Papa Francisc: Darul lacrimilor este pretios

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,2s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Darul lacrimilor este preţios

[2020-02-12]

Audienţa generală de miercuri
În cadrul audienţei sale generale de miercuri, 12 februarie 2020, Papa Francisc a discutat despre a doua Fericire: „Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi”, subliniind valoarea căinţei pentru păcate. Plânsul este „o atitudine care a devenit centrală în spiritualitatea creştină şi pe care părinţii deşertului, primii călugări din istorie, o numeau ‘penthos’, adică o durere interioară care deschide la o relaţie cu Domnul şi cu aproapele; la o relaţie reînnoită cu Domnul şi cu aproapele”, a spus Papa la audienţa din Aula Paul al VI-lea din Vatican.

Plânsul poate avea două aspecte, a arătat Sfântul Părinte: „primul este pentru moartea sau pentru suferinţa cuiva. Celălalt aspect sunt lacrimile pentru păcat – pentru propriul păcat -, când inima sângerează pentru durerea că l-a ofensat pe Dumnezeu şi pe aproapele.” În primul caz, „este vorba de a-l iubi pe celălalt în aşa manieră încât să ne legăm cu el sau cu ea până la împărtăşirea durerii sale. Există persoane care rămân distante, un pas înapoi; în schimb este important ca alţii să pătrundă în inima noastră”. „Am vorbit adesea despre darul lacrimilor şi cât este de preţios”, a spus Pontiful. „Se poate iubi în manieră rece? Se poate iubi din funcţie, din datorie? Desigur că nu. Există persoane suferinde de consolat, dar uneori există şi consolaţi de chinuit, de trezit, care au o inimă de piatră şi au uitat să plângă. Trebuie treziţi şi oameni care nu ştiu să se înduioşeze de durerea altuia.”
Vorbind apoi despre plânsul pentru păcat, Sfântul Părinte a subliniat că nu este vorba despre supărarea pentru că am făcut o greşeală, numind aceasta orgoliu. „În schimb sunt cei care plâng pentru răul făcut, pentru binele omis, pentru trădarea raportului cu Dumnezeu. Acesta este plânsul pentru că nu au iubit, care izvorăşte din faptul de a avea la inimă viaţa celuilalt. Aici plângem pentru că nu corespundem Domnului care ne iubeşte aşa de mult şi ne întristează gândul binelui nefăcut; acesta este simţul păcatului… Dumnezeu să fie binecuvântat dacă vin aceste lacrimi!”
Pontiful ne-a invitat să ne amintim de plânsul Sfântului Petru, „care îl va duce la o iubire nouă şi mult mai adevărată: este un plâns care purifică, reînnoieşte. Petru l-a privit pe Isus şi a plâns: inima sa a fost reînnoită. Spre deosebire de Iuda, care nu a acceptat că a greşit şi, sărăcuţul, s-a sinucis. A înţelege păcatul este un dar al lui Dumnezeu, este o lucrare a Duhului Sfânt. Noi, singuri, nu putem înţelege păcatul. Este un har pe care trebuie să îl cerem. Doamne, fă să înţeleg răul pe care l-am făcut sau pe care pot să îl fac! Acesta este un dar foarte mare şi după ce am înţeles aceasta, vine plânsul căinţei.”
„Unul dintre primii călugări, Efrem Sirul, spune că o faţă spălată de lacrimi este inefabil de frumoasă. Frumuseţea căinţei, frumuseţea plânsului, frumuseţea părerii de rău! Ca întotdeauna, viaţa creştină are în milostivire exprimarea sa cea mai bună. Înţelept şi fericit este cel care primeşte durerea legată de iubire, pentru că va primi mângâierea Duhului Sfânt care este duioşia lui Dumnezeu ce iartă şi corectează. Dumnezeu iartă mereu: să nu uităm aceasta. Dumnezeu iartă mereu, chiar şi păcatele cele mai urâte, mereu. Problema este în noi, că încetăm să cerem iertare, ne închidem în noi înşine şi nu cerem iertarea. Aceasta este problema; dar El este acolo pentru a ierta.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 741, Ultimul acces: 2025-04-18 02:55:05

Timp total: 0,21s...

[]:1