Criza crizelor e cea de umanitate, atentioneaza Patriarhul Daniel - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2019 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Criza crizelor e cea de umanitate, atenționează Patriarhul Daniel

[2009-01-27]
de Lucian Avramescu

Istoricele aniversări, numărate în cifre rotunde (Unirea Principatelor, Revoluția din Decembrie), asociate cu sărbătorile religioase de început de an, au înghesuit pe scenele patriei politicieni și, acolo unde a fost cazul, ierarhi. Politica s-a maimuțărit cât a putut, a ținut discursuri și s-a bâțâit în ritm de geamparale prin piețe. O artificialitate găunoasă, izbânzile poporului interpretate la trompetă.

Între atâția agamiți dandanache și mițe baston atrăgea atenția, prin chip, ținută sobră și distanța așezată între el și abundența derizoriului, Patriarhul Daniel. Mi-am protejat cât am putut urechile la discursurile politice. Am ascultat însă cu interes rostirea Înalt Prea Fericitului la încheierea slujbei de Bobotează. O frază m-a făcut să tresar: Nu criza economică e marea nenorocire, ci criza de umanitate. Ce vrea să ne spună oare păstorul care diriguiește ortodoxia română?

Duminică, sătul de un București cenușiu și ud ca un șobolan ieșit din canale, m-am îndreptat spre o mănăstire de la marginile bătrânei metropole. Am ales Cernica, unde mergeam adesea cu copiii mei, când erau mici. Aveam și un motiv special. Pe 26 ianuarie, mama ar fi împlinit 80 de ani. Îi dădeam în această zi, când nația era obligată să serbeze pe altcineva, un telefon de felicitare. Mama îmi răspundea fericită că n-am uitat-o. Azi nu-i mai pot spune la mulți ani. Port în mașină un mănunchi de lumânări pe care intenționez să le aprind pentru mama, tata, bunici, pentru toți cei din neamul meu care sunt acum mai mulți dedesubt decât deasupra. Din păcate, la Cernica, decăderea sufletească a poporului meu mi s-a arătat în toată grozăvia ei. Imensa coadă de mașini de la intrare mi s-a părut inițial un semn de pioșenie a românului care ia duminica drumul sfintelor lăcașe. Curând însă îmbulzeala a devenit vacarm. Claxoane, înjurături, șoferi coborând agitați de la volanul mașinii lor pentru a pipăi beregata șoferului din față. Mi-am abandonat autoturismul lângă un șanț și am pășit printre mireni, asociați mie într-un demers sufletesc. Un tânăr descheiat la cămașă, cu toate că afară burnița, a fost cât pe ce să mă dea grămadă. Urla din toți rărunchii un fel de manea cum ajunge el acasă, o face lată, sparge ferestrele și mobila, o omoară pe a bătrână. De notat că tânărul tocmai ieșea din biserică. O uriașă liotă de cerșetori îți intra în suflet, te călca pe picioare, te soma. Cei mai mulți erau zdraveni, nici măcar nu mimau o infirmitate. Doar o bătrână stătea în iarbă, cu privirea dusă, tăcută și resemnată. M-am apropiat de ea și i-am dat o bancnotă. De sub zdrențele hainelor au apărut, boante, cioturile unor foste mâini. În biserică nu se putea intra. La câțiva indivizi grobieni fumează împreună cu o femeie boită. Din pronaos răzbate o înjurătură care evocă averea din pantaloni a respectivei voci. Mă simt stingher cu mănunchiul meu de lumânări în mână. Ies din curte și o iau spre intrarea din spate pentru a vedea chilia știută, unde a fost diacon Tudor Arghezi. Mă întâmpină mari porți de fier închise. O inscripție e de notat: “Interzis. Permis doar pentru viețuitorii mănăstirii”. Două jeep-uri se vedeau peste gard. Erau, firește, ale “viețuitorilor mănăstirii”.

Am părăsit Cernica așa cum ai pleca dintr-un iarmaroc. Lăsam în urmă o lume rea, bolnavă de ea însăși. Căram înapoi lumânările nefolosite. Unde să găsești căutata clipă de reculegere? Să fie și aici un frotiu al “crizei de umanitate”?

Primul program tv pe care-l butonez acasă îl are ca invitat pe Prigoană. De săptămâni în șir Prigoană, om de afaceri și parlamentar, a devenit un fel de guru național. Gălăgios, agresiv, vulgar, contrazicând mereu, dar necontrazicând niciodată spusele președintelui Băsescu, al cărui adept înfocat este. Cum să intre serviciile secrete în dormitorul meu? – întreabă un invitat, revoltat că ni se confiscă dreptul la intimitate. Păi să intre, urlă Prigoană. La mine au ce vedea. La dumneata ce să vadă?! Bășcălie groasă. Acest individ devenit vedetă tocmai pentru că și-a exhibat dedesubturile unei căsnicii prin repetiție ne este servit, într-o lume a “crizei de umanitate”, ca model, ca ideal al performanței umane. Turneul Unirii al Guvernului Băsescu-Udrea prin Moldova îmi oferă și el surplus de argumente pentru “criza de umanitate”, dar spațiul îngăduit acestor rânduri s-a isprăvit.

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 385, Ultimul acces: 2019-12-11 12:14:48