul plin de încercări al vieții, cealaltă jumătate a fost izvorâtă din bucuria și mângâierea ce au inundat sufletul meu văzându-i pe cei veniți ca „să plângă cu cei ce plâng”.

Dragii mei, de la Piatra Neamț, vă iubesc și vă mulțumesc din suflet pentru prezența voastră alături de mine și de familia mea. Și vreau să vă transmit tuturor îndemnul de a participa la orice ocazie de felul acesta! Nu sunt prea multe ocazii în care să ne exprimăm dragostea pentru membri comunității noastre, (deși poate ar trebui să creăm ocazii pentru aceasta), dar atunci când intervine un deces, să faceți orice efort să fiți prezenți, pentru că înseamnă foarte mult pentru cei încercați. Dacă până acum știam lucrul acesta mai mult teoretic, și am participat și eu oricând îmi era posibil, de azi pot să spun ce am simțit, și cât de mult a însemnat pentru mine prezența fraților mei și a surorilor mele.

Vă mulțumesc încă o dată și doresc ca viața fiecăruia din voi să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu!

Benoni Catană

Sursa: www.InterCer.net


Contor Accesări: 1536, Ultimul acces: 2024-06-21 00:37:48