De ce este Sf. Iosif cel Nou de la Partos ocrotitorul pompierilor? - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2018 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

De ce este Sf. Iosif cel Nou de la Partoș ocrotitorul pompierilor?

[2018-09-13]
de Gheorghe Anghel

Sf. Iosif de la Partoș
Sfântul Iosif cel nou de la Partoș a salvat prin rugăciunile sale Timișoara anilor 1650, iar pentru această minune a sa, Corpul Pompierilor Militari, prin decizia Sinodală din 13-14 februarie 1997, l-a ales ocrotitor al celor care luptă cu flăcările.
Din cronică românească în limba latină Annales Rerum Banaticarum, scrisă de Damaschin Udrea, aflăm c㠄în anul 1652, dela Pălanca cârnă (denumire populară a caartierului Palanca Mică) au început să iasă fum și foc mare s-au atătat cu vâlvătăi până la cer și vânt mare s-au pornit ș-au dus focul cătră Palanca Mare”.
Se pare că incendiul a fost cauzat de armatele otomane. Oricum, distrugerea cauzată de focul ce a cuprins orașul a fost foarte mare. Aceeași cronică ne spune că
„vântu au dus scântei prăstă cetate și s-au aprins și dughenile jidovilor dă supt zidul Iosimi, iară d-acolo focu s-întins cătră casele topciilor și-au început să ardă dăla apus cetatea, ș-au ars din trei părți palăncile și pârjolu au ajuns și la oborul vaidei și de acolo la casa pașei, iară în jos măido (aproape) la beserecă unde-o slujit sf Metropolit Iosif iară lumea prăstă tot au fugit țipând. S-au ars căși și oameni și mucri și copii au murit arși”.
În fața flăcărilor, Sfântul Mitropolit, deși avea o vârstă venerabilă, 82 ani, a dat dovadă de curaj și s-a rugat ca Bunul Dumnezeu să ocrotească orașul și pe locuitorii lui. Acatistul Sfântului Iosif ne prezintă într-un mod deosebit atitudinea ierarhului în fața focului.
„Atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timișoarei”, se menționează în Icosul 7, „nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia lui, scăpând neatinsă biserica slujirii tale și oprind, prin ploaia năprasnică pe care cerul a trimis-o ție în ajutor, întinderea focului”.
Întorcându-ne la cronica semnată de Damaschin Udrea, în documentul istoric este prezentat modul în care Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș a reacționat în fața flăcărilor:
„Iară atunci Sf. Metropolit au eșit în odăjdii din sf besericaă și s-au întors cu fața la foc și-au privit prăpădul, pră care vântul l-au adus acuș’ cătră beserecă, și s-au uitat la lumea ce-au năbunit dă spaimă ș-au căzut El în genunchi pră treptele beserecii și-au atins țărâna cu fruntea ș-au stat așa și s-au rugat”.
„Iară dăla miazăzi nouri negri s-au văzut atunci nălțându-se și fulgere au tunat cu grozăvie, iară într-o nimica dă ceas s-au pornit ploaie cum nu s-au mai pomenit d-au curs apele ca potopul ș-au încetat focul ș-au stins tăciunii ș-au spălat toate urmele prăpădului. Iară când au fost aproape dă chindie s-au luminat ceriu iară, ș-au eșit 7 curcubeie unu prăstă altu, iară sf. Metropolit atunci s-au sculat dân genunchi și odăjdiile lui au fost uscate, n-atinse nici dă un strop dă ploaie”.
După această rugăciune puternică, Sfântul Iosif s-a retras în chilia sa, „iară după aceea, când au eșit și s-au arătat la lume, ne spune cronica, au avut semnul sfintei Cruci ars pră dosul palmei dăla mâna stângă, numa sămnul nu au fost roșu, numa au fost ca aurul curat ș-au luminat la umbră .Si ăsta sămn l-au avut până l-au pus În mormânt”.
Tradițiile spun că în momentul adormirii sale, clopotele mănăstirii au început să bată singure, fără să le tragă cineva, ducând în depărtări trista veste. Apoi trupul neînsuflețit al marelui mitropolit a fost așezat într-un mormânt zidit în naosul bisericii mănăstirești, în dreptul ușii de la intrare care e spre miazăzi (info aici).
Tot Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, la solicitarea Asociației Coșarilor din România, devine, prin decizia Sfântului Sinod luată în sesiunea din 28-29 octombrie 2014, și ocrotitorul și protectorul coșarilor (hornarilor) din România.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 60, Ultimul acces: 2018-11-16 10:12:46