Mesajul Papei adresat adunarii Comunitatii din Taizé - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Mesajul Papei adresat adunării Comunității din Taizé

[2017-12-29]
Papa Francisc
Încurajarea „de a nu le fie frică să parcurgă căile fraternității” și în acest mod de a face „vizibilă comuniunea bucuroasă care provine din izvorul inimii preapline a Domnului” este exprimată de Papa Francisc în mesajul, semnat de Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, adresat tinerilor participanți la a patruzecea întâlnire europeană a Comunității din Taizé. „Dragi tineri”, se citește în mesaj, „ați venit numeroși din toată Europa precum și din alte continente, pentru a trăi la Basel, la răscrucea dintre Elveția, Franța și Germania, a patruzecea întâlnire organizată și animată de comunitatea din Taizé. Și sunteți mânați de dorința de a aprofunda împreună izvoarele bucuriei”, care reprezintă tema întâlnirii.

În această perspectivă, Pontiful asigur㠄marea sa apropiere spirituală”. De fapt, așa cum a subliniat în exortația apostolică Evangelii gaudium, „bucuria Evangheliei umple inima și viața întreagă a celor care se întâlnesc cu Isus”. În acest sens Papa se bucură aflând că tinerii au „ales să participe la această întâlnire pentru a primi și a aprofunda mesajul lui Isus, care este izvor de bucurie pentru toți cei care îi deschid propria inimă”. Și le mulțumește „pentru că au răspuns la chemarea Domnului, care vă reunește în bucuria iubirii Sale”. Tinerii sunt deci încurajați să se lase „locuiți de această bucurie care se naște din prietenia trăită cu Isus și care nu ne închide niciodată față de ceilalți și nici față de suferințele din această lume”. Și îi îndeamn㠄să rămână conectați cu Domnul, prin rugăciune și ascultarea Cuvântului Său pentru ca să vă ajute să dezvoltați talentele voastre pentru a face să crească o cultură a milostivirii, bazată pe redescoperirea întâlnirii cu ceilalți: o cultură în care nimeni nu privește la celălalt cu indiferență, nici nu își întoarce privirea când vede suferința fraților”. În sfârșit, amintind de cei 500 de ani ai Reformei, Papa cere și Duhului Sfânt „să vă ajute pe voi, tineri protestanți, catolici și ortodocși, să vă bucurați și să vă îmbogățiți din diversitatea darurilor oferite tuturor discipolilor lui Cristos, pentru a manifesta că bucuria Evangheliei ne unește dincolo de toate rănile diviziunilor noastre”.
A aprofunda izvoarele bucuriei, a asculta strigătul celor mai vulnerabili, a împărtăși bucuriile ca și durerile, a ne bucura între creștini de darurile celorlalți: sunt cele patru propuneri pentru anul 2018 pe care priorul de la Taizé, fratele Alois, le-a anunțat, cum este tradiție, în ajunul adunării europene în desfășurare până la 1 ianuarie. Propuneri, explică el la sfârșitul scrisorii intitulate O bucurie care nu se termină niciodată, în parte inspirate dintr-o întrebare: „Glasul celor care trăiesc încercări obositoare – foarte departe de noi sau foarte aproape – este așa de puțin ascultat. Este ca și cum strigătul lor s-ar pierde în gol. A-l auzi prin mass-media nu este suficient. Cum să le răspundem prin viața noastră?” În scrisoare, fr. Alois povestește episoade semnificative din anul care urmează să se încheie, cum este întâlnirea cu o tânără foarte bolnavă, vara trecută. „«Iubesc viața», mi-a spus ea. Am rămas impresionat de bucuria interioară de care era plină, în pofida limitărilor severe pe care i le impunea boala. Am fost atins nu numai de cuvintele sale ci de frumoasa expresie a feței sale”. Apoi, bucuria copiilor: „Am văzut recent copii în Africa. Până și în lagărele de refugiați unde se concentrează așa de multe istorii dramatice, prezența lor făcea să explodeze viața. Energia lor transformă o acumulare de vieți frânte într-un cuib plin de promisiuni. Dacă ar ști cât de mult ne ajută să ținem vie speranța. Fericirea lor de a exista este o rază de lumină.”
Priorul pornește de la mărturii concrete pentru a propune, în vederea anului 2018, o reflecție despre bucurie, una dintre cele trei realități – împreună cu simplitatea și cu milostivirea – pe care fratele Roger le-a pus în inima vieții comunității din Taizé. Fr. Alois, cu un alt frate, a mers în octombrie la Juba și la Rumbek, în Sud Sudan, apoi la Khartoum, capitala Sudanului, pentru a înțelege mai bine situația din aceste două țări și pentru a se ruga aproape de cei care sunt printre cei mai încercați din timpul nostru: „Am vizitat diferitele Biserici, am văzut munca lor de învățământ, de solidaritate, de îngrijire față de cei bolnavi și cei excluși. Am fost primiți într-un lagăr de persoane evacuate unde în mod notoriu trăiesc numeroși copii pe care părinții i-au pierdut în cursul evenimentelor tragice. Am fost deosebit de impresionat de femei. Mamele, adesea foarte tinere, trebuie să poarte o mare parte a suferințelor cauzate de violențe. Multe au trebuit să fugă în situații de urgență. Și totuși rămân în slujba vieții. Curajul lor și speranța lor sunt excepționale. Această vizită ne-a făcut și mai apropiați de tinerii refugiați din Sudan pe care i-am primit la Taizé de doi ani.”
Anterior, la sfârșitul lui septembrie, cu alți doi frați, Alois a mers în Egipt la comunitatea Anafora, întemeiată în 1999 de un Episcop copt ortodox. Vizita a durat cinci zile, „un timp de rugăciune, de cunoaștere reciprocă și de descoperire a tradiției lungi și bogate a Bisericii din Egipt”. A fost vorba despre un adevărat pelerinaj: o sută de tineri au venit din Europa, din America de Nord, din Liban, din Algeria, din Irak, și au fost primiți de o sută de tineri copți din Cairo, din Alexandria și din nordul Egiptului. În scrisoare, priorul de Taizé amintește moștenirea martirilor din Biserica coptă, precum și de fundalul său monastic, „apel constant la simplitatea vieții”. Și subliniază căldura manifestată de Patriarhul Tawadros al II-lea.
Cele patru propuneri pentru noul an se inserează așadar în acest cadru de experiențe. Fratele Alois le amintește tinerilor „izvorul misterios de bucurie” reprezentat de învierea lui Cristos, „o lumină în centrul credinței creștine”. Odată ce am băut din acest izvor, este posibil – scrie el citându-l pe Olivier Clément – „să purtăm în noi bucuria pentru că știm că la sfârșit învierea va avea ultimul cuvânt”. Bucuria de altfel „nu trebuie văzută ca un sentiment supraevaluat, nici cu atât mai puțin ca un noroc individualist care ar conduce la izolare, ci ca siguranța senină că viața are un sens”. Invitațiile de a asculta glasul celor mai vulnerabili, de a împărtăși încercările și, între creștini, de a se bucura de darurile fraților nu sunt altceva decât modalități diferite pentru a dezvălui propria vulnerabilitate și a redeveni mai umani, pentru a dărâma sau a trece frontierele, pentru a regăsi bucuria unității punându-se sub același acoperiș. (material L’Osservatore Romano, din 29 decembrie 2017, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1213, Ultimul acces: 2024-11-24 01:05:32