Duminica a III-a de peste an - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2019 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Duminica a III-a de peste an

[2009-01-24]
pr. Eduard-Mihai Coșa

IC, sunt multe temele care s-ar putea aborda în această duminică, a III a din timpul de peste an; Cuvântul Domnului este bogat și ne oferă o hrană consistentă pentru suflet.

Am auzit invitația lui Dumnezeu la convertire, am văzut preocuparea sa de a alege mereu mesageri care să comunice omenirii gândul său de iubire, voința sa de a-i mântui pe toți. De fapt acesta ar putea fi în sinteză mesajul duminicii de astăzi: marea dorință a lui Dumnezeu de a ne umple cu tot binele pentru ca, la rândul nostru, să-l răspândim în jurul nostru. Într-adevăr, nu există pentru nimeni o mai mare bucurie decât aceea de a face binele și, pentru aceasta, Dumnezeu se folosește de orice pentru a ne atrage la această bucurie.

În prima lectura, observăm acest lucru din frumoasa parabolă din cartea lui Iona. Dumnezeu îl cheamă pe Iona, adică îl cheamă pe om și-l trimite ca să vorbească el în numele lui Dumnezeu.

Aceasta este metoda lui Dumnezeu. Se întâmplă uneori ca Dumnezeu să lipsească, "să nu fie prezent" în unele situații, dar vina este a omului care refuză sau întârzie să-i anunțe prezența; adesea, Dumnezeu ajunge cu întârziere pentru că omul îi pune piedici sau pur și simplu refuză să colaboreze cu El. (ce experiențe ai în această privință ?)

În ciuda acestui fapt, totuși planul lui Dumnezeu se realizează pentru că El este fidel promisiunilor și milostivirii sale pe care vrea s-o reverse asupra omenirii...

Spune parabola ca Iona merge și demască nelegiuirile și corupția din Ninive. Acceptă în cele din urmă misiunea de profet și colaborează cu Dumnezeu. Are curajul să vorbească în numele lui Dumnezeu chiar dacă simțea greutatea mesajului. Trebuia să amenințe și să propună o cale de întoarcere..., împotriva curentului. Dar și aceasta este o faptă de iubire. Într-adevăr, a voi binele cuiva nu înseamnă neapărat a-i vorbi de lucruri frumoase..., uneori e nevoie și să ridici glasul, să avertizezi, să mustri...; a voi binele înseamnă să spui adevărul, să condamni un comportament pentru ca viața să se reînnoiască...(ceva experiențe..??!!!)

Citim în continuarea textului din prima lectură că Iona, după ce a condamnat nelegiuirile ninivitenilor și a predicat convertirea lor, totuși nu era pregătit pentru momentul milostivirii lui Dumnezeu. El ar fi vrut să rămână mereu la momentul severității, la momentul denunțărilor și a acuzării păcatului. De aceea, în momentul convertirii ninivitenilor și a iertării lui Dumnezeu, Iona intră în criză și nu poate înțelege bunătatea lui Dumnezeu: o găsește excesivă, prea abundentă. Iona devine chiar gelos văzând cu câtă bunătate îi iartă Dumnezeu pe niniviteni..., el preferând mai degrabă un Dumnezeu răzbunător și necruțător.

De câte ori nu s-a repetat această imagine de-a lungul istoriei!!!

Putem descoperi în atitudinea lui Iona pericolul cu care se pot confrunta colaboratorii lui Dumnezeu, capcana în care pot cădea creștinii din toate timpurile. Într-adevăr, orice credincios este tentat să folosească inima lui Dumnezeu după interesele proprii, aplicând milostivirea lui Dumnezeu în primul rând pentru propriile căderi..., iar dreptatea Lui împotriva dușmanilor proprii; în schimb, cel care se încrede cu adevărat în Dumnezeu va trebui mereu să se uite pe sine, va căuta mereu să primească milostivirea divină și la rândul său să o răspândească în jur.

Cine știe, câtă lume nu se apropie de noi pentru a primi o rază din milostivirea lui Dumnezeu..., și nu o găsește !!!

Evanghelia, prin descrierea comportamentului lui Isus confirmă stilul de acțiune pe care Dumnezeu a revelat-o în mod constant în istoria lui Israel.

Isus cheamă, alege câțiva pescari din Galileea care să stea cu El, să creadă în el și să vorbească și altora despre experiența lor trăită împreună.

De ce îi cheamă pe apostoli? Pentru că voința lui Dumnezeu este să ne angajeze și pe noi la misiunea sa, vrea să ne facă responsabili, vrea să ne dea și nouă să gustăm din bucuria care vine din realizarea binelui.

Dumnezeu îl cheamă pe om pentru a-i dărui...., nu pentru a-i lua ceva. Când ne cheamă pentru a face binele, deja în această chemare este conținută bucuria pe care o vom simți și care este un dar imens (ne amintim de vreun exemplu ???). Dumnezeu cheamă pentru a dărui bucuria pe care numai el o posedă și care coincide cu Iubirea Sa.

De ce Isus îi alege pe apostoli dintre pescari? De ce lui Levi, un vameș înstărit, îi cere să lase totul? Sf. Marcu spune exact ce au lăsat ucenicii în momentul chemării: instrumentele prin care își câștigau existența și pe tatăl lor, împreună cu zilierii lui, și au plecat după Isus.

Numai cine se face sărac are inima disponibilă să-l primească pe Dumnezeu, numai cine are mâinile goale poate primi darul lui Dumnezeu. Bunătatea lui Dumnezeu nu găsește locaș în inimi arogante: de aceea, Dumnezeu îi caută pe cei mici, pe cei blânzi, pe cei umili....

IC, chemarea lui Dumnezeu este universală; și noi suntem chemați, și noi avem o vocație.... Și vocația noastră este necesară pentru creșterea împărăției lui Dumnezeu. Și nouă Dumnezeu ne încredințează o misiune. Suntem conștienți de ea...?

Astăzi se celebrează și Sărbătoarea convertirea Sfântului Apostol Paul, în anul jubiliar, la 2000 de ani de la nașterea sa. E fascinantă istoria Apostolului neamurilor, convertirea sa, experiența sa minunată cu Cristos, călătoriile sale.... Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia, spunea el. Misiunea este o datorie iar împlinirea datoriei îți umple inima de bucurie.

Astăzi încheiem și săptămâna de rugăciune pentru unitate. Și unitatea este o vocație, e o misiune..., dar, să nu uităm că ea este un har, pe care Isus îl cere Tatălui: "Ca toți să fie una..." (cf. In 17,21-23) . Și fiind har, nu poate fi dobândit prin strădaniile noastre. Noi trebuie doar să fim dispuși să colaborăm cu harul, trebuie să ne dispunem să primim acest dar. Cum? Iubindu-ne unii pe alții precum Isus ne-a iubit.

În dialogul ecumenic, în efortul pentru realizarea unității nu e de ajuns să ne iubim într-un fel oarecare, cu bună înțelegere, prietenească sau cu bunăvoință. Isus a spus "precum eu v-am iubit" iar gândul ne duce la măsura supremă a iubirii lui Cristos. Prin urmare, e nevoie de acea renunțare materială și spirituală de ambele părți, necesară pentru a putea "deveni una" în mod reciproc. Făcând astfel, ne situăm în cea mai buna dispoziție pentru a primi harul unității.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru iubirea sa cu care continuă și astăzi să ne cheme să colaborăm cu El pentru răspândirea binelui în lume. Să-i cerem harul de a ne descoperi fiecare vocația proprie și să ne dea și forța de a putea împlini cu fidelitate datoriile care ne revin. AMIN.

Sursa: www.ProFamilia.ro


Contor Accesări: 330, Ultimul acces: 2019-12-01 16:17:20