Predica Sanctitatii Sale Papa Benedict al XVI-lea la celebrarea Vesperelor si a Te Deum-ului de multumire pentru anul care a trecut - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2019 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Predica Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea la celebrarea Vesperelor și a Te Deum-ului de mulțumire pentru anul care a trecut

[2009-01-01]
Vatican, 31 decembrie 2008
Dragi frați și surori!

Anul care se închide și cel care se anunță la orizont sunt amândoi sub privirea binecuvântată a Preasfintei Mame a lui Dumnezeu. Ne amintește de prezența ei maternă și sculptura artistică amplasată aici, lângă altar, care o prezintă pe tron, cu Pruncul binecuvântând. Celebrăm Primele Vespere ale acestei solemnități mariane, în care sunt numeroase referințele liturgice la misterul maternității divine a Fecioarei.

"O admirabile commercium! Schimb minunat!" Astfel începe antifonul primului psalm, care apoi continuă: "Creatorul are un suflet și un trup, a fost născut dintr-o Fecioară". "Când în mod unic te-ai născut din Fecioară ai împlinit Scripturile", proclamă antifonul celui de-al doilea psalm, care se face ecou al cuvintelor celui de-al treilea antifon ce ne-a introdus cântarea din Epistola lui Paul către Efeseni: "Întreagă este fecioria ta, Maica lui Dumnezeu: noi te lăudăm, tu roagă-te pentru noi". Maternitatea divină a Mariei este subliniată și în Lectura tocmai citită, care repropune cunoscutele versete din Scrisoarea către Galateni: "Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie [...] ca să primim înfierea" (Galateni 4,4-5). De aceea, în tradiția Te Deum-ului, pe care îl înălțăm la încheierea celebrării noastre în fața Preasfântului Sacrament expus spre adorare, cântăm: "Tu, ad liberandum suscepturus hominem, non horruisti Virginis uterum", adică "Tu, Cristoase, născut din Mamă Fecioară pentru mântuirea omului".

Totul ne invită deci în această seară să ne îndreptăm privirea spre Cea care "a primit în inimă și în trup Cuvântul lui Dumnezeu și a adus lumii viața", și tocmai de aceea - amintește Conciliul Vatican II - "este recunoscută și onorată ca adevărata Mamă a lui Dumnezeu" (cf. Lumen gentium, 53). Nașterea lui Cristos, pe care o celebrăm în aceste zile, este inundată de lumina Mariei și, în timp ce ne oprim în fața ieslei pentru a-l contempla pe Pruncul Isus, privirea nu poate să nu se îndrepte cu recunoștință și spre Maria, care cu al ei "da" a făcut posibil darul Mântuirii. Tocmai de aceea, timpul Crăciunului poartă în sine o profundă conotație mariană; nașterea lui Isus, omul-Dumnezeu, și maternitatea divină a Mariei sunt realități ce nu pot fi separate; misterul Mariei și misterul Unului Născut Fiu al lui Dumnezeu care s-a făcut om, formează un mister unic, în care unul ajută la înțelegerea celuilalt.

Maria, Maica lui Dumnezeu - Theotokos, Dei Genetrix. Din vremuri străvechi, Fecioara a fost cinstită cu acest titlu. În Occident însă nu a existat timp de secole o sărbătoare specială dedicată maternității divine a Mariei. A introdus-o în Biserica latină Papa Pius al XI-lea în 1931, cu ocazia celui de-al 15-lea centenar al Conciliului din Efes, fixând-o pentru 11 octombrie. La acea dată, în 1962, a început Conciliul Vatican II. A fost apoi servul lui Dumnezeu Papa Paul al VI-lea cel care, în 1969, preluând o tradiție străveche, a fixat această solemnitate în prima zi din ianuarie. Iar în exortația apostolică "Marialis cultus", din 2 februarie 1974, explica motivul pentru această alegere și legătura cu Ziua Mondială pentru Pace. "În orânduirea timpului Crăciunului", scria Papa Paul al VI-lea, "toți trebuie să-și îndrepte atenția către reinstaurarea solemnității Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu; [...] ea este destinată să celebreze rolul pe care l-a avut Maria în misterul mântuirii și să preamărească demnitatea deosebită care decurge de aici [...] ea constituie un prilej minunat pentru a ne reînnoi adorația față de noul-născut, Principele Păcii, pentru a asculta din nou mesajul plin de bucurie al îngerilor (cf. Luca 2, 14), pentru a implora de la Dumnezeu, prin mijlocirea Reginei Păcii, darul suprem al păcii" (nr. 5, Învățăturile Papei Paul al VI-lea, XII 1974, pag. 105-106).

În această seară dorim să punem în mâinile Mamei cerești a lui Dumnezeu imnul nostru coral de recunoștință față Domnul pentru darurile primite în ultimele doisprezece luni. Primul sentiment care ni se naște spontan în inimă în această seară este tocmai de laudă și de recunoștință pentru Cel care ne face darul timpului, o prețioasă ocazie de a face binele; ne unim cererea de iertare pentru că nu l-am folosit întotdeauna în mod util. Sunt bucuros să împărtășesc această recunoștință cu voi, dragi frați și surori, care reprezentați întreaga noastră comunitate diecezană, căreia doresc să îi transmit salutul meu cordial, extinzându-l asupra tuturor locuitorilor Romei. Adresez un salut particular Cardinalului Vicar și primarului, care și-au început amândoi anul acesta misiunile lor diferite - una spirituală și religioasă, alta civilă și administrativă - în slujba orașului nostru. Salutul meu merge și spre Episcopii auxiliari, preoții, persoanele consacrate și numeroșilor laicii veniți aici, precum și spre autoritățile prezente. Venind în lume, Cuvântul veșnic al Tatălui a revelat apropierea lui Dumnezeu și adevărul ultim despre om și despre destinul său etern; El a venit pentru a rămâne cu noi pentru a ne fi ajutorul de neprețuit, în special în dificultățile inevitabile ale vieții de zi cu zi. În această seară, Fecioara ne amintește cât de mare este darul pe care ni l-a făcut Isus prin nașterea Sa, cât de prețioasă "comoară" este pentru noi Întruparea Sa. Prin nașterea Sa, Isus vine să ne ofere Cuvântul Său ca felinar care să ne călăuzească pașii; vine să ni se ofere pe sine și de la El, speranța noastră, trebuie să învățăm să dăm sens existenței noastre cotidiene, știind că "numai în misterul Cuvântului Întrupat se luminează cu adevărat misterul omului" (Gaudium et Spes, nr. 22).

Prezența lui Cristos este un dar pe care trebuie să îl împărtășim cu toți. Spre aceasta tinde efortul pe care comunitatea diecezană îl face pentru formarea de operatori pastorali, pentru a putea să răspundă provocărilor pe care cultura modernă le ridică credinței creștine. Prezența numeroaselor și competentelor instituții academice din Roma și numeroasele inițiative promovate de parohii ne fac să privim cu încredere viitorul creștinismului în acest oraș. Întâlnirea cu Cristos, voi o știți bine, înnoiește existența personală și ne ajută să contribuim la construirea unei societăți drepte și fraterne. Astfel, ca și credincioși, putem să ne aducem o contribuție majoră la depășirea actualei urgențe educative. Cât de utilă este așadar creșterea sinergiei dintre familii, școli și parohii pentru o evanghelizare profundă și pentru o curajoasă promovare umană, capabilă să comunice la cât mai mulți bogăția care vine din întâlnirea cu Cristos. Încurajez așadar pe fiecare membru al Diecezei noastre să își urmeze itinerariul asumat, implementând împreună programul anului pastoral în curs, care urmărește tocmai să "educe la speranță, prin rugăciune, prin acțiune, prin suferință".

În aceste timpuri ale noastre, marcate de nesiguranță și de îngrijorare pentru viitor, este necesar să experimentăm prezența vie a lui Cristos. Maria, Steaua Speranței, ne conduce spre El. Ea, cu iubirea ei maternă, îi poate conduce la Isus în special pe cei tineri, care poartă de nestăvilit în inimile lor întrebarea despre sensul existenței umane. Știu că diverse grupuri de părinți, întâlnindu-se pentru a-și aprofunda vocația, caută noi căi pentru a-și ajuta copiii să răspundă la marile întrebări existențiale. Îi îndemn cu căldură, împreună cu toată comunitatea creștină, să dea mărturie înaintea noilor generații despre bucuria care vine din întâlnirea cu Isus, cel care, născându-se la Betleem, nu a venit ca să ne ia ceva, ci ca să ne dea totul.

În noaptea de Crăciun m-am gândit în mod special la copii, iar în această seară doresc să îmi îndrept atenția în mod special spre tineri. Dragi tineri, responsabili de viitorul orașului nostru, să nu vă fie teamă de sarcina apostolică pe care Domnul v-o încredințează, nu ezitați să alegeți un stil de viață care nu se adaptează mentalității hedoniste actuale. Duhul Sfânt vă va da forța necesară pentru a da mărturie despre bucuria credinței și despre frumusețea faptului de a fi creștin. Nevoile tot mai mari ale evanghelizării cer numeroși lucrători în via Domnului: nu ezitați să răspundeți cu promptitudine dacă El vă cheamă. Societatea are nevoie de cetățeni care nu se preocupă doar de propriile interese, căci, după cum am amintit în ziua de Crăciun, "lumea se va ruina dacă fiecare se gândește doar la el".

Dragi frați și surori, acest an se încheie cu conștientizarea unei crize sociale și economice în creștere, care acum afectează o lume întreagă, o criză care cere de la toți mai multă cumpătare și solidaritate pentru a veni în ajutor în special persoanelor și familiilor mai greu încercate. Comunitatea creștină se implică deja și știu că asociația Caritas diecezan și alte organizații fac tot ceea ce e posibil, dar este necesară colaborarea tuturor, deoarece nimeni nu poate să se gândească să își construiască singur propria fericire. Deși la orizont se întrevăd nu puține umbre asupra viitorului nostru, nu trebuie să ne fie frică. Speranța noastră mare ca și credincioși este viața veșnică în comuniune cu Cristos și cu întreaga familie a lui Dumnezeu. Această mare speranță ne dă tăria de a înfrunta și depăși dificultățile vieții din această lume. Prezența maternă a Mariei ne asigură în această seară că Dumnezeu nu ne abandonează niciodată, dacă noi ne încredințăm Lui și urmăm învățăturile Sale. Mariei, așadar, cu afecțiune și încredere filială, îi prezentăm așteptările și speranțele, precum și temerile și dificultățile pe care le purtăm în inimă, în timp ce ne luăm rămas bun de la anul 2008 și ne pregătim să primim anul 2009. Ea, Fecioara Maria, ni-l oferă pe Pruncul ce stă în iesle, ca speranța noastră sigură. Plini de încredere, putem astfel să cântăm finalul Te Deum-ului: "In te, Domine, speravi: non confundar in aeternum - Tu, Doamne, ești speranța noastră: nu vom fi tulburați în veșnicie". Da, Doamne, sperăm în Tine, acum și întotdeauna. Tu ești speranța noastră. Amin!

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 2594, Ultimul acces: 2019-07-17 01:51:47