Cardinalul Josef Cordes despre caritate (I) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2025 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Cardinalul Josef Cordes despre caritate (I)

[2008-01-23]
Agenția Zenit l-a intervievat recent pe Cardinalul Paul Josef Cordes, președintele Consiliului Pontifical 'Cor Unum'. Textul a apărut tradus pe Ercis.ro, de unde îl preluăm serializat. Prelatul s-a născut la Kirchhundem în Germania, în anul 1934. Când era Episcop auxiliar de Paderborn, Cordes a avut ocazia să-l cunoască personal pe Cardinalul Karol Wojtyla, care l-a chemat la Roma odată ce a fost ales Papă pentru a-l numi mai întâi vicepreședinte al Consiliului Pontifical pentru Laici și apoi președinte al 'Cor Unum'.
- Sfântul Părinte v-a încredințat misiunea de a fi președintele Consiliului Pontifical 'Cor Unum' care se ocupă de coordonarea spiritului de caritate și a operei instituțiilor caritative ale Bisericii. Care este cel mai important lucru din munca sa?
- După enciclica 'Deus caritas est' a Papei Benedict al XVI-lea, vedem pe de o parte, necesitatea de a ne angaja puternic ca să facem bine oamenilor, pentru a arăta bunătatea lui Dumnezeu, mai ales în fața mizeriei, și să fim sensibili față de ceea ce oamenii au nevoie; și pe de altă parte, și necesitatea de a lega această activitate cu evanghelia. Isus Cristos a făcut mereu binele în relație cu proclamarea cuvântului și astfel, și istoria redactării enciclicei demonstrează că papa subliniază mult acest lucru. Prima parte vorbește pe larg despre importanța lui Dumnezeu pentru om și eu cred că Biserica, sau creștinii, au această misiune specifică. Există multe inițiative de ajutor: avem Crucea Roșie, avem diferitele instituții ale Națiunilor Unite, agenții filantropice. Și toate acestea sunt foarte bune. Dar dacă privim la specificul creștinului, asta înseamnă a merge dincolo de mizeria umană. Adesea, ajutorul material nu e suficient, dacă oamenii se află într-o așa dificulta t e încât nu se mai poate ajuta cu pâine sau cu acoperiș, sau cu medicamente pentru sănătate. Ce să-i oferi unui muribund sau unei femei care și-a pierdut copiii într-un cutremur? Ne rămâne doar de dat mângâiere, vorbind despre Dumnezeu care ne-a pregătit viața veșnică. Acest mesaj este foarte important și noi, credincioșii, trebuie să-l ocrotim.
- Dată fiind vastitatea Bisericii Catolice, în ce mod reușiți să transmiteți acest spirit? Aveți posibilități, întâlniri pentru a insera dimensiunea credinței în ajutorul oferit de diferitele organizații catolice în lume?
- Acum facem un pic turul Conferințelor Episcopale. Eu am fost în diferite țări: în Rusia, în Polonia, în Austria, în Spania, merg în India; e vorba de a indica Episcopilor această dorință a Papei și de a sublinia dimensiunea spirituală în ajutor. Am făcut un congres important atunci când a fost publicată enciclica 'Deus caritas est', și toate aceste lucruri ne ajută. Acum avem o idee nouă, ceva p oate original și care ar putea crea puțină uimire. Am programat o mare reculegere spirituală pentru responsabilii activităților caritative în dieceze, adică președinții, directorii... Și vrem să începem cu America de Nord și America de Sud.
Este un pas nou. S-ar putea pune întrebarea: La ce folosește aceasta în mod concret? Dar într-o lume așa de pragmatică, adesea și superficială, grăbită și puțin sensibilă, trebuie să redescoperim rădăcinile, o inimă care ascultă și forța cuvântului lui Dumnezeu. L-am invitat pe părintele Raniero Cantalamessa, care este predicatorul Casei Pontificale și un mare orator, înzestrat cu multă experiență, și vrem, la începutul lunii iunie anul acesta, să ținem această reculegere la Guadalajara, în Mexic. Am ales un loc care este cam în centrul celor două Americi și pentru a ne apropia puțin de sud am mers în Mexic.
- Dumneavoastră ați fost numit Cardinal de Papa Benedict al XVI-lea. După o viață de fidelitate fa ț ă de Biserică, se pune întrebarea cum s-a născut vocația dumneavoastră de a-l urma pe Cristos încă de când erați tânăr?
- Da, am o istorie lungă, este adevărat. Părinții mei aveau un cinematograf, un restaurant și un hotel. De aceea, m-am născut într-un ambient nu foarte ocrotit, să spunem foarte normal. Poate că familia mea s-a mirat puțin atunci când am dorit să încep studiul teologiei pentru a fi preot. Dar, în spatele a toate acestea, exista rugăciunea intensă a unei călugărițe, care era în micul meu oraș și care mereu s-a rugat pentru mine ca Domnul să mă facă preot, dar fără a vorbi niciodată cu mine despre aceasta. Nu m-a întrebat niciodată dacă vreau asta. Și atunci când am simțit aceasta pentru prima dată, nu eram deloc mulțumit. Am mers deci la ea și am criticat-o un pic, pentru că-mi crease mari probleme, deoarece decizia nu fusese ușoară. Și ea zâmbea, râdea de critica mea. Din acel moment am făcut un pact și de fiecare dată când am avut ceva greu de făcut, i - am scris cerând rugăciunile ei. Sunt convins că rugăciunea acestei călugărițe a lansat vocația mea.
(Sursa: Dieceza Romano-Catolică de Iași)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1103, Ultimul acces: 2025-02-08 06:34:03