Pr. Avelino Gonzáles-Ferrer: Unitatea, semn al fidelitatii fata de Dumnezeu - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Pr. Avelino Gonzáles-Ferrer: Unitatea, semn al fidelității față de Dumnezeu

[2020-01-26]
San Pietro
În această Săptămână de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor privim la anul 2019 acordând atenție unor evenimente ecumenice importante care au avut loc între Biserica Catolică, Comuniunile reformate și baptiste și Armata mântuirii. De la 9 la 15 mai 2019 Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor a participat la întâlnirea anuală a Comitetului executiv al Comuniunii Mondiale a Bisericilor Reformate (CMCR) care s-a reunit la Kappel, în Elveția, cu ocazia celei de-a 500-a aniversări a începutului Bisericii reformate în Elveția în 1519 (Anul zwinglian). Ca observator, dicasterul duce înainte o lungă tradiție în metoda dialogului ecumenic, pentru a recunoaște și a încuraja munca Bisericilor din cea mai amplă comunitate ecumenică. O parte fundamentală a acestei activități de încurajare a fost prezentarea salutului formal al Cardinalului Kurt Koch, președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, adresat secretarului general, reverendul Chris Ferguson, și membrilor Comitetului executiv.

De interes ecumenic deosebit a fost demararea, la Kappel, a unui nou dialog între CMCR și Conferința mondială menonită în jurul temei „În căutarea unei mărturii comune: a restabili familia noastră în plinătate”. Noul dialog reformato-menonit se va concentra pe teme precum „amintirea corectă, reconcilierea reciprocă și colaborarea internațională”. El se bazează pe vindecarea amintirii începută cu dialogul catolico-menonit care a avut loc din 1998 până în 2003 și pe adunarea Federației Luterane Mondiale (FLM) din 2010 la Stuttgart, în Germania, unde luteranii au cerut iertare menoniților pentru tratarea lor dură; ambii s-au angajat să caute modul de a favoriza un proces de reconciliere. Istoria relațiilor dintre tradițiile reformate și menonite a fost marcată în mod trist de violență, în special în Elveția; dorința actuală de reconciliere reprezintă așadar un rezultat ecumenic considerabil.
Importanța vindecării amintirii, semn distinctiv al mișcării ecumenice și al procesului spre pace și reconciliere, a fost evidențiată îndeosebi la 12 martie din Anul jubiliar 2000, când Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a scris o semnificativă pagină de istorie, cerând iertare pentru păcatele comise în decursul istoriei de membri ai Bisericii Catolice (precum cruciadele, inchiziția și samavolniciilor împotriva evreilor, femeilor și minorităților), afirmând: „Pentru partea pe care fiecare dintre noi, cu comportamentele sale, a avut-o în aceste rele, contribuind la desfigurarea feței Bisericii, cerem cu umilință iertare. În același timp, în timp ce mărturisim păcatele noastre, iertăm păcatele comise de alții față de noi”. Acest act public de căință și de cerere de iertare a avut ecou în toată lumea creștină și astăzi este un aspect central al „ecumenismului spiritual”.
Anul 2019 a marcat și 20 de ani de la semnarea istorică, petrecută în octombrie 1999, a Declarației comune despre doctrina justificării, una din pietrele de hotar de relevanță mai mare ale mișcării ecumenice în ultimii cincizeci de ani. La o nouă fază în receptarea acestui document s-a ajuns atunci când, de la 26 la 28 martie, s-au reunit la University of Notre Dame în Statele Unite responsabili de înalt nivel din cele cinci confesiuni creștine – anglicani, luterani, metodiști, reformați și catolici – care au aderat formal la declarația comună pentru o consultare cu privire la următorii pași de făcut.
Obiectivul reuniunii era să reflecteze asupra implicațiilor documentului în contextul apropierii și colaborării crescânde între diferitele tradiții ecleziale. Declarația de la Notre Dame a confirmat acest scop, afirmând: „Ne-am întâlnit […] determinați de urgența comună de a prezenta mesajul speranței și al harului eliberator al lui Dumnezeu pentru lumea noastră”. În afară de asta, declarația a reafirmat „Lund imperative” din 2016 (o referință la întâlnirea istorică dintre Papa Francisc și responsabilii din FLM la Lund, în Suedia, în urmă cu patru ani) pentru a acționa mereu pornind mai degrabă de la punctul de vedere al unității decât de la punctul de vedere al dezbinării. Participanții au recunoscut și necesitatea de a aplica Principiul de la Lund din 1952, care îndeamnă comunitățile creștine să acționeze împreună în toate lucrurile, în afară de cazul în care există diferențe semnificative de convingere. Întâlnirea de trei zile a implicat studenții din campusul de la Notre Dame și cea mai amplă comunitate creștină, cu o celebrare de rugăciune publică și o discuție de grup împreună cu liderii Bisericii. Participanții la consultare au decis să continue conversația instituind un comitet director pentru a duce înainte lucrările lor.
La 8 noiembrie 2019 o delegație a Armatei mântuirii, condusă de generalul Brian Peddle și de comisarul Rosalie Peddle, a făcut o vizită în Vatican întâlnindu-l pe Sfântul Părinte. Cunoscuți cu numele de salvaționiști, membrii Armatei mântuirii au ca scop acela de a duce ajutor umanitar persoanelor nevoiașe. Salvaționiștii sunt atât o comunitate creștină protestantă cât și o organizație umanitară internațională, cu peste 1.700.000 de membri. Aceasta a fost a doua întâlnire între conducătorii mișcării internaționale și Papa Francisc, care, în timpul colocviului sincer și călduros, a amintit de prima lecție despre ecumenism primită de la o persoană anumită: „Așa cum am amintit odată […] întâlnind membri ai Armatei mântuirii am primit prima lecție de ecumenism de la bunica mea, cu mulți ani în urmă”. Este vorba de o anecdotă povestită de Papa Francisc în diferite ocazii, care este de când avea patru ani și bunica i-a explicat cine erau salvaționiștii din cartierul lor: „[…] Am spus bunicii mele: «Acelea cine sunt? Călugărițe, surori?». Și bunica mea a spus: «Nu. Sunt protestanți, dar sunt bune»” (Întâlnire din 12 decembrie 2014). După aceea Pontiful a adăugat în fața delegației: „Exemplul lor de slujire umilă adusă celor din urmă dintre frații noștri și surorile noastre vorbește cu mai multă elocvență decât orice cuvânt”.
La întâlnirea dintre reprezentanții Armatei mântuirii și Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor a fost discutată perspectiva de a duce înainte în mod obișnuit conversațiile. Generalul Peddle a subliniat zonele în care organismul și Biserica Catolică trebuie să înfrunte provocări comune în misiunea în favoarea celor săraci și celor marginalizați. Discuția s-a concentrat și asupra misiunii și asupra evanghelizării eficace și asupra slujirii aduse umanității suferinde. Prima vizită a liderilor Armatei mântuirii făcută în 2014 a avut loc la sfârșitul unei serii istorice de conversații teologice desfășurate din 2007 până în 2012.
În sfârșit, de la 9 la 13 decembrie 2019, s-a ținut la Varșovia, în Polonia, a treia reuniune a celei de-a treia faze a dialogului internațional între Alianța baptistă mondială și Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Întâlnirea a fost găzduită de Uniunea baptistă din Polonia la Seminarul teologic baptist din Varșovia în care a fost tratată tema „Provocările mărturiei comune”, acordând atenție angajării actuale a baptiștilor și catolicilor în îndeplinirea misiunii lor de mărturie comună adusă lui Cristos, între care diferența crescândă legată de probleme etice și morale, politizarea religiei și creșterea secularismului și a așa-numiților nones (ce care declară că nu au nici o apartenență religioasă).
Continuând pe bazele puse în două dialoguri precedente între baptiști și catolici (1984-1988 și 2006-2010), Comisia comună evaluează acum ceea ce ei sunt în măsură să afirme împreună cu privire la un caracter și o practică ce pot fi recunoscute ca valabile de ambele comunități în domeniul mărturiei creștine comune, în lumina unei diferențe crescânde între mărturia tradiției și cultura actuală.
În timp ce noi celebrăm Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor, citim, în Faptele Apostolilor 27 cum Sfântul Paul i-a încurajat pe ceilalți pasageri de pe navă să nu le fie frică și să aibă credință în Dumnezeu pentru mântuirea lor. Adesea diviziunile în Biserică și lipsa de credință din lume ne ispitesc și pe noi, așa cum s-a întâmplat cu pasagerii de pe nava Sfântului Paul, să abandonăm orice speranță de mântuire sau de a ajunge la unitatea deplină vizibilă. Totuși, cei care au credință înțeleg că Dumnezeu are un plan mai mare. Trebuie să ne amintim că, în definitiv, unitatea creștinilor nu este ceva ce putem realiza numai cu eforturile noastre ci este un dar pentru care putem să ne pregătim prin răbdare, rugăciune și fidelitate față de Dumnezeu. Poate fi util să ținem cont de faptul că, deși pupa navei care-l transporta pe sfântul Paul este a fost ruptă de forța valurilor, prin câteva catarge și resturi ale navei „toți au reușit să se salveze pe uscat” (Fap 27,44). (material semnat de pr. De Avelino Gonzáles-Ferrer, asistent de la secțiunea occidentală din Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, în L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 667, Ultimul acces: 2024-06-09 11:21:04