“Doi pumni de fasole fiarta” - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

“Doi pumni de fasole fiarta”

[2009-01-24]
Cine poate spune cât valorează doi pumni de fasole? Sigur, depinde situație, de loc, de starea celui ce are sau nu are această fasole. Depinde dacă îți place sau nu, sunt mulți factori care determină valoarea.

Miercuri, 14 Ianuarie, după ce am ieșit pe poarta Penitenciarului, în urma rugăminții unui deținut de a-i vizita familia, împreună cu Mihăiță, am plecat în vizită. Cale de vreo 30 km cred, ne făceam planuri și ne rugam ca să putem fi de folos acestei familii. Știam câte ceva despre nevoile cu care se confruntă. Tatăl, un bărbat la peste doi metri înălțime dar bolnav de ciroză, (abdomenul umflat cât un butoi…) abia se târâie de ici colo, gâfâind la fiecare pas. Mama, subțire ca o trestie, merge prin casă ținându-se de pereți. Inima…îi face probleme. Mari. Situația i s-a agravat în momentul în care a aflat că băiatul ei, tânăr valorors, cu studii și funcție de invidiat a fost arestat. A fost la un pas de moarte și de atunci, nu își mai poate reveni. Nu vreau să discutăm vina acestui tânăr, deocamdată, nici instanțele nu au decis, dar este certă experiența lui. Aici, după gratii, a reusit să afle și să experimenteze cât de bun este Dumnezeu. Acest Dumnezeu care L-a ocrotit de atâtea ori în viață, care L-a salvat de la moarte chiar și aici după gratii, un Dumnezeu care se îngrijește de toate nevoile copiilor Săi și care trimite, exact la momentul potrivit, un umăr pe care să plângi, o ureche gata să te asculte și un braț pe care să te sprijini.

Mihăiță, inspirat de Dumnezeu a pus în portbagajul mașinii un sac de făină, un bax de orez, ceva zahăr, ulei, miere de albine, fructe. Am luat și o Biblie și ceva cărți cu noi. Intrând în apartament, am descoperit că temperatura din interior este ca cea de afară…

” Nu avem cu ce să ne încălzim…doar…cât facem foc la aragaz pentru a pregăti…câte ceva. Dormim trei persoane într-o camerㅔ Trei persoane? Da, pe lângă cei doi părinți, mai este crescută și o nepoatㅔ Este mare acum. În clasa I. Mama ei a plecat acum 7 ani de acasă, ea avea câteva luni, a lăsat-o la noi și bun lăsată este…Ne-a spus, dacă nu avem cu ce să o creștem, să o dăm la stat…Dar, ni se rupe inima în noi…cum să o dăm…? este nepoata noastră și chiar dacă suntem așa cum suntem, vom face tot posibilul să o creștem”. Și, dacă ați vedea ce păpușă de fată este…frumoasă, inteligenră, jucăușă…plânge după unchiul ei care în fiecare zi o ducea la grădiniță, la școală, care îi citea povești sau o învăța să cânte…Mereu întreabă, când vine…unchiul acasă? Dacă ați fi putut să vedeți bucuria ei când a descoperit ( am uitat să vă spun) jucăriile aduse special pentru ea… Bucurie au adus și cărțile, despre care le-au povestit băiatul lor că le citise cu nesaț, și Cartea Cărților după care tânjeau dar, mare bucurie au adus alimentele. După ce s-au uitat…cu mirare, ( de unde ați stiut că avem nevoie? Cine v-a spus?) cu lacrimi în ochi ne-au dus la frigiderul lor, scos din priză, și ne-au arătat într-o cratiță niște fasole fiartă. „ Este tot ce mai aveam în casă. Ne tot întrebam ce vom mai mânca…? Nu am mai avut decît doi pumni de fasole. Un pumn cu fasole albă, altul cu fasole boambe. Le-am fiert și…cu puțin ulei și sare, ne gândeam că vom mânca două, poate trei zile…mai mult asta mică, noi…suntem învățați să mai și răbdăm…”

Apoi, am oferit o sumă de bani pe care câțiva copii ai lui Dumnezeu au strâns-o pentru a plăti o parte din datoriile lor la apă și întreținere. Plângeau, spunând că rudele lor nu îi ajută iar niște străini le oferă ajutorul…Dumnezeu să vă răsplătească, erau singurele cuvinte pe care le mai puteau rosti, ( chiar așa, Dumnezeu să vă răsplătească pe toți cei ce ați oferit pentru această familie).

Faptul că nu i-am văzut niciodată, nu înseamnă că suntem străini. Suntem frați. Și ne gândeam, la întoarcere, ce bine ar fi dacă fiecare dintre noi, chiar în aceste timpuri de criză am începe să ne strângem comori acolo de unde nimeni nu ni le poate lua…Destul cât am strâns pentru mine. Destul cât ai strâns pentru tine. Destul cât am risipit pentru mine. Destul cât ai risipit pentru tine. Ce ar fi dacă am începe să ne deschidem inimile, mâinile și buzunarele pentru ca atunci când mergem în vizite și găsim astfel de situații să le putem oferi darurile noastre, darurile voastre pentru a le mai îndulci amarul vieții. Nu uita prieten drag că, dragostea mea si a ta pentru Dumnezeu, nu poate, nu poate fi mai mare decât dragostea pe care o manifest practic față de aproapele meu și al tău. Ce zici, cât prețuiesc doi pumni de fasole?

Mihai Enea, Director SUP Moldova, yo8cyn@yahoo.com

Sursa: www.InterCer.net


Contor Accesări: 1065, Ultimul acces: 2024-03-26 10:37:35