Cardinalul Sako din Bagdad: Adevarata provocare este viitorul nostru

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,16s...

Ştiri şi Evenimente

Cardinalul Sako din Bagdad: Adevărata provocare este viitorul nostru

[2020-02-11]

Patriarhul caldeean Luis Raphael Sako
„Pentru moment condiţiile de siguranţă nu sunt bune. Speranţa este ca Papa să poată veni în Irak eventual la toamnă. Poporul irakian îl aşteaptă cu nelinişte şi emoţie. Prezenţa sa între noi ar fi un semnal concret de puternică apropiere de toate ţările din Orientul Mijlociu, îndeosebi cele marcate de războaie şi de tensiuni, ca de exemplu Siria vecină şi chiar Iranul”. Patriarhul caldeean de Bagdad, Cardinalul Louis Raphael Sako, a participat la o întâlnire în Vatican cu Papa Francisc vineri, 7 februarie 2020, împreună cu alţi Patriarhi catolici din Liban, Irak, Siria şi Egipt. „A fost o întâlnire necesară”, a relatat Cardinalul pentru agenţia SIR. „Atmosfera a fost foarte fraternă şi sinceră”.

„Am expus Papei provocările din Bisericile şi din ţările noastre. I-am povestit despre viaţa creştinilor. Avem nevoie de sprijinul Pontifului pentru a face faţă tuturor suferinţelor pe care le îndurăm. Am devenit o minoritate foarte mică şi viitorul nostru este ameninţat. Am simţit toată apropierea sa şi de mai multe ori a repetat că şi el este Patriarh, Patriarh de Roma, şi este cu noi, cu Bisericile răsăritene care sunt izolate trăind în ţări cu majoritate islamică. A fost o întâlnire care ne-a întărit în credinţă şi ne-a dăruit nouă forţă şi speranţă”. Cardinalul Sako se va afla la Bari pentru întâlnirea Episcopilor promovată de Conferinţa Episcopală Italiană: „Mediterana, frontieră de pace” (19-23 februarie). Şi cu acea ocazie, a explicat el, „voi vorbi despre provocările din Bisericile noastre”.
– Eminenţă, există o provocare ce uneşte Bisericile din Orientul Mijlociu?
– Este aceea a viitorului nostru. Adevărata provocare este cum să îi ţinem pe credincioşii noştri în ţările lor, în pofida dificultăţilor grave legate de instabilitate, de nesiguranţa socială şi economică, de războaie. În Irak în fiecare zi numărăm morţii, răniţii. Şi în Siria. Cum se poate trăi în acest context de frică? Creştinii, asemenea tuturor, caută stabilitate, certitudini pentru viitorul propriilor copii şi familii. Vor să plece. Provocarea este de a-i ajuta să rămână.
– În această privinţă există o critică la adresa Patriarhilor din Bisericile răsăritene că sunt complici cu regimurile dictatoriale din ţările respective, Siria, Irak, Liban, Egipt, numai pentru a numi câteva. Cum răspundeţi?
– Cât priveşte Irakul, lucrurile sunt foarte schimbate. Avem un canal de comunicare deschis cu instituţiile, exprimăm deschis ideile noastre. Dar trebuie spus şi că este oportun să se cunoască bine mentalitatea şi situaţia din diferitele ţări. Creştinii caută siguranţa şi stabilitatea care acum nu există. Frica este de a schimba un regim pentru a cădea în mâna unuia mai rău. Noi, în Irak, ştim ceva despre aceasta: regimul a căzut în 2003 şi de 17 ani nu există nimic. Trăim pe pielea noastră anarhia. Dacă astăzi ies din casă nu sunt sigur că mă întorc. A avea pe cineva, chiar dacă este un dictator, care menţine siguranţa, devine un soi de rău mai mic. În Siria, înainte de război, creştinii erau circa 20%, astăzi sunt 6%, o mare pierdere. A schimba pentru a schimba face rău. Mai întâi trebuie formaţi oamenii la democraţie, la libertate, dar nu cu sloganuri. În faţa ochilor avem şi exemplele din Liban, din Libia, din Yemen, din Siria.
– În Irak, ca şi în Liban, încolţesc seminţe de trezire democratică, prin pieţe pline de oameni, de orice crez, etnie şi credinţă politică, ce revendică drepturi, servicii, sfârşitul corupţiei şi dreptate. Dumneavoastră aţi fost în Piaţa Tahrir, în Bagdad, centru al protestului, unde aţi fost primit cu mare entuziasm.
– Îmi amintesc de sâmbăta în care am mers cu Episcopii mei auxiliari în piaţă. Am avut parte de o mare primire, sărbătorească. Sute de persoane au venit să ne salute. Înaintea noastră niciun cleric, nici musulman, nu a mers să le întâlnească. Îmi spuneau că eram Patriarhul tuturor. Revendicările manifestanţilor sunt juste şi corespunzătoare. Cum să nu împărtăşeşti cererile de adevăr, de dreptate, de bine comun, de cetăţenie, de patrie? Astăzi totul este sectar, nu există un concept de patrie, totul este împărţit, fragmentat, chiar şi fidelitatea. În manifestanţi am perceput prezenţa lui Cristos, în voinţa lor de fraternitate, de dreptate, de bine.
– Dumneavoastră aţi vorbit de mai multe ori despre teologia eliberării…
– Este datoria Bisericii să citească semnele timpurilor, ca în America Latină. Tinerii noştri, bărbaţi şi femei, îşi jertfesc sângele pentru cauza păcii, dreptăţii, demnităţii umane şi libertăţii. Până astăzi am numărat 600 de morţi şi 25.000 de răniţi. Există o realitate în care Biserica trebuie să fie prezentă pentru a dărui un cuvânt de speranţă. Nu trebuie să rămânem în afara acestui timp. Am cerut în mod repetat autorităţilor irakiene să asculte cererile din pieţe, pentru că ele sunt făcute de înşişi copiii lor. Ei sunt viitorul Irakului.
– Dintotdeauna sunteţi susţinător al unui stat laic: credeţi că a sosit timpul?
– Statul laic este soluţia la crizele din ţările din Orientul Mijlociu. Un stat laic înseamnă sfârşitul sectarismului. Trebuie să spun că adesea sunt criticat de creştini pentru că vorbesc despre politică. Însă pentru mine este o ocazie de a forma conştiinţele. Musulmanii înşişi vor să asculte ceva diferit de ceea ce aud în mod obişnuit. Islamul politic tinde să întemeieze un stat teocratic, dar nu poate funcţiona. Nu suntem în Evul Mediu. Religia şi statul sunt două domenii distincte. Religia are principii, politica are interese, din păcate adesea personale şi particulare. În schimb, eu vorbesc despre un stat civil, bazat pe cetăţenie, care să aibă ca obiectiv integrarea şi slujirea tuturor componentelor sale, fără nicio deosebire.
Astăzi şi autorităţile şiite încep să vorbească despre stat civil, chiar dacă încă nu ştiu în ce termeni. Însă pentru mine conceptul este clar: separarea între stat şi religie şi respectarea valorilor spirituale şi morale ale poporului care are nevoie să trăiască în libertate fără frică. Nu vorbesc numai despre creştini, ci despre toţi irakienii. Un Episcop, un preot nu este numai pentru turmă, ci este pentru toţi. Ajutorul, asistenţa, sprijinul trebuie date tuturor fără diferenţe. Aceasta este o mare mărturie.
– În acest proces de reînnoire, dorit de dumneavoastră, spre un stat laic, ce importanţă are Documentul despre fraternitatea umană de la Abu Dhabi?
– L-aş defini manifestul acestui proces. Documentul a schimbat puţin lumea musulmană, care astăzi pare mai deschisă faţă de creştini. Niciodată nu ne-am fi gândit să vedem celebrarea unei Liturghii a Papei în peninsula arabică. Pentru prima dată, musulmanii au putut să vadă creştini rugându-se cu respect şi să asculte textele Liturghiei. A-l vedea pe celălalt, a-l cunoaşte, provoacă cereri de întâlnire şi de schimb.
– Despre cetăţenie şi despre laicitate se vorbeşte mult şi în Exortaţia post-sinodală „Ecclesia in Medio Oriente” a Papei Benedict al XVI-lea. Ce rămâne din acest document, la 10 ani după Sinodul pentru Orientul Mijlociu?
– Îmi amintesc că, în timpul unei vizite ad limina, am prezentat eu însumi Papei Benedict al XVI-lea cererea pentru un Sinod. Aceasta se năştea din conştiinţa că, noi fiind Biserici mici, aveam – şi avem – nevoie să lucrăm împreună pentru a continua să avem un viitor. Sinodul a fost celebrat în 2010, în octombrie. Apoi au venit problemele legate de Al Qaeda, de ISIS, cu bombele din biserici. Este suficient să o amintim pe cea din 31 octombrie, la puţine zile după terminarea Sinodului, la Bagdad, unde prin acţiunea teroriştilor au murit peste 50 de credincioşi. Sinodul pentru Orientul Mijlociu nu a fost tradus în practica vieţii Bisericilor noastre. Sunt convins, astăzi ca şi ieri, că Bisericile noastre de rit răsăritean trebuie să lucreze împreună. Printre noi sunt Biserici mici şi mari, cu posibilităţi mai multe şi mai puţine. Mă gândesc la şcoli, la spitale, la casele pentru cei mai nevoiaşi gestionate de aceste Biserici. Dacă dorim să avem viitor trebuie să unim forţe şi competenţe.
– Mai întâi ar trebui rezolvate rivalităţi interne între Biserici…
– În cadrul Bisericilor există o temă puternică legată de identitatea etnică, deci de naţionalismul care nu se potriveşte cu ceea ce indică Biserica. Se vorbeşte, de exemplu, despre „maronitism”, „despre caldeeanism”. Mai degrabă trebuie să fim atenţi să păstrăm apartenenţa noastră la Biserica universală şi la misiunea sa. Ca Biserici răsăritene, am pierdut dimensiunea misionară cu venirea islamului. Caldeenii, în acea epocă, au mers să predice Evanghelia în India şi în China. Naţionalismul care se ridică este o provocare ce nu trebuie să ne găsească nepregătiţi.
– Dumneavoastră veţi fi la Bari pentru întâlnirea organizată de CEI, „Mediterana, frontieră de pace”. Un moment de întâlnire între Biserici care se cunosc probabil puţin şi îşi vorbesc şi mai puţin. Ce vă aşteptaţi de la acest eveniment la care vor participa 58 de Episcopi şi Patriarhi catolici din ţările care au ieşire la Marea Mediterană?
– Mă aştept să se poată vorbi cu claritate despre provocări nu numai pentru creştini ci şi pentru popoarele din aceste ţări. Trebuie înlăturate toate barierele care există între noi. O mare provocare sunt migraţiile, care sărăcesc şi cultural aceste ţări, ce pierd creiere strălucitoare. După aceea, migraţiile aduc alte provocări, mai întâi aceea a primirii şi apoi a integrării. Cel care soseşte nu poate să fie lăsat singur în voia destinului său, închis în ghetou. Ca Biserici răsăritene, încercăm să îi asistăm pe credincioşii noştri din diaspora, încercând să le asigurăm şi o îngrijire spirituală. Dar mai ales trebuie studiată o pastoraţie adaptată care să menţină vie tradiţia şi identitatea lor eclezială şi care să ţină cont, în acelaşi timp, de ţara în care trăiesc.
Sunt ţări care au mentalităţi, culturi, tradiţii şi limbi diferite. Patrimoniul nostru de credinţă răsăriteană poate să fie şi un model pentru Occidentul secularizat. Refugiaţii pot să ajute în aceasta. Cu suferinţa noastră, cu martirii noştri, cu fidelitatea noastră, suntem un dar pentru Biserica universală. Creştinii din Occident sunt îndemnaţi de cei răsăriteni, care au plătit cu preţ scump credinţa lor în Cristos, să reînsufleţească credinţa lor. Există necesitatea de a vorbi între noi.
– Eventual cu un limbaj nou, diferit?
Să căutăm un nou vocabular comun pentru a vorbi despre credinţă. Să pornim din nou de la Biblie, de la teologia biblică, însă cu un limbaj mai comprehensibil, întrupat în viaţa zilnică. A vorbi despre credinţa creştină musulmanilor este şi misiunea noastră, şi a face aceasta cu un limbaj adaptat este o datorie. Cu acest limbaj clasic, filozofic, metafizic, nu se poate. Uniune hipostatică, physis, prosopon sunt enigme pentru foarte mulţi. În afară de aceasta, să ne adresăm tinerilor, şi reţelele sociale sunt un instrument foarte bun pentru a face aceasta. Trebuie să le vorbim despre viaţă, despre fraternitate, respect, progres uman şi spiritual, îngrijirea creaţiei. Toate războaiele au izbucnit în lume din motive economice. Însă Isus ne învaţă că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot cuvântul Său. Să facem auzit, aşadar, acest Cuvânt. Papa ne oferă un mare exemplu. El îl înţelege pe om şi ştie să vorbească inimii sale.
– Nu se poate nega că în jurul figurii Papei se agită polemici care creează diviziuni şi polarizări chiar printre credincioşi. De ce, după părerea dumneavoastră?
– Papa Francisc este pentru musulmani o figură extraordinară, este foarte stimat, toţi vorbesc despre el. Pentru noi, creştinii, este un har. Dar, se ştie, nimeni nu este perfect şi oamenii nu sunt mulţumiţi niciodată de toţi şi astfel ei critică. L-au criticat şi pe Isus. Aud spunându-se că nu vorbeşte niciodată despre discriminările şi despre persecuţiile împotriva creştinilor. Nu este aşa, vorbeşte mereu despre aceasta. Cere respect faţă de ei şi pentru aceasta dialoghează cu musulmanii. Sunt sigur că binele rămâne şi va ieşi la iveală, şi astfel bârfele se vor termina. (material al Agenţiei SIR, tradus de pr. dr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 729, Ultimul acces: 2025-04-18 02:55:12

Timp total: 0,16s...

[]:1