Romance in istorie: Otilia Cazimir, poeta sufletelor simple

Acasă > Ştiri

Timp stanga: 0,35s...

Ştiri şi Evenimente

Românce în istorie: Otilia Cazimir, poeta sufletelor simple

[2026-02-12]

de basilica.ro

Otilia Cazimir (pseudonimul literar al Alexandrinei Gavrilescu), supranumita poeta sufletelor simple, s-a născut pe 12 februarie 1894 în satul Cotu Vameş, judeţul Neamţ.
A fost al cincilea copil al învăţătorilor Gheorghe Gavrilescu şi Ecaterina (născută Petrovici).
Familia s-a mutat la Iaşi în 1898, când Otilia avea patru ani. A urmat şcoala primară la Şcoala Domnească, liceul la Oltea Doamna şi apoi cursuri la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi, fără a obţine însă diploma de licenţă.
A debutat literar în 1912, publicând poezia „Noaptea” în revista Viaţa românească, sub semnul a trei steluţe. Pseudonimul Otilia Cazimir i-a fost sugerat de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu. A mai folosit şi alte pseudonime (Alexandra Casian, Magda, Ofelia, Dona Sol), în special pentru articole de presă.
Poetă, traducătoare, prozatoare
Primul volum de poezii, Lumini şi umbre, a apărut în 1923 la Editura Viaţa românească. A publicat peste 60 de volume, incluzând poezii, proză scurtă, schiţe, nuvele şi memorialistică.
Dintre volumele de poezii se numără: Fluturi de noapte (premiat de Academia Română şi de Premiul Femina Vie-Heureuse din Paris), Cântec de comoară, Jucării, Baba Iarna intră-n sat, Licurici.
A scris şi proză (Grădina cu amintiri, A murit Luchi…, Prietenii mei scriitori), un vodevil (Unchiul din America). Postum i-a fost publicat volumul Scrieri despre teatru.
Ca traducătoare, a adus în limba română opere din literatura rusă, franceză şi engleză (Cehov, Maupassant, Gorki, Kuprin ş.a.).
Între 1946–1947 a colaborat cu Editura Cartea Rusă, stilizând traduceri din literatura rusă şi sovietică. A fost membră a Societăţii Scriitorilor Români din 1929. Între 1937 şi 1947 a ocupat funcţia de inspectoare generală a teatrelor din Moldova. A primit mai multe distincţii literare, printre care:
Premiul Academiei Române (1927);
Premiul Femina Vie-Heureuse (1928);
Premiul Naţional pentru Poezie (1937);
Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1942).
A locuit toată viaţa adultă în casa părintească din Iaşi (astăzi Muzeul Memorial Otilia Cazimir, strada Otilia Cazimir nr. 4).
După o activitate literară de peste 55 de ani, Otilia Cazimir a trecut la Domnul în 8 iunie 1967 la Iaşi, la vârsta de 73 de ani.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 135, Ultimul acces: 2026-03-15 12:37:57

Timp total: 0,36s...

[1]:1