Telegraful Roman a implinit 169 de ani. Ziarul romanesc mai batran decat Romania este online

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,17s...

Ştiri şi Evenimente

Telegraful Român a împlinit 169 de ani. Ziarul românesc mai bătrân decât România este online

[2022-01-03]

de Sorin Ioniţe

Telegraful Român de la Sibiu a fost înfiinţat de Sfântul Andrei Şaguna, primul număr apărând la 3 ianuarie 1853. Colecţia integrală a publicaţiei a fost trecută în format digital şi poate fi consultată, gratuit, momentan parţial, pe platforma Bibliotecii Judeţene ASTRA Sibiu.
Procesul digitizării a durat aproximativ 8 ani şi s-a încheiat în 2021.
Telegraful era, conform părintelui său, Sfântul Andrei Şaguna, „de un caracter religionar, naţional şi politic” , realizat pentru „a lăţi ştiinţa şi cunoştinţele solide şi folositoare pentru orice cărturar şi a apăra interesele Bisericii noastre.”[1]
Ocupaţia preferată a Sf. Andrei Şaguna
Deşi a avut mai mulţi redactori, Telegraful a primit întotdeauna direcţia editorială dată de Andrei Şaguna, care milita pentru independenţa politică şi religioasă a românilor din Transilvania.
„Conducerea ziarului constituia ocupaţia preferată a marelui ierarh, mai ales în «decada absolutistă»[2], adeseori corectând şpalturile, şi neîngăduind să se tipărească nici un material mai important fără aprobarea sa”.[3]
Primul redactor al ziarului a fost Aaron Florian, istoric român, profesor, membru al Academiei Române. Însă după apariţia primelor opt numere acesta a plecat la Viena în calitate de coredactor la Buletinul legilor imperiului, editat de Ministerul Justiţiei.
De la numărul al nouălea mitropolitul Andrei Şaguna încredinţează redacţia lui Pavel Vasici, medic şi biolog, viitor membru al Academiei Române. „Om de vastă cultură şi însufleţit de idei democratice, a folosit periodicul sibian pentru promovarea ideilor înaintate, pentru răspândirea cunoştinţelor economice – agricole, şi de alt gen, pentru susţinerea drepturilor «veşnice şi neînstrăinabile» ale românilor transilvăneni.”[4]
Despre doctorul Vasici, istoricul Onisifor Ghibu spune că „s-a dovedit un excelent redactor de ziar, cu toate că pregătirea lui ar putea să ne facă a crede că pentru Biserică ar fi avut mai puţin interes şi puţină pricepere. Literaturii bisericeşti s-a dat sub el, ce e drept, o atenţiune nu tocmai mare, dar în schimb fiecare număr singuratic era aşa de bine redactat încât putea să mulţămească aşteptările oricui (…) Ţinea cont de tot ce se scria pe atunci la români şi ţinea să se facă ecoul gândirilor bune româneşti de pretutindenea.”[5]
Telegraful după moartea Sf. Andrei
Nicolae Cristea, profesor la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu va continua activitatea la Telegraf după plecarea lui Paul Vasici, dar şi după moartea mitropolitului Şaguna, până în 1883.
Cei 18 ani cât a stat Nicolae Cristea în fruntea gazetei au reprezentat cea mai fecundă perioadă din istora Telegrafului Român, care a culminat cu evenimente precum Proclamarea Independenţei de Stat a României şi războiul pentru independenţă, cărora le-a dat o atenţie deosebită.
Istoricul american Keith Hitchins afirma despre Cristea: „Priceperea cu care a condus redacţia într-o perioadă de greutăţi sporite pentru naţionalităţi, largheţea, adâncimea gândirii sale social-politice cât şi patriotismul cumpătat al articolelor sale de fond îl îndreptăţesc să stea alături de George Bariţiu, Iacon şi Aurel Mureşanu, de Ioan Slavici în istoria scrisului românesc din Transilvania. El şi-a dat seama de rolul important pe care putea să-l deţină gazetăria în viaţa unui popor şi a fost convins că menirea de căpetenie a acesteia trebuie să fie aceea de alimenta progresul material şi cultural al naţiunii.”[6]
Acesta a trecut prin momente grele odată cu pierderea autonomiei Transilvaniei (1867) şi a fost silit să demisioneze de către ministrul ungar Kalman Tisza, în urma publicării unui articol critic la adresa lui.
Telegraful în vremea Mitropolitului Ioan Meţianu
Începând cu 1901 începe o nouă perioadă de strălucire a Telegrafului Român, odată cu înscăunarea mitropolitului Ioan Meţianu şi cu încredinţarea redacţiei către Teodor V. Păcăţian. Acesta nu a urmat studii universitare din cauza situaţiei materiale, dar avut o impresionantă operă istorică şi a primit numeroase premii din partea Academiei Române.
A activat la foaia şaguniană până în 1917, trecând prin numeroase evenimente nefaste printre care izbucnirea primului război mondial şi a trebuit să acţioneze cu tact, pentru a nu pune în pericol apariţia ziarului, dar nici să stea fără reacţie la necazurile suferite de români, în special din partea autorităţilor habsburgice.
„În decursul întregii sale activităţi de ziarist i-au fost intentate şapte «procese de presă», dintre care patru erau pentru articolele scrise în Telegraful Român. Deşi a fost condamnat la 18 luni de închisoare, cu amenzi în bani şi plata cheltuielilor de judecată, nimic n-a putut să-i clatine demnitatea şi patriotismul fierbinte de care era însufleţit.”[7]
Foaie religioasă a Arhiepiscopiei Sibiului
Din 1918 ziarul în discuţie devine mai mult „foaie religioasă” a Arhiepiscopiei Sibiului, decât „gazetă politică, industrială şi comercială”, caracter ce trece în plan secund.
Sub conducerea redacţională a teologului Dr. George Proca (1920-1933) „se remarcă o sporire considerabilă a articolelor cu caracter teologic şi pastoral, a celor de istorie bisericească, a recenziilor la valoroasele lucrări apărute atunci la Sibiu sub îndrumarea Mitropolitului Nicolae Bălan.”[8]
Telegraful sub conducerea Pr. Dumitru Stăniloae
Orientarea Telegrafului Român se schimbă parţial de pe publicul larg pe publicul avizat teologic, pe cler. Iar de la 1 ianuarie 1934 trece sub conducerea directă a marelui teolog Dumitru Stăniloae, rector la Academia Teologică „Andrei Şaguna”.
În această perioadă (1934-1945) ziarul este oglinda perioadei de înflorire teologică la Sibiu începută în vremea mitropolitului Nicolae Bălan. Temele abordate în articolele editoriale ale părintelui Stăniloae erau teologice, precum: ortodoxia, naţionalismul ortodox, uniaţia de la 1700, învăţământul religios, ecumenismul şi dialogul inter-religios, dar şi politice: al doilea războiul mondial şi consecinţele acestuia, avertismente asupra pericolului instaurării comunismului, sistem incompatibil cu tradiţia şi practica ortodoxă.
Marele teolog a fost îndepărtat abuziv din toate funcţiile şi închis în 1959 la Jilava şi Aiud. Din 1945 încep zile grele pentru Telegraful Român, datorită instaurării comunismului şi cenzurii politice.
Zile grele: perioada comunistă
Întreaga Biserică şi deci şi presa religioasă a fost strâmtorată în această perioadă; „în anul centenarului – 1953, fiecare număr din Telegraful Român nu cuprindea mai mult de 3-4 articole cu conţinut religios, restul erau materiale referitoare la lupta pentru pace, la întruniri locale, naţionale şi internaţionale ale partizanilor păcii.
Însuşi întemeietorul Telegrafului Român, mitropolitul Andrei Şaguna a fost ostracizat şi denigrat. Mitropoliţii Ardealului, redactorii care au avut responsabilitatea alcătuirii fiecărui număr s-au străduit totuşi să menţină în existenţă foaia şaguniană şi să transmită prin mijlocirea ei adevărurile credinţei şi apărarea valorilor creştine.
Chiar şi în vremurile de restrişte, când s-a impus ca obligatorie pentru toate publicaţiile o «parte a cezarului», cititorii Telegrafului au putut afla în paginile sale adevărurile credinţei în Dumnezeu şi principiile vieţii morale creştine.
Oricât de supravegheată şi limitată a fost circulaţia acestei publicaţii religioase, din perioada comunistă, totuşi conţinutul ei a reprezentat o contra-misiune incontestabilă la ideologia oficială ateistă.”[9]
În perioada comunistă şi după, redactori principali au fost profesori de la Facultatea de Teologie din Sibiu: Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu (aprilie-decembrie 1948), Arhim. Prof. Dr. Nicolae Mladin (decembrie 1948 – iunie 1967), Arhid. Gheorghe Papuc, consilier cultural (1967-1978), Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan (1978 – până azi).
Periodicitatea Telegrafului a fost diferită în toate aceste etape. Astfel, a fost: bisăptămânal între 1853-1857 şi 1862-1872, săptămânal între 1858-1861, apoi bilunar între 1873 – până în prezent.[10]
Aşadar, Telegraful Român – „ziar naţional-bisericesc”, aşa cum l-a gândit întemeietorul său Andrei Şaguna ajuns la 166 de ani de apariţie neîntreruptă, putem spune că reprezintă vocea şcolii teologice de la Sibiu, care a avut perioade diferite, perioade de înflorire şi perioade grele, dar şi-a respectat programul propus de ctitor până astăzi, acesta fiind considerat de către Dumitru Stăniloae secretul dăinuirii:
„Aşa a voit să fie şi aşa a orientat mitropolitul Şaguna ziarul pe care l-a întemeiat: ca « ziar naţional-bisericesc ». Sunt sigur, afirma acelaşi ilustru redactor, că dacă Biserica ar fi întemeiat un ziar acum 500 de ani, după apariţia tiparului (şi i-ar fi fixat acelaşi scop, n.n.), acesta ar fi dăinuit până azi.”[11]
În 2013, la aniversarea a 160 de ani de la apariţie, Telegraful Român, publicaţia oficială a Arhiepiscopiei Sibiului a lansat varianta sa online.
Pe site sunt disponibile publicaţii din 2010-2012 şi 2016 în format pdf, dar şi articole mai recente în versiunea de blog.
Note:
[1] cf. „Corespondenţa lui Şaguna” în Telegraful Român, octombrie 1905, apud:Onisifor Ghibu Prof. Acad. Dr., Ziaristica bisericească la Români. Studiu istoric,Tiparul tipografiei arhidiecezane, Sibiu, 1910, p. 19.
[2] Decada absolutistă se referă la perioada 1849-1860 – în plan politic, al conducerii statului şi al controlului aplicat al societăţii, întreaga putere era concentrată în mâna organelor centrale de la Viena, cf. istorie.edu, accesat la data de 03.01.2019.
[3] Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Univ. Dr., „Telegraful român la 125 de ani de la apariţie”, în Biserica Ortodoxă Română XCVI/1978, p. 253.
[4] Mircea Păcurariu, op. cit., p. 254.
[5] Onisifor Ghibu, op.cit. p. 20.
[6] Keith Hitchins, Prof. Dr., în Studii privind istoria modernă a Transilvaniei, Cluj 1970, apud: Mircea Păcurariu în op. cit. , p. 255.
[7] Mircea Păcurariu, op. cit., p. 256.
[8] Ibidem, p. 263.
[9] Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Dr., Istoricul Telegrafului Român, în varianta online a publicaţiei, disponibil la Telegraful Român, data accesării: 03.01.2019.
[10] Marina Roman, Lect. Univ. Dr., „Presa religioasă din România interbelică”, înRevista română de istorie a presei, 2011, nr. 2, p. 31.
[11] Dumitru Stăniloae, Pr. Prof. Dr., „Perioadele principale ale Telegrafului Român”, în Telegraful Român, 1983 nr. 13-14, p. 1., apud: Dumitru Abrudan în op. cit.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1640, Ultimul acces: 2024-12-06 23:08:57

Timp total: 0,18s...

[]:1