Manastirea Crasna - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2019 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Căutare

Folosind acest mecanism se pot căuta secvențe de text în baza noastră de date cu informații despre biserici.
În cazul în care șirul de căutare este scurt sau conține cuvinte comune, relativ la specificul sitului, atunci căutarea își pierde din acuratețe, numărul rezultelor furnizate fiind mare.

Mănăstirea Crasna
Crasna
 HARTA S   HARTA G   VREMEA   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   CITEȘTE MESAJ 
Religie:Ortodox
Localitate:Crasna
Comună:Crasna
Județ:Gorj
Cod poștal:217165
Telefon :0253... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail :NU deținem adresa de e-mail...
Adrese utile:www.mitropoliaolteniei.ro
www.crasnaGorj.ro
www.cjGorj.ro
www.prefecturaGorj.ro
Hram:Sf. Nicolae,
Stil arhitectonic:Tradițional muntenesc
Detalii:Ctitorită în 1636 de marele sluger Dumitru Filișanul, pe locul unei biserici de lemn din prima jumătate a sec. XV (1438) .
Biserica reparată în 1992.
În 1700 a fost ridicate primul corp de chilii care au fost reparate în 1991.
În 1938 a fost ridicat un nou corp de chilii iar în 2003 a fost construită o nouă clădire ce adăpostește tot chilii întrucât numarul de viețuitori din mănăstire a crescut.
Pictată în 1757.
Alte informații:Bisericaveche prezintă urme istorice cum ar fii pisanii dar și catapeteasma veche preluată de la fosta biserică de lemn. Valoroasă realizare arhitectonică. Catapeteasma, de o frumuseĄe deosebită, provine din fragmente ale catapetesmei bisericii "Sf. Dumitru" din Craiova.
Tablou votiv reprezentând pe Matei Basarab și Mitropolitul Ștefan.
Manastire de calugari
Cod Monument:GJ-II-a-A-09288
Informații conexe:FORMULA-AS.RO: Mănăstirea Crasna (Articol)
YOUTUBE.COM: Film despre mănăstirea Crasna (Video)
Știri despre biserică:

»  În Post pregătim ogorul sufletelor noastre pentru a primi sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, a spus Mitropolitul Olteniei (2018-03-20)

 Închide 

În Post pregătim ogorul sufletelor noastre pentru a primi sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, a spus Mitropolitul Olteniei

[2018-03-20]
de Sorin Ionițe

„Să luăm aminte că această perioadă de post și rugăciune, premergătoare marii bucurii a Învierii Domnului, reprezintă vremea în care noi, ca niște plugari harnici, scoatem toate uscăturile din ogorul sufletelor noastre, toate rădăcinile patimilor și ispitelor, spre a așeza acolo sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, care va da roadă bogată spre mântuirea sufletelor noastre”, a spus duminică IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei.
În cuvântul rostit în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în 18 martie 2018 la Mănăstirea Crasna, ierarhul a detaliat cum se face această pregătire a „ogorului sufletelor” și care sunt armele pe care le putem folosi în lupta cu „rădăcinile patimilor și ispitelor”: postul și rugăciunea:
„Prin post îmblânzim fiara din interiorul nostru și mânia care deseori ne stăpânește. Căci dacă postim, greu se mai aprinde focul mâniei într-un trup și un suflet slăbit de puterea mâncărurilor sățioase. Iar prin rugăciune luptăm împotriva tuturor plăcerilor și ispitelor trupești pe care diavolul ni le scoate în cale, spre a ne abate de pe calea cea dreaptă”.
„Rugăciunea alungă de la om patimile, plăcerile, poftele și pe însuși diavolul în ultimă instanță, întrucât, așa cum cerem în rugăciune, Mântuitorul vine, se așează întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și întunericul din noi, așa precum gospodarul vrednic curățește grădina sa de toate uscăturile și buruienile pentru a avea roadă bogată”, a explicat IPS Irineu.
Părintele Mitropolit a amintit totodată că la post și rugăciune este nevoie să adăugăm și spovedania, „mărturisirea păcatelor cu pocăință, spre a fi ierate de Dumnezeu, lucru ce slăbește puterea diavolului asupra noastră”.
„Dacă diavolul însoțește permanent păcatul și prin el se așază în sufletul omului păcătos, prin spovedanie alungăm păcatul și odată cu el pleacă de la noi și diavolul”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.
În cadrul slujbei euharistice a fost oficiată hirotonia în preot a diaconului Laurențiu Durleci pe seama Parohiei Trochești, Protoieria Băilești, județul Dolj.
Așezat la poalele munților Parâng, la circa 30 km de Târgu Jiu, pe șoseaua ce duce la Novaci, așezământul monahal de la Crasna a fost ridicat de Dumitru Filișteanu, nepotul marelui ban al Craiovei Dobromir, văr cu Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul. Actuala biserică a fost zidită în anul 1636 din bolovani de piatră de râu și cărămidă, în stil bizantin, cu o turlă octogonală pe naos. Pictura în frescă din biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae datează din 1757.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1126, Ultimul acces: 2019-02-19 06:36:56

»  Sfântă Liturghie arhierească la Mănăstirea Crasna, Gorj (2016-04-11)

 Închide 

Sfântă Liturghie arhierească la Mănăstirea Crasna, Gorj

[2016-04-11]
de Gratian Moldovan

Foto 1
Obștea Mănăstirii Crasna din județul Gorj, împreună cu credincioșii din această localitate, au trăit duminică, 10 aprilie 2016, bucuria prezenței în mijlocul lor a, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, care a săvârșit Sfânta Liturghie la altarul bisericii sfântului așezământ monahal, alături de un sobor de preoți și diaconi.
La finalul slujbei euharistice, Mitropolitul Olteniei a subliniat în cuvântul de învățătură, despre pericopa evanghelică duminicală ce relatează una din minunile Mântuitorului Iisus Hristos, vindecarea unui fiu lunatic, și despre viața și învățătura Sfântul Ioan Scărarul, pomenit de Biserică în Duminica a patra din Postul Mare.
„Din textul evanghelic al acestei duminici (Marcu 9, 17-32) înțelegem că nu putem primi răspuns la rugăciunile noastre fără credință. Și nu o credință de suprafață, pe care să o mărturisim numai cu vârful buzelor, ci o credință intensă care să cuprindă întreaga noastră ființă. Cuvintele tatălui celui demonizat <<Cred Doamne! Ajută necredinței mele!>>(Matei 9, 24), au ieșit din suflet, au ieșit din adâncul ființei sale. Să reținem faptul că de fiecare dată când Dumnezeu intervine în viața noastră săvârșește un act creator. Precum la început <<a zis și s-a făcut>>, întotdeauna când ne tămăduiește trupește și sufletește, săvârșește același act creator” a mărturisit Chiriarhul locului.
***
Mânăstirea Crasna – file de istorie
Așezat la poalele munților Parâng, așezământul monahal de la Crasna a fost ridicat de Dumitru Filișteanu, nepotul marelui ban al Craiovei Dobromir, văr cu Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul. Actuala biserică a fost zidită în anul 1636 din bolovani de piatră de râu și cărămidă, în stil bizantin, cu o turlă octogonală pe naos. Pictura în frescă din biserica cu hramul Sf. Ierarh Nicolae datează din 1757. Se remarcă tablourile de mare expresivitate și tâmpla din vremea lui Matei Basarab. Foarte valoros este și tabloul votiv înfățișându-i pe Matei Basarab și Mitropolitul Ștefan. De asemenea, catapeteasma din lemn este împodobită cu o sculptură ornamentală deosebită. De numele mănăstirii sunt legate multe tradiții și legende, pline de învățături duhovnicești. Între ele se numără și cea relatată de părintele Ioanichie Bălan, de la Sihăstria, care vorbește despre un pustnic venit din părțile Kievului, este vorba de episcopul Ioan, vicar al cetății rusește prin anul 1915. Acesta, pe la anul 1920, a călcat acest pământ și a viețuit la Crasna trei ani, de aici retrăgându-se ca sihastru în Munții Sihlei.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 2049, Ultimul acces: 2019-02-19 06:36:56

»  Liturghie arhierească la Mănăstirea Crasna, Gorj (2015-02-23)

 Închide 

Liturghie arhierească la Mănăstirea Crasna, Gorj

[2015-02-23]
În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a lăsatului sec de brânză, 22 februarie 2015, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Crasna, județul Gorj.
“Postul este scara urcușului duhovnicesc spre ziua Învierii Mântuitorului Iisus Hristos”!
În cuvântul de învățătură, Mitropolitul Olteniei a precizat că rugăciunea liturgică, după conținutul său, poate să fie doxologică, de laudă și de preamărire a Lui Dumnezeu, de mulțumire și de cerere, iar noi trebuie să înțelegem că deși există o ierarhizare a eforturilor de căutare a Tatălui Ceresc, elementele caracteristice se întâlnesc adesea în cuprinsul aceleiași rugăciuni, cu atât mai mult cu cât cererile și ofrandele credincioșilor, prezentându-le Lui Hristos, iar prin Hristos, Tatălui Ceresc, iau forma unei rugăciuni de mijlocire, mai ales că noi, oamenii, suntem asemeni lui Adam, cel izgonit din Rai, care se tânguia prin cuvintele: «vai, mie, celui ce m-am supus înșelăciunii celei viclene, și am fost furat de ea și de mărire m-am depărtat. Vai, mie, celui dezbrăcat de nevinovăție și lăsat în sărăcie! Ci, o, Raiule, de acum nu mă voi mai desfăta întru dulceața ta! Nu voi mai vedea pe Domnul și Dumnezeul și Ziditorul meu, milostive îndurate, când strig către Tine: Miluiește-mă pe mine cel ce am căzut», iar în ceea ce privește Sfânta Liturghie a Duminicii acesteia, Întâistătătorul eparhiei noastre a reiterat faptul că în conținutul acesteia se deslușește întreaga mântuire a omului modern, cea care se convertește, în cele din urmă, în capacitatea de a identifica și a crede în mila lui Dumnezeu, prin scara urcușului duhovnicesc spre ziua Învierii Mântuitorului Hristos!
“O perioadă în care trebuie să ne smerim, să viețuim în post și rugăciune”!
Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a expus pe larg faptul că Evanghelia Dumi­ni­cii Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lă­satului sec de brânză este o lumină curată pentru sufletul nostrum, în toată perioada Pos­tului Sfintelor Paști, deoarece postul marchează urcușul duhovnicesc interior spre Înviere, iar în Postul Sfintelor Paști sau Postul Mare, iertarea este începutul bun al unei perioade în care trebuie să ne smerim, să viețuim în post și rugăciune, dar mai ales, trebuie să iertăm unii altora greșelile făptuite cu voie sau fără de voie, pentru ca și Dumnezeu să ne ierte păcatele sau greșelile noastre. În toată desfășurarea sa, Evan­ghe­lia ne învață că relația omului cu Dumnezeu depinde relația lui cu semenii săi, că omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său, întrucât fiecare om este creat după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu!
“Viața sufletului se hrănește din iubirea milostivă a Lui Dumnezeu”!
În încheiere, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei a ținut să le spună celor prezenți la Sfânta Liturghie că toți credincioșii trebuie să ne spovedim și să ne împărtășim în perioada postului, cu atât mai mult cu cât postul nu înseamnă doar ceea ce nu mâncăm, gândindu-ne la bucatele de la mesele îndestulate de dinainte, ci, pe întreaga lui cuprindere de patruzeci de zile, să înțelegem că nu postim pentru a fi văzuți sau lăudați de oameni, ci, postim pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu. În acest fel, perioada Postului Mare este o dăruire de sine sau ofrandă de sine aduse Lui Dumnezeu, ca o bineprimită recunoștință pentru darul vieții și ca o dorință de sfințire a vieții! Să reținem permanent că postul are ca bază evlavia și iubirea față de Dumnezeu, că noi postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm zi de zi, iar fiecare să ne încredințăm Lui, pentru că El este Izvorul vieții noastre, din moment ce însăși viața sufletului se hrănește din iubirea milostivă a Lui Dumnezeu, pe care o simte oricare dintre noi prin rugăciune și prin Sfintele Taine ale Bisericii dreptmăritoare.
(Articol realizat de Profesor Vasile Gogonea)

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 2641, Ultimul acces: 2019-02-19 06:36:56

»  Sărbătoare duhovnicească la Mănăstirea Crasna, judetul Gorj (2014-02-17)

 Închide 

Sărbătoare duhovnicească la Mănăstirea Crasna, judetul Gorj

[2014-02-17]
În Duminica a doua a Triodului și a 34-a după Rusalii sau a Fiului Risipitor, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, avându-l în frunte pe părintele protoiereu Iulian Mărgineanu, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Crasna, în minunata atmosferă a unui cadru natural cu ecou de substrat mioritic, parcă desprins din versul “pe-un picior de plai”, ca într-un tablou pictat într-un timp fără timp, încadrat într-un peisaj mângâiat de razele calde și luminoase ale unui soare primăvăratic și blând. Credincioșii care au venit la sfânta slujbă au trăit momente de o deosebită înălțare duhovnicească, reverberate în glasurile Grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane din Craiova, iar în finalul oficierii slujbei, cei prezenți au pregustat din frumusețea cuvintelor de învățătură rostite de către Întâistătătorul eparhiei, după cum ne-a precizat Profesor Vasile Gogonea.
Viața noastră este asemenea copiilor unui părinte grijuliu și iubitor.
În alese cuvinte cu un conținut moral de o adâncă reverberație, Mitropolitul Olteniei a subliniat faptul că prin pildele sale minunate și pline de substanță, Mântuitorul Hristos îi învață pe Sfinții Apostoli, ca și pe toți cei care veneau după El, că viața noastră este asemenea copiilor unui părinte grijuliu și iubitor. ÎPS Părinte Irineu a atras atenția că în timp ce unii înțeleg c㠓trebuie să rămână în apropierea părintelui, adică să rămână în credință, în evlavie, în păstrarea rânduielilor Lui Dumnezeu, alții consideră că libertatea lor le dă dreptul ca să plece de-acasă și să risipească avuția părintească în diferite moduri, dar mai ales în dezmierdări și în fapte de ocară! Așa se face că Mântuitorul Hristos prezintă aceste două categorii de oameni, precum copiii unui părinte”!
«Mort era și-a înviat, pierdut era și s-a aflat!».
Iată, un om avea doi fii. Cel mai tânăr, a cerut parte din averea tatălui, dar, de fapt, nu este vorba de ceea ce el a muncit și-a agonisit, ci, este vorba de-o moștenire! Și această parte ce i se cuvenea, după ce a primit-o de la tatăl său, s-a gândit că este mai potrivit pentru el, pentru tinerețea lui, să plece undeva departe și să-și cheltuiască averea, adică moștenirea, așa cum o consideră el. Însă, acolo departe, el nu a gândit ca să înmulțească averea, să muncească într-un fel sau altul, ci, a risipit-o în destrăbălări, în petreceri cu prietenii. Și-a risipit averea în așa fel încât după o anumită perioadă de timp a ajuns sărac! “Și s-a lipit, zice Sfântul Evanghelist, de un locuitor al cetății aceleia, și acela l-a trimis să pască porcii în țarina sa. Neavând cu ce să trăiască și ce să mănânce, s-a mulțumit ca să păzească porcii și să mănânce din mâncarea lor! Bineînțeles, că motivul tatălui de a tăia vițelul cel gras, de a-l îmbrăca pe cel zdrențăros și de a-i da încălțăminte este îndreptățit! Tatăl, după ce a primit spovedania copilului, îndreptarea lui, a și constatat că «mort era și s-a aflat!». «Mort era și-a înviat, pierdut era și s-a aflat!». Deci, copilul lui a fost mort, a fost pierdut”, a întărit ca pe un adevăr de necontestat Înalpreasfințitul Mitropolit!
“Totuși, nu l-a părăsit gândul și nici lucrarea Lui Dumnezeu”!
Întâistătătorul Mitropoliei Olteniei a detaliat conținutul pericopei duminicale, deoarece spunea c㠓animalele mâncau niște fructe dintr-un copac ce se numește roșcov, ca un fel de păstăi, care n-aveau nici o consistență și nici nu hrăneau, dar aveau oarecare gust dulce, care dădeau impresia că te saturi, fără să realizezi că, de fapt, erai mai flămând ca înainte! A petrecut el acolo o vreme, într-un mod de viață fără rațiune, fără de minte, dar, totuși nu l-a părăsit gândul și nici lucrarea Lui Dumnezeu, căci zice Sfântul Evanghelist, «și-a revenit întru simțire!», iar cuvintele Sfântului Evanghelist ne dau să înțelegem că «până la vremea când și-a revenit întru simțire, el trăia în nesimțire», adică nu avea o simțire omenească, fiindcă tot ceea ce a făcut, nu a făcut cu rațiune și cu înțelepciune, ci, dimpotrivă, a pus mai presus de toate simțurile, adică, plăcerile, viețuirea dezordonată și destrăbălată! A trăit precum animalele, căci numai acestea trăiesc din instincte, fără rațiune! Desigur, «și-a revenit întru simțire», și-a revenit, cum am zice noi, din boală! Și-a revenit la rațiunea pe care trebuia s-o păstreze și s-o folosească. Deci, cu alte cuvinte, cugetul său s-a ridicat din cele ale pântecului la rațiunea mentală sau «i-a venit mintea la cap», cum zicem noi! Mintea, în limbajul nostru popular, când nu e în cap, e în picioare sau în alte patimi! Deci, i-a venit mintea la locul ei și atunci a început să gândească, ce trebuie să facă și cum poate să ajungă înapoi la tatăl său, pentru că acolo, nu numai copiii sunt înavuțiți și îndestulați, cum a fost cazul lui, dar și slugile sunt îndestulate de mâncare și de pâine, pentru că viața lângă tatăl este o viață plăcută pentru toate categoriile de oameni: și cei care sunt slugi, și cei care sunt copii, și cei care sunt îndepărtați”! În ultimă instanță, Fiul cel pierdut și revenit înțelege câtă bucurie era în casa tatălui său. Câtă veselie și câtă bună dispoziție! Adică, tragere de inimă, cum zicem noi! Acolo era, într-adevăr, o viață normală. Acum el trăia o viață anormală, o viață lipsită de sens, lipsită de rațiune! Și, cum a plănuit și a gândit, așa a și făcut, considerând c㠓trebuie să meargă la tatăl său să-și ceară iertare, că a greșit înaintea cerului și înaintea lui și că nu mai este vrednic să fie numit fiul său”, ci, să fie considerat ca unul dintre argații săi.
“Câte gânduri frumoase au putut să se nască în mintea unui om păcătos”!
Aflat într-un dialog permanent cu auditoriul, chiar dacă dă impresia unui monolog plin de farmec și de conținut, Mitropolitul Olteniei a exclamat ca la o lecție de morală științifică, structurată și centrată pe idei: “Câte cuvinte frumoase, câte gânduri frumoase au putut să se nască, totuși, în mintea unui om păcătos! Acestea dovedesc faptul că omul păcătos nu este un om mort, ci, bolește, este muribund, adică, e între viață și moarte, se zbate, sufletul său agonizează, trăiește într-o lume a morții, dar dacă iese de acolo, ca și cum am ieși dintr-un loc otrăvit, de îndată ajungi la lumină, sau dacă te năpădește și dă să-ți oprească respirația, de îndată respiri liniștit și vezi lumina Lui Dumnezeu! Evident, că mintea tânărului, de îndată ce a început să cugete cele sănătoase, înverzește, înmugurește, și ca o rană se vindecă, și omul devine sănătos! Mădularele trupului său se înzdrăvenesc, se întăresc și conduc, după minte, la tatăl binevoitor și iubitor de oameni! Deci, omul, cum a pus început bun, de îndată s-a și vindecat sufletește și trupește. Urmează ca el să crească mai departe, să-și zidească sufletul, așa cum cerem întotdeauna: «inimă curată, zidește întru mine Dumnezeule!». Deci, dacă inima tânărului a fost dată plăcerilor pământești, destrăbălărilor, desfrânării, lăcomiei peste măsură, beției! De îndată ce cugetul său s-a ridicat la Dumnezeu, inima s-a zidit, mintea s-a întărit și și-a reluat rolul ei de conducător”!
“Când ne spovedim, înviem! Nu mai suntem pierduți, ci, suntem «aflați»”!
În încheierea cuvântului de învățătură, înaltul ierarh a evidențiat rolul important al Sfintei Spovedanii în viața credincioșilor, mai ales în acest an omagial al Sfintei Euharistii, dar e important să reținem că Evanghelia Duminicii acesteia devine “importantă la începutul Sfântului și Marelui Post, ca să înțelegem, cât de necesară este Spovedania! Tânărul, înainte de a fi primit în iubirea tatălui se spovedește, adică îi spune păcatul: «Tată, am greșit la cer și înaintea ta!». Deci, fără spovedanie, el nu intră în casa părintească! Chiar dacă iubirea Lui Dumnezeu este mare și ne iartă, avem obligația să ne spovedim, fraților și surorilor! Fără spovedanie, nu putem intra în Împărăția Lui Dumnezeu, pentru că ne-a dat preamilostivul medicamentul acesta cu care noi să ne tămăduim sufletul, să ne curățim viața și apoi să primim haina nouă! Iată, fraților și surorilor, că spovedania îl învie pe om! Când ne spovedim, înviem! Când ne spovedim, nu mai suntem pierduți, ci, suntem «aflați»! Adică, suntem iarăși în comuniune cu Dumnezeu, în apropiere de El! Căci, ne spune Sfântul Evanghelist, de îndată ce tatăl a zărit că vine copilul său, a ieșit în întâpinarea lui, iar copilul n-a uitat să-și spună păcatul sau să uite de dragostea Tatălui Ceresc. Și chiar dacă a văzut dragostea părintelui, el și-a spovedit păcatul, pentru că dragostea Lui Dumnezeu e mare, dar trebuie să primească și din partea noastră părerea de rău pentru păcatul ce l-am săvârșit”!

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 3447, Ultimul acces: 2019-02-19 06:36:56


Nr. vizualizări:5983
Data ultimei vizualizări:2019-02-19 06:36:57
Data actualizare:2006-03-19 09:25:00
Data încărcării:2006-03-19 09:25:00
Nr. Mesaje:1
Dor:
(2009-07-24)
Salut sint Alina din Ploesti, eu am fost de multe ori colo si sa umbu si mie dor de Crasna.
Draga parinte Augustin si David mie dor de voi si de abea astept sa va revad...
@yahoo.com
Nr. Fotografii:75

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Setul de Fotografii 1
Data: 2011-09-18
Aparat: NIKON E8800
Contor: 164

Vedere de ansamblu
Foto: Constantin Banciu

Data: 2017-07-18
Contor: 11

Vedere de ansamblu
Foto: Țetcu Mircea Rareș

Data: 2017-07-18
Contor: 13

Vedere de ansamblu
Foto: Miehs

Data: 2017-07-18
Contor: 8

Vedere de ansamblu
Foto: Miehs

Data: 2011-09-20
Info: source: manastiri-din-gorj.go.ro
Contor: 114

Vedere de ansamblu
Foto: internet

Data: 2017-07-18
Contor: 6

Vedere de ansamblu
Foto: Țetcu Mircea Rareș

Data: 2017-07-18
Contor: 6

Vedere de ansamblu
Foto: Țetcu Mircea Rareș

Data: 2011-09-20
Contor: 37

Biserica veche
Foto: MonumenteIstoriceGorj.ro

Data: 2017-07-18
Contor: 5

Vedere din spate
Foto: Țetcu Mircea Rareș

Data: 2017-07-18
Contor: 5

Fațada
Foto: Țetcu Mircea Rareș

Data: 2017-07-18
Contor: 5

Turla
Foto: Țetcu Mircea Rareș

Data: 2017-07-18
Contor: 5

Turnul clopotniță
Foto: Țetcu Mircea Rareș

Data: 2017-07-18
Contor: 5

Turnul clopotniță
Foto: Țetcu Mircea Rareș

Data: 2011-09-18
Aparat: NIKON E8800
Contor: 28

Chilii
Foto: Constantin Banciu

Data: 2017-07-18
Contor: 7

Chilii
Foto: Țetcu Mircea Rareș

Data: 2017-07-18
Contor: 7

Chilii
Foto: Țetcu Mircea Rareș


Setul de Fotografii 2
Setul de Fotografii 3
Setul de Fotografii 4
Setul de Fotografii 5