Ciorogarla :: Manastirea Samurcasesti - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Biserici

Mănăstirea Sămurcășești
Ciorogârla
 HARTA S   HARTA G   VREMEA   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:Ciorogârla
Comună:Ciorogârla
Județ:București și Ilfov
Adresa:strada Ipătescu Ana nr. 4
Cod poștal:077055
Telefon :021 ... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail :NU deținem adresa de e-mail...
Adrese utile:www.arhiepiscopiabucurestilor.ro/, www.primariaCiorogarla.ro, www.PMB.ro, www.prefecturaBucuresti.ro, www.cjIlfov.ro, www.prefecturaIlfov.ro
Hram:Sf. Treime, Adormirea Maicii Domnului, Sf. Cuv. Parascheva
Stil arhitectonic:Brâncovenesc
Detalii:Manastirea Samurcașești sau Manastirea Ciorogarla se afla langa raul cu acelasi nume din localitatea Ciorogarla. Biserica manastirii, cu hramul ”Sfanta Treime”, a fost ridicata de marele vornic Constantin Samurcas in anul 1808, fiind sfintita in anul 1870, dupa ce pictorul Gh. Tatarascu terminase pictura. Biserica are forma de nava, cu o turla pe naos, iar altarul este incadrat de alte doua abside, avand fiecare un nume. Altarul propriu-zis „Sf. Treime”, absida din dreapta „Nasterea Maicii Domnului” iar cea din stanga „Adormirea Maicii Domnului”. Pe la 1848 la intrarea in manastire a fost construita o bisericuta cu hramul „Sf. Nicolae” care a fost demolata de comunisti. In timpul primului razboi mondial germanii au topit clopotele pentru a face piese de artilerie. In 1940, se reconstruieste biserica noua, pictata in stil neobizantin, cu o turla impunatoare, avand elemente specifice stilului muntenesc. Catapeteasma din lemn de tei este cea originala din anul 1808, flacarile incendiului de la 1914 ocolind-o. De Manastirea Samurcasesti este legat si numele lui Tudor Vladimirescu care in drumul sau spre Bucuresti, in 1821 a poposit aici unde primeste delegatia boierilor, condusa de Dinicu Golescu, venita sa trateze cu comandantul pandurilor. Tot aici este vizitat si de episcopul Ilarion al Argesului, in noaptea de 15 martie 1821, cu scopul de a tempera situatia, iar dupa uciderea lui Tudor, episcopul va fi cel care va face slujba pentru odihna sufletului sau. La manastirea Samurcasesti a functionat intre anii 1864 – 1875 o scoala primara in spiritul traditiei dar si ca urmare a legii instructiunii promulgata de A. I. Cuza. Pe aici a trecut in septembrie 1866 si regele Carol I inainte de plecarea la Constantinopol. In 1944, osemintele domnitorului Cuza, in drum spre Curtea de Arges, unde au fost mutate temporar de la Ruginoasa, de teama ocupatiei rusesti, au fost depuse pentru scurta vreme la manastirea Ciorogarla – Samurcasesti. In muzeul manastirii sunt exponate de mare valoare: icoane de Gheorghe Tatarescu, un epitaf lucrat de Zoe Samurcas, o icoana cu trei registre lucrata in argint, o pictura pe cap de somn a pictorului Alexandru Baldovin, metanii din chilimbar, o cruce lucrata in filigran, daruita de Stanciu Jianu, tatal boierului haiduc Iancu Jianu, o cruce donata de Tudor Vladimirescu, din lemn acoperit cu argint aurit si pietre de topaz, vesminte preotesti si diaconesti, lucrate in fir de aur si alte lucruri de pret. In cimitirul manastirii se afla monumentele funerare ale familiei Alexandru Beldiman (fondatorul ziarului “Adevarul”, la 1888) si un cenotaf al capitanului Valter Maracineanu eroul de la Grivita. Langa biserica se afla morminte ale unor membri ai familiei ctitorilor dintre care amintim poetul Sandu Tzigara-Samurcas (1903-1987) . Ctitorul nu si-a aflat locul de veci la manastirea construita de el, insa mormintele familiei si rudelor sale, precum si ale altor nume de rezonanta in istoria noastra se afla aici. Plan dreptunghiular cu absidă poligonală triplă la altar (trei altare) pictură interioară în frescă, în exterior, ceramică și ornamentație cu cărămidă aparentă. Catapeteasmă originală din lemn de tei. Turlă pe naos. Biserică monumentală pictată în stil neobizantin. Pridvor larg, deschis, cu 6 coloane. Deține 2 icoane pictate de Gh. Tattarăscu, anaforniță din argint, gravată crucea lui Tudor Vladimirescu, din argint aurit cu topaze.
Alte informații:Colecție de carte și artă religioasă.
Cod Monument:IF-II-a-B-15274
Informații conexe:YOUTUBE.COM: Film Mănăstirea Ciorogârla (Video)
Știri despre biserică:

»  Episcopul vicar Timotei la ctitoria vornicului Samurcaș: Sfânta Treime este fundamentul credinței noastre (2019-06-18)

 Închide 

Episcopul vicar Timotei la ctitoria vornicului Samurcaș: Sfânta Treime este fundamentul credinței noastre

[2019-06-18]
de Gheorghe Anghel

„Sfânta Treime este fundamentul, adică temelia sau temeiul și taina credinței noastre” le-a spus luni Episcopul vicar Timotei Prahoveanul credincioșilor prezenți la hramul mănăstirii ctitorite de vornicul Constantin Samurcaș.
Construirea mănăstirii Samurcășești a început în data de 25 august 1807 și a fost definitivată la 17 august 1809. Lăcașul de cult a fost sfințit de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului în același an.
În cuvântul rostit la hramul mănăstirii, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a explicat faptul că Sfânta Treime este „o permanentă sărbătoare a Bisericii”, pentru c㠄Biserica este plină de Preasfânta Treime”.
„Noi sărbătorim Preasfânta Treime nu doar la ziua propriu-zisă a sărbătorii, ci în fiecare zi de rând, în fiecare zi de sărbătoare, în duminici și mari sărbători atunci când săvârșim Sfânta Liturghie”.
„Liturghia începe tocmai cu binecuvântarea treimică, pentru că preotul slujitor spune cuvinte de laudă la adresa Preasfintei Treimi: Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh”.
Episcopul Timotei oficiind slujba parastasului la Mănăstirea Samurcășești. Foto credit: Trinitas TV/Bogdan Radu.
Ierarhul a precizat c㠄Preasfânta Treime este izvorul vieții veșnice„ și că Ea trebuie „să-și facă loc în sufletul și în viața fiecăruia dintre noi”.
„Sărbătoarea Preasfintei Treimi și bunăvoința de la stejarul lui Mamvri ne îndemnă și pe noi, chiar dacă nu am fost până acum binevoitori să deschidem ușile inimii, să deschidem și ușile casei, ale vieții noastre ca Preasfânta Treime să-și facă sălaș și să rămână la noi”.
La final, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a oficiat o slujbă de pomenire pentru ctitorii așezământului monahal trecuți la cele veșnice.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 658, Ultimul acces: 2020-04-10 17:58:47

»  Patriarhul Daniel – Sfințenia nu depinde de vârstă, ci de stăruință (2018-10-14)

 Închide 

Patriarhul Daniel – Sfințenia nu depinde de vârstă, ci de stăruință

[2018-10-14]
de Florin Nicolaie

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit duminică despre viața Sfintei Cuvioase Parascheva și a evidențiat c㠄ea a ajuns la sfințenie foarte rapid, ceea ce înseamnă că sfințenia nu depinde de vârstă, ci de stăruință, de intensitatea iubirii noastre față de Dumnezeu”.
„În iconografia ortodoxă cuvioșii și cuvioasele chiar dacă au fost tineri sunt înfățișați cu o vârstă mai înaintată, dintr-o anumită evlavie considerându-se că omul ajunge la sfințenie mai târziu”, dar Cuvioasa Parascheva a ajuns încă de tânără, a spus Preafericirea Sa în omilia rostită duminică la Mănăstirea Samurcășești din județul Ilfov.
Părintele Patriarh a precizat că unul dintre cele trei hramuri ale mănăstirii este sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva.
„În 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost adăpostite în această Mănăstire, împreună cu arhiva Mitropoliei de la Iași, într-o perioadă de mare durere și tulburare pentru țar㔠a explicat Preafericirea Sa.
Patriarhul României a istorisit cum moaștele ei au fost descoperite printr-o minune, când un corăbier mort „a fost îngropat în apropiere de mormântul sfintei, iar ea s-a arătat în vis acelui om care l-a îngropat pe corăbier și i-a spus: să muți trupul meu de lângă trupul acestui corăbier care a fost un om păcătos”.
„Moaștele ei au fost scoase și aduse în Biserica Sfinții Apostoli din Kallikratia, unde au început să facă o mulțime de minuni”, a spus Patriarhul Daniel.
Evlavia față de Sfânta Parascheva s-a răspândit cu repeziciune în Tracia, în zona respectivă și în alte părți din Răsărit.
Preafericirea Sa a menționat c㠄Sfânta Cuvioasă Parascheva are un acatist aparte, neobișnuit” deoarece „în general se povestește în formă poetică viața sfântului, unele minuni și unele virtuți, dar în acatistul sfintei nu se mai povestește viața ei, nu se mai amintește nimic, ci se scoate în evidență în fiecare icos un alt aspect al ajutorului pe care ea îl dăruiește celor care vin să o cinstească”.
„Este o mare binecuvântare pentru noi să avem în țara noastră prezența acestor sfinte moaște care sunt cinstite în toată lumea ortodoxă, dar în special în România, în Grecia, în Bulgaria și în Serbia” a mărturisit Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Pilda semănătorului
În omilia sa, Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat credincioșilor pilda semănătorului din Evanghelia duminicală.
Pilda semănătorului ne învață că rostul vieții este primirea și rodirea cuvântului lui Dumnezeu.
Patriarhul Daniel a spus c㠄cele patru situații în care se află sămânța semănată devin în tâlcuirea Mântuitorului Iisus Hristos patru categorii de oameni”.
Așadar, „pământul pe care a căzut sămânța reprezintă modul de primire a cuvântului lui Dumnezeu în sufletele oamenilor” a subliniat Preafericirea Sa.
Patriarhul Daniel a precizat c㠄trebuie reținem în mod deosebit a patra categorie de oameni, care primesc cuvântul lui Dumnezeu, îl păstrează și îl rodesc cu răbdare”.
La întrebarea retorică cine sunt oamenii cu inima curată și bună?, Părintele Patriarh a răspuns c㠄aceștia sunt sfinții. Sfinții sunt oamenii curați și buni la suflet, sunt cei care se aseamănă cu Dumnezeu Cel Sfânt, oamenii care împlinesc cuvântul lui Dumnezeu în viața lor și se fac buni și milostivi, chiar dacă au fost păcătoși înainte”.
La finalul slujbei Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat credincioșilor cartea Cuvinte ale credinței, lumini pentru viață, apărută la Editura Basilica a Patriarhiei Române.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1266, Ultimul acces: 2020-04-10 11:43:43

»  Cele trei motive pentru care a fost rânduită o duminică pentru toți sfinții – Preafericitul Părinte Patriarh Daniel (2018-06-03)

 Închide 

Cele trei motive pentru care a fost rânduită o duminică pentru toți sfinții – Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

[2018-06-03]
de Sorin Ionițe

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a enumerat în predica rostită duminică la Mănăstirea Samurcășești, trei motive pentru care Biserica a stabilit o zi specială de cinstire a tuturor sfinților:
„În primul rând pentru a arăta că rodul sau urmarea venirii Duhului Sfânt în lume este schimbarea oamenilor din păcătoși în sfinți, sfințirea oamenilor”,
„în al doilea rând pentru că sfinții sunt mulți, diferiți, din timpuri locuri și neamuri diferite, dar totuși ei trăiesc într-o unitate sau comuniune desăvârșită”,
„în al treilea rând pentru că sunt cunoscuți de Biserică doar o parte dintre sfinți, și trecuți în sinaxar sau calendar, dar mai sunt o mulțime de sfinți pe care numai Dumnezeu îi cunoaște și pe care îi va descoperi treptat în istorie, sau pe unii doar la sfârșitul veacurilor”.
Părintele Patriarh a participat în Duminica Tuturor Sfinților la Sfânta Liturghie oficiată în Biserica Mănăstirii Samurcășești din comuna ilfoveană Ciorogârla.
În același context, Preafericirea Sa a explicat ce înseamnă noțiunea de Sfinți:
„Oamenii în care Duhul Sfânt a lucrat cel mai intens cooperând, lucrând împreună cu voința lor liberă, se numesc sfinți”.
„Deci rostul venirii Duhului Sfânt în lume este ca pe noi oamenii să ne sfințească”, a adăugat Patriarhul precizând că de aceea în prima duminică după Rusalii sunt cinstiți Toți Sfinții.
Sfinții trăiesc în unitate, în comuniune
În continuare, Părintele Patriarh a evidențiat faptul c㠄există o legătură tainică între sfințenie și unitate”, după cum mărturisim în Simbolul Credinței despre Biserica cea „una, sfântă, sobornicească și apostolească”.
„Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească este în primul rând a sfinților, este în primul rând Biserica celor mai apropiați de Dumnezeu”, a precizat Patriarhul Daniel.
Preafericitul Părinte Patriarh a spus că unitatea în care trăiesc sfinții din veacuri diferite se datorează faptului c㠄au crezut într-un singur Dumnezeu, au mărturisit pe același Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și au fost luminați și sfințiți de același Duh Sfânt”.
Astfel, de aceea profeții din Vechiul Testament au văzut tainic pe Hristos înainte de întruparea Lui în istorie, a explicat Preafericirea Sa, amintind cuvintele lui Valaam din Cartea Numeri: „Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel” (Numeri 24:17).
Astăzi vedem frumusețea Bisericii
Insistând asupra comuniunii în care trăiesc sfinții, Patriarhul a spus c㠄Sfântul Duh este cel care adună popoare diferite, persoane diferite din timpuri și locuri diferite în unitate, în comuniune” și prin serbarea tuturor sfinților în aceeași zi „vedem frumusețea Bisericii lui Hristos”.
„Sfinții sunt nucleul cel mai luminos, temelia cea mai puternică a credinței ortodoxe, ei sunt cei mai apropiați prieteni ai lui Dumnezeu. Sunt pentru noi învățători, rugători și ocrotitori”, a adăugat Preafericirea Sa.
Sfinții și-au păstrat credința în fața multor necazuri și a morții cu ajutorul harului Duhului Sfânt. „De aceea, Duhul Sfânt este numit de Sfântul Vasile cel Mare «Arhitectul Bisericii»”.
Patriarhul a notat de asemenea c㠄Biserica nu e construită din pietre, ci doar lăcașul de cult. În fața lui Dumnezeu Biserica este alcătuită din sfinți în primul rând și apoi din cei care sunt pe cale, se nevoiesc să dobândească mântuirea”.
„Astăzi, în Duminica Tuturor Sfinților serbăm și unitatea Bisericii, dar nu o unitate monotonă, pentru că fiecare sfânt care viețuiește în Duhul Sfânt și în iubirea Preasfintei Treimi are personalitatea lui, nume și chip propriu”, a continuat Părintele Patriarh.
Patriarhul Daniel la Mănăstirea Samurcășești. ©Mircea Popa/ZL
În partea a doua a predicii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre sfinții care sunt necunoscuți oamenilor și a spus c㠄întotdeauna numărul sfinților pe care îi cunoaște Dumnezeu este mai mare decât credem noi”.
„Dumnezeu îi face pe aceștia cunoscuți atunci când dorește El”, a spus Patriarhul Daniel, amintind faptul că Sfântul Efrem cel Nou a fost descoperit la 500 ani după moartea sa.
La final, Patriarhul României a felicitat pe toți părinții „care au dat naștere copiilor, îi cresc în credință și cultivă virtuțile lor” cu prilejul Duminicii Părinților și copiilor.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1386, Ultimul acces: 2020-04-10 11:43:43

»  An omagial și comemorativ 2017 | Mănăstirea Samurcășești va găzdui Sinaxa monahală eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (2017-11-03)

 Închide 

An omagial și comemorativ 2017 | Mănăstirea Samurcășești va găzdui Sinaxa monahală eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor

[2017-11-03]
de Andrei Pau

Mănăstirea Samurcășești, jud. Ilfov, va găzdui marți, 7 noiembrie 2017, Sinaxa monahală eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor. Tematica ședinței va avea ca punct central Anul omagial al iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.
Evenimentul va debuta dimineața cu oficierea Sfintei Liturghii. Slujba va fi săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. În continuare, va avea loc ședința de lucru în cadrul căreia vor fi prezentate referatele:
Patriarhul Justinian Marina – ocrotitor al monahismului românesc în vremuri de prigoan㠖 Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.
Ateliere de icoane pictate, brodate și ferecate din mănăstirile și schiturile Arhiepiscopiei Bucureștilor, astăzi – Monahia Antonia Coșniță, Mănăstirea Pasărea din jud. Ilfov.
Rezumatul diagramelor monahale pe anul 2017: împliniri și probleme de rezolvat – Părintele Arhim. Nectarie Șofelea, Exarh administrativ.
Construirea Mănăstirii Samurcășești a început în data de 25 august 1807 și a fost definitivată la 17 august 1809. În data de 8 septembrie 1809, la sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, lăcașul de cult monahal a fost sfințit.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1689, Ultimul acces: 2020-04-10 11:43:43

»  Izvorul Tămăduirii | Sănătatea este un dar de la Dumnezeu, nu un drept, a spus Patriarhul Daniel (2017-04-21)

 Închide 

Izvorul Tămăduirii | Sănătatea este un dar de la Dumnezeu, nu un drept, a spus Patriarhul Daniel

[2017-04-21]
de Sorin Ionițe

Patriarch Daniel visits Samurcasesti Monastery on the Feast of the Life-Giving Spring
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat astăzi la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea Samurcășești din comuna ilfoveană Ciorogârla.
Sărbătoarea de astăzi este închinată Mântuitorului Iisus Hristos, Izvorul Tămăduirii, și Maicii Domnului care este și ea Fântâna Tămăduirilor sau Izvor de Viață Purtător, a subliniat Întâistătătorul Bisericii noastre.
În cuvântul rostit la finalul slujbei din 21 aprilie 2017, transmis de Radio Trinitas, Patriarhul Daniel a redat întâmplările din secolul al cincilea care au dus la întemeierea sărbătorii din această zi.
Împăratul Leon cel Mare, numit și Tracul, a zidit o biserică în apropiere de Constantinopol, deasupra izvorului unde Maica Domnului săvârșise o minune în prezența sa și îi prorocise acestuia că va ajunge împărat.
Ziua sfințirii acestui sfânt locaș a devenit sărbătoare pentru întreaga Ortodoxie, iar biserica și izvorul prin care Fecioara Maria a făcut numeroase tămăduiri în chip minunat, au ajuns loc de pelerinaj.
Patriarch Daniel visits Samurcasesti Monastery on the Feast of the Life-Giving Spring
Vindecarea prin gustarea apei din acest izvor se face cu ajutorul harului care vine de la Hristos prin Maica Domnului asupra celor care au credință puternică, a explicat Patriarhul României.
În continuare, Preafericirea Sa a făcut referire la semnificația icoanei ce reprezintă praznicul serbat în această zi.
Icoana Izvorului Tămăduirii ne arată că este în același timp o sărbătoare a Mântuitorului Iisus Hristos cel Înviat, dar și a Maicii Sale. Biserica nu desparte pe Hristos de Maica Sa, dar nici pe Maica Sa de Hristos, a spus Patriarhul Daniel.
Maica Domnului este icoana Bisericii lui Hristos, spital de vindecare de boli sufletești și trupești. Biserica, precum spune și Sfântului Ioan Gură de Aur, este spital, nu tribunal, a adăugat Părintele Patriarh.
În partea a doua a predicii, Patriarhul României a evidențiat caracterul de dar al sănătății trupești și sufletești.
Învățăm din sărbătoarea de astăzi că Dumnezeu folosește adesea în lucrarea Sa elementele naturii, pentru că harul Lui nu stă închis în Biserică, ci sfințește întreaga viață a omului, a subliniat Preafericirea Sa.
Pentru toate acestea omul trebuie să mulțumească, dar adesea noi uităm cât de mare este darul sănătății, a atras atenția Patriarhul.
Sănătatea este un dar de la Dumnezeu, nu un drept, iar acest dar trebuie cultivat, îngrijit și sfințit. Dacă l-am pierdut trebuie să-l căutăm cu multă credință și speranță la Dumnezeu, la Maica Domnului și la Sfinții tămăduitori.
Patriarhul Daniel a explicat că tot daruri ale lui Dumnezeu sunt și leacurile din natură și medicii pricepuți, care ne ajută să recăpătăm darul pierdut al sănătății.
Toate vindecările vin însă prin credință puternică și prin rugăciune. În urma credinței, prin intervenția directă a lui Dumnezeu, au fost biruite boli incurabile, mai presus de înțelegerea noastră.
Când suntem bolnavi, trebuie să ne apropiem mai mult de Dumnezeu și să transformăm mai întâi boala trupească într-o însănătoșire sufletească, urmând apoi cea trupească, a concluzionat Părintele Patriarh.
Pentru mai multe fotografii, consultați galeria foto de la acest eveniment.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1950, Ultimul acces: 2020-04-10 11:43:43

»  Patriarhul României la Mănăstirea Samurcășești: „Maica Domnului este icoana vie a Bisericii” (2016-08-15)

 Închide 

Patriarhul României la Mănăstirea Samurcășești: „Maica Domnului este icoana vie a Bisericii”

[2016-08-15]
de Iulian Dumitrascu

DSC_6539 (2)
Trupul din care Fiul lui Dumnezeu și-a luat Trup prin lucrarea Duhului Sfânt nu putea rămâne întru stricăciune, după cum Trupul lui Hristos nu a rămas în mormânt, ci a treia zi a înviat, le-a spus credincioșilor în cuvântul rostit Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, 15 august 2016, Sfânta Liturghie la Mănăstirea ilfoveană Samurcășești.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se numește și mutare la Ceruri, dar nu se numește nici înviere și nici înălțare, a precizat Patriarhul României.
Nu se numește înviere pentru că Maica Domnului nu s-a arătat pe pământ în viață ca trupul ei să poată fi atins așa cum s-a arătat Mântuitorul Iisus Hristos încă 40 de zile după Învierea Sa din morți până la înălțarea Sa la Ceruri. De asemenea, nu poate fi numită mutarea sa la ceruri înălțare, fiindcă ea a fost ridicată la Ceruri de Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt și cu bunăvoința Tatălui Ceresc, dar nu s-a înălțat cu puteri proprii la Ceruri. Mântuitorul Iisus Hristos S-a înălțat întru slavă la Ceruri cu propria putere dumnezeiască. Ea se mută la viață veșnică. Ea trece din lumea aceasta trecătoare și se înalță la o viață netrecătoare, la o viață veșnică și se mută la viață fiind Maica Vieții, a spus Patriarhul României.
Maica Domnului ne izvăbește din moarte prin rugăciunile ei. Ea este prezentă și se roagă atât la judecata particulară, care are loc imediat după trecerea la cele veșnice, cât și la Judecata de Apoi.
Moartea cea mai grea este despărțirea omului de Dumnezeu. De aceea, se spune că Maica Domnului este chemată în ajutor în tot timpul vieții, dar și în ceasul morții din Ziua Judecății. Ea este prezentă în icoana Judecății de Apoi când Mântuitorul va veni întru slavă să judece viii și morții. În dreapta lui este rugătoare Maica Domnului și în stânga lui este rugător Sfântul Ioan Botezătorul, dascălul pocăinței. Și Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul se roagă pentru cei care s-au pocăit, dar n-au mai avut timp în viață ca să arate și faptele pocăinței. Ei se roagă și în ceasul morții fiecărui om, fiindcă după moartea fiecăruia urmează judecata particulară, a mai explicat Preafericirea Sa.
Maica Domnului, spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, arată credincioșilor taina Bisericii care duce la viața veșnică.
Această sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului este o sărbătoare deosebit de prețioasă pentru Biserică pentru că Maica Domnului este icoana vie a Bisericii care trece pe oameni din lumea aceasta pământească la viața veșnică. Maica Domnului ne arată taina Bisericii care duce la viață veșnică pe cei care cred în Hristos, s-au botezat în numele Preasfintei Treimi, s-au împărtășit cu Trupul lui Hristos și au săvârșit fapte bune potrivit voinței lui Hristos din Evanghelia Sa. Viața de pe pământ este doar o pregătire pentru viața veșnică. Maica Domnului ca icoană a Bisericii ne arată taina sfârșitului nostru și anume, cum să ne pregătim atunci când trecem din viața aceasta trecătoare la viața netrecătoare. De aceea, este numită «Biserică» și «Rai cuvântător».
Maica Domnului este pentru fiecare credincios ajutătoare și mijlocitoare către Hristos Domnul, a mai precizat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Maica Domnului este Pururea rugătoare. De aceea, se spune că «întru adormire lumea nu ai părăsit și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre». Ea este mult milostivă, este mamă duioasă, este iubire cu smerenie pentru cei pe care nu-i mai iubește nimeni. Maica Domnului este ocrotitoarea familiilor pentru că a fost mamă care a dat naștere unui Fiu, este ocrotitoarea a copiilor, a părinților, dar pentru că a rămas Pururea Fecioară este ocrotitoarea fecioarelor, a maicilor, a călugărilor. Iar pentru că Fiul ei este Preotul veșnic, Marele Arhiereu, este și ocrotitoarea arhiereilor, a preoților, a diaconilor. De asemenea, este ocrotitoarea săracilor, a celor bolnavi, a celor deznădăjduiți și ocrotitoarea celor care se află în necazuri, în multe încercări.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a felicitat pe toți cei care poartă numele Maria sau derivate ale acestuia.
Tuturor celor care poartă numele de Maria, Mariana și derivate le dorim «Ani mulți cu sănătate», să fie ocrotiți de Maica Domnului pe calea mântuirii și să fie milostivi și buni ca Maica Domnului. Amin! Ne rugăm Maicii Domnului să păzească Biserica lui Hristos din poporul român, să păzească toate familiile, pe toți slujitorii Bisericii și să ajute pe tot omul neajutorat. Să ne ajute să simțim bucuria pe care ea a simțit-o când îngerul i-a spus «Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei» (Luca 1, 28).

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 2092, Ultimul acces: 2020-04-10 11:43:43

»  Patriarhul României la Mănăstirea Samurcășești (2015-09-20)

 Închide 

Patriarhul României la Mănăstirea Samurcășești

[2015-09-20]
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat astăzi, 20 septembrie 2015, în Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea Samurcășești din localitatea Ciorogârla, județul Ilfov, unde a participat la Sfânta Liturghie.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Patriarhul României a vorbit despre învățăturile duhovnicești ce se desprind din Pericopa Evanghelică citită astăzi în cadrul Sfintei Liturghii în toate locașurile de cult: „Domnul Iisus Hristos ne învață că grija cea dintâi și cea mai mare pe care trebuie să o aibă omul este mântuirea sufletului. Numai omul a fost creat după Chipul lui Dumnezeu cel Veșnic Viu. Toate celelalte făpturi sunt create de Dumnezeu, dar nu sunt persoane. Însă, persoana umană este creată după Chipul Persoanelor dumnezeiești, după Chipul Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Persoanele dumnezeiești fiind Nesfârșite și Veșnice în viața Lor, omul creat după Chipul Persoanelor divine este chemat la iubire și viață veșnică. De aceea, cea dintâi grijă a omului cât trăiește pe pământ trebuie să fie căutarea vieții veșnice. Această viața veșnică se obține prin unirea omului limitat și muritor cu Dumnezeu cel Nelimitat și Nemuritor”.
Preafericirea Sa a arătat că Mântuitorul Iisus Hristos adresează în Evanghelia de astăzi patru îndemnuri care sunt deosebit de importante pentru viața creștinului în lume:„Mai întâi spune: De voiește cineva să vină după Mine, al doilea îndemn este: Să se lepede sine, al treilea: Să-și ia crucea sa, iar al patrulea: Să-Mi urmeze Mie. Dacă aceste patru îndemnuri le înțelegem ca legate de taina Sfintei Cruci, ele formează o cruce. Cele patru îndemnuri reprezintă etape spirituale în viața omului care ne conduc spre viața veșnică, spre unirea noastră cu Dumnezeu”.
Libertatea persoanei este componentă esențială a demnității sale
„În primul îndemn vedem cât de mult respectă Hristos Domnul libertatea omului. El nu forțează pe nimeni. El cheamă, dar nu constrânge. Această mare prețuire a libertății omului de către Dumnezeu se explică prin faptul că libertatea persoanei este componentă esențială a demnității sale. Însă, Mântuitorul Hristos vrea să ne atragă atenția că cel care voiește să vină după El se va mântui, iar dacă nu voiește să vină după El va pierde mântuirea. Deci, omul este liber să se unească cu Dumnezeu sau să se despartă de El pentru veșnicie. De aceea, Dumnezeu nu trimite forțat pe cineva în rai sau în iad, ci respectă libertatea omului. De ce trebuie să urmăm lui Hristos? Darul cel mai mare pe care îl poate căuta sufletul credincios este viața veșnică deoarece oamenii sunt creați după Chipul Preasfintei Treimi celei Veșnice. Când urmăm lui Hristos nu mergem după un om muritor, după un lider politic, după un filozof sau după un mare învățat, ci când urmăm lui Hristos noi mergem să urmăm lui Dumnezeu cel Veșnic”, a precizat Preafericitul Părinte Daniel.
Lepădarea de sine nu înseamnă depersonalizare, ci o înnoire a persoanei
Patriarhul României a vorbit despre semnificația celui de-al doilea îndemn al Mântuitorului: „Ce înseamnă această lepădare de sine? Înseamnă o negare de sine, înțeleasă ca depersonalizare? Nu! Lepădarea de sine pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne-o cere este nu depersonalizare, ci o înnoire a persoanei. Ea înseamnă schimbarea felului de a fi și de a viețui, adică să nu mai trăim în mod egoist, numai cu gândul la noi înșine, ci mai întâi să ne gândim la Dumnezeu, Izvorul vieții noastre, și la cei din jurul nostru. Cu alte cuvinte, lepădarea de sine înseamnă renunțarea la iubirea de sine egoistă sau pătimașă pentru a dobândi iubirea smerită și sfântă față de Dumnezeu și față de semenii noștri. Omul care se leapădă de sine nu se depersonalizează, ci persoana sa începe să fie asemenea Persoanelor din Sfânta Treime care nu trăiesc pentru Ele însele, ci fiecare Persoană din Sfânta Treime trăiește pentru celelalte două”.
Al treilea îndemn al Mântuitorului Iisus Hristos face referire la cruce și la purtarea ei. În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat: „Crucea în sens material reprezintă un obiect format din două segmente, unul vertical și altul orizontal. Prin aceasta noi ne referim la cruce ca la ceva ce poate fi văzut și atins. În Evanghelia de astăzi nu este vorba de a purta o cruce de lemn sau din orice alt material, în spate. Atunci când Mântuitorul Iisus Hristos spune: Să-și ia crucea sa, se referă la o cruce duhovnicească, înțeleasă spiritual. Aceasta este crucea vieții, este o stare grea a vieții pe care nu o vedem cu ochii trupești, dar o simțim în viața noastră. Crucea are foarte multe semnificații în viața omului. În sens spiritual, crucea poate să fie constatarea că ne lipsește ceva, că aspirăm spre valori și idealuri infinite, dar repede constatăm că suntem mărginiți în putere și muritori. Crucea mai poate fi și o suferință prelungită sau o nereușită care ne-a marcat viața. Pentru cineva, crucea poate să însemne o copilărie tristă de orfan în care nu a primit iubirea părinților sau o tinerețe zbuciumată, plină de necazuri și încercări, o căsnicie nefericită. Pentru alt om crucea poate să însemne o sărăcie permanentă, o boală incurabilă sau o situație grea din care încearcă să scape cu multă osteneală. Oricum, pentru mulți oameni crucea poate însemna o neîmplinire pe un plan material al vieții care însă poate fi transformată într-o împlinire pe un plan spiritual. Există oameni care au un handicap, nu pot să mai scrie cu mâinile și au învățat să scrie cu picioarele, care au fost orbi și au scris cărți. Unul dintre aceștia a fost părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta care s-a născut orb și a trăit toată viața orb. Însă, părintele Teofil Părăian a ținut o mulțime de cuvântări frumoase și a scris peste douăzeci de cărți. Nevederea fizică era o cruce a vieții pe plan material, dar el a transformat-o într-o biruință în plan spiritual”.
Prin crucea suferinței purtată împreună cu Hristos ajungem la bucuria unirii cu Dumnezeu
Cel de-al patrulea îndemn al Domnului nostru Iisus Hristos de a-L urma semnifică faptul că nu trebuie să purtăm crucea singuri pentru că nu putem, a arătat Patriarhul României: „Nu putem să suportăm o boală incurabilă cu speranță, cu răbdare și pace sufletească decât dacă cerem necontenit în rugăciune ajutorul lui Dumnezeu. Hristos cel Răstignit și Înviat, care a purtat Crucea până la moarte, dar care a biruit moartea prin Înviere, ajută omului care poartă crucea suferinței, să transforme suferința în biruință, să se apropie mai mult de Dumnezeu, să se curețe de păcate, să devină mai milostiv, iertător și înțelegător. Astfel, prin crucea suferinței purtată împreună cu Hristos ajungem la bucuria unirii cu Dumnezeu. Oamenii care au suferit mult înțeleg mai bine crucea altora. În fața crucii ca suferință nu putem fi niciodată neutrii. Oamenii care suferă mult ori se apropie mai mult de Dumnezeu și de semeni ori se îndepărtează de Dumnezeu și de semeni. Aceștia, fie se răzvrătesc certându-se cu Dumnezeu, ori se roagă mai mult unindu-se cu Dumnezeu”.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Mănăstirii Samurcășești ca semn de prețuire și binecuvântare mai multe cărți liturgice și de cult.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 2598, Ultimul acces: 2020-04-10 11:43:43

»  Mănăstirea Samurcășești, două veacuri de rugăciune (2015-07-31)

 Închide 

Mănăstirea Samurcășești, două veacuri de rugăciune

[2015-07-31]
Fiecare întoarcere la Mănăstirea Samurcășești din comuna Ciorogârla, județul Ilfov, este o redescoperire a istoriei și a oamenilor săi destoinici. Această vatră monastică răspunde căutărilor intelectuale, culturale și de ordin spiritual ale pelerinilor dornici de cunoaștere, de sensuri profunde, de liniște. În lumina trecutului, se întrevede un viitor promițător, mai cu seamă datorită prezentului, marcat de strădania maicilor de a menține cât mai sus nivelul duhovnicesc al locului.
Pentru mulți credincioși bucureșteni, Mănăstirea Samurcășești este ca o plasă de siguranță pentru sufletele lor, atunci când acestea sunt în pericol de a cădea în superficialitatea urbană. Doar 20 km, străbătuți pe autostrada București-Pitești, despart Capitala de Ciorogârla, comuna ilfoveană unde se află această grădină înmiresmată de florile credinței, ce cresc, continuu, de peste 200 de ani, fără să li se fi retezat vreodată rădăcinile. Așadar, sunt mai bine de două secole de rugăciune neîntreruptă care au zidit piatră cu piatră chiliile și sufletele a generații întregi de călugărițe care s-au nevoit în acest sfânt locaș. Aceasta a fost și dorința comună a celor trei ctitori ai mănăstirii: vornicul Constantin Samurcaș, generalul Teodor Ciurea și vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina.
Mai multe detalii în "Ziarul Lumina".

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 2762, Ultimul acces: 2020-04-10 11:43:43

»  Colecția muzeală a Mănăstirii Samurcășești (2015-07-15)

 Închide 

Colecția muzeală a Mănăstirii Samurcășești

[2015-07-15]
Apreciate de specialiști pentru însemnătatea lor istorică și culturală și venerate cu închinăciuni de vizitatorii pioși, obiectele religioase, expuse într-o clădire a așezământului monahal ilfovean, reprezintă zestrea identitară și spirituală a acestui loc. Maica Paisia Țocu, ghidul Mănăstirii Samurcășești-Ciorogârla, ne-a condus prin acest labirint al timpului, înfrumusețat cu obiecte străvechi care încântă sufletul și mintea.
Săli spațioase, corespunzător amenajate și bine aerate, vitrine din sticlă ce strâng în carapacea lor diverse obiecte liturgice și de cult, unele mai prețioase ca altele - icoane, chivoturi, sfinte vase, sfinte cruci, veșminte, cărți vechi, documente. Astfel ar putea fi descris, în linii mari, Muzeul Mănăstirii Samurcășești, din localitatea Ciorogârla, de un ochi rece, superficial, dezinteresat să cunoască universul unic al acestor exponate, mărturii nemuritoare ale unui trecut greu încercat.
Mai multe detalii în "Ziarul Lumina".

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 2693, Ultimul acces: 2020-04-10 11:43:43

»  Patriarhul României la Mănăstirea Samurcășești (2014-03-30)

 Închide 

Patriarhul României la Mănăstirea Samurcășești

[2014-03-30]
Creștinii ortodocși s-au aflat astăzi în Duminica a IV-a a Postului Mare, închinată Sfântului Cuvios Ioan Scărarul. Mulți bucureșteni au participat la Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile Cel Mare de la Mănăstirea ilfoveană Samurcășesti, unul dintre cele mai frumoase și mai vizitate așezăminte monahale de lângă București. În mijlocul obștii s-a aflat Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel. În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice care prezintă Vindecarea fiului demonizat, Preafericirea Sa a explicat credincioșilor prezenți de ce s-a rânduit citirea ei în această duminică.
„Evanghelia vindecării demonizatului a fost rânduită de Biserică să fie citită în Duminica a IV-a din Sfântul și Marele Post al Paștilor, numită și Duminica Sfântului Ioan Scărarul, pentru că în ea se face în mod deosebit pomenirea Sfântului Ioan Scărarul, deși el mai este pomenit în fiecare an la 30 martie. Evanghelia ne arată în mod concentrat trei mari lucrări pe care le-a săvârșit Mântuitorul Iisus Hristos, și anume: a vindecat de îndoială pe tatăl copilului bolnav, a vindecat pe copil de boală și a vindecat pe ucenicii Săi de nepricepere duhovnicească privind izgonirea demonilor din om. Vedem din Evanghelia de astăzi că slăbirea credinței întărește lucrarea diavolului asupra omului. Evanghelia evidențiază, pe de o parte, cât de multă suferință a întâlnit Iisus Hristos în copilul chinuit de demon și cât de puțină credință a găsit la tatăl acestuia. Multă suferință, pe de o parte, și puțină credință, pe de altă parte. De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos îndată ce aude pe tatăl copilului bolnav zicând: "Am zis ucenicilor Tăi să-l alunge (pe demon), dar ei n-au putut", S-a tulburat pentru că știa pricina nevindecării copilului, și anume credința slabă a tatălui și nepriceperea duhovnicească a ucenicilor”, a spus Patriarhul României.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit și despre ispitele pe care le aduce suferința: revolta sau hula împotriva lui Dumnezeu.
„Adesea, cel slab în credință când suferă se revoltă sau hulește pe Dumnezeu în loc să se apropie de El sau să-I ceară ajutorul Său. Hristos mustră pe oameni pentru necredință, dar are milă de cei aflați în suferință. Înțelegând cât de cumplită era suferința copilului, Mântuitorul Iisus Hristos a zis: "Aduceți-l la Mine". Deci chiar și atunci când mustra pe cei slabi în credință, Iisus rămânea totuși în starea de iubire față de oameni. Cu alte cuvinte, mustrarea Lui nu înseamnă diminuarea milostivirii Lui față de omul în suferință”, a mai subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Pocăința smerită a tatălui este cea care a adus vindecarea fiului bolnav, a explicat Patriarhul României.
„În prima parte a cuvintelor sale, tatăl copilului bolnav arată că s-a întărit în credință, iar în partea a doua, s-a întărit în smerenie, recunoscând că la început nu a avut credință suficient de tare pentru a dobândi vindecarea copilului său. Vedem în cuvintele tatălui sărman două atitudini complementare din punct de vedere duhovnicesc. Mai întâi, lacrimile lui arată starea lui de căință pentru că avea credință puțină, sau credință amestecată cu îndoială, iar apoi cuvintele "Cred, Doamne" arată dorința lui de a-și întări credința. În sfârșit, cuvintele lui "ajută necredinței mele" confirmă o dată în plus pocăința unită cu smerenia lui”.
Evanghelia de astăzi ne mai arată că Hristos descoperă ucenicilor Săi știința izbăvirii oamenilor de puterea duhurilor rele, a arătat Preafericirea Sa.
„Ucenicii primiseră de la Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a alunga duhurile necurate și de a vindeca orice boală și orice neputință din popor, dar nu înțelegeau de ce această putere nu a devenit operantă sau lucrătoare în cazul de față. Însă Mântuitorul Iisus Hristos îi vindecă de nepriceperea lor duhovnicească în a lucra izbăvirea omului de puterea demonică, și anume nu este suficient să poruncești verbal demonilor ca să iasă afară din omul pe care îl stăpânesc, ci trebuie să fii încărcat cu putere dumnezeiască în toată ființa ta. Trebuie să fii plin de Duhul Sfânt ca să poți alunga duhurile cele rele din oamenii chinuiți de acestea. Iar prezența lucrătoare a Duhului lui Dumnezeu sau a Duhului Sfânt vine în om prin rugăciune stăruitoare și prin postire. Când omul postește, se smerește, iar cu cât se smerește mai mult, cu atât rugăciunea sa devine mai fierbinte”.
Postirea schimbă foamea și setea fizică în foame și sete spirituală după Dumnezeu, a subliniat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
„Mântuitorul Iisus Hristos ne arată cât de necesară, de vie și de puternică, de eliberatoare de patimi drăcești și duhuri necurate, de boală și neputință este rugăciunea unită cu postul. Biserica a rânduit să fie citită această parte din Evanghelia după Sfântul Marcu cu scopul de-a ne arăta că perioada Postului Mare este mai ales timp de rugăciune fierbinte și de postire multă pentru a ne întări în credință și a lupta împotriva păcatului, a patimilor și a duhurilor rele. Postirea schimbă foamea și setea noastră fizică în foame și sete spirituală după Dumnezeu”.
În ultima parte a cuvântului de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre Sfântul Ioan Scărarul, dascăl al rugăciunii și al pocăinței.
„Sfântul Ioan Scărarul a fost un dascăl al rugăciunii, al ostenelilor, al nevoinței și al pocăinței. În cartea sa numită Scara virtuților sau Scara Paradisului ne arată cum trebuie să ne eliberăm de patimi și să dobândim virtuțile. Smerenia și iubirea sunt virtuțile cele mai mari pe care le descrie el în cartea Scara virtuților. Sfântul Ioan Scărarul, ca dascăl al virtuților dobândite prin credință puternică, prin rugăciune și post, este un dascăl al întregii creștinătăți. Scara virtuților sau pe scurt Scara a fost citită ca un manual de viață duhovnicească secole de-a rândul în mediul monahal. Și astăzi în unele mănăstiri această carte este citită mai cu seamă în perioada postului. În cuvinte simple, dar cu un conținut foarte adânc, Sfântul Ioan Scărarul ne arată lupta duhovnicească din suflet, din minte și din inimă, a celui care se străduiește să urce spre Dumnezeu prin împlinirea poruncilor dumnezeiești, prin curățirea de patimi și cultivarea virtuților aduce bucurie în suflet”.
În semn de prețuire, Preafericitul Părinte Daniel a oferit obștii Mănăstirii Samurcășești mai multe cărți apărute recent la editurile Patriarhiei. Printre acestea se numără noua ediție a Apostolului precum și Istoria Monahismului Românesc. De asemenea, toți cei prezenți au primit la final, din partea Patriarhului României, iconițe.
„Mulțumim tuturor celor care ajută această mănăstire în care pentru o vreme în timpul celui de-al doiea Război Mondial au poposit moaștele Sfintei Cuvioase Parasdcheva de la Iași. Deci, această mănăstire are mai multe hramuri printre care și Cuvioasa Parascheva. Mulțumim celor care veniți aici cu regularitate, dar mulțumim și celor care ajută într-un fel sau altul Sfânta Mănăstire. Este mare nevoie ca mănăstirile să fie în continuare școli de spiritualitate, loc de rugăciune, de sfințire, de comuniune și de înnoire duhovnicească spre slava preasfintei Treimi, spre bucuria sfinților și spre binele Bisericii“, a spus Preafericirea Sa.
Vizita de duminica aceasta a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Mănăstirea ilfoveană Samurcășești a fost un prilej de mare bucurie pentru toți cei prezenți.
„Avem în această perioadă nevoie de momente de întărire pentru a parcurge această perioadă de pocăință și de multă lucrare în ogorul sufletului. De aceea, ne bucurăm căci cuvântul Preafericirii Voastre pe care ni l-ați rostit astăzi face cu adevărat parte din acest imbold sau îndemn pentru a merge mai departe pe calea postului. Nu numai pe calea postului ne trebuie o străduință pentru nevoință și osteneală, dar îndeosebi acum că aceasta este perioada așezată de Sfânta Biserică pentru pocăință și curățire a sufletului pentru a întâmpina Sfânta Înviere a Mântuitorului Iisus Hristos mai curat și mai luminat”, a explicat Stavrofora Lucia Bostan, stareța Mănăstirii Samurcășești.
Mănăstirea Samurcășești este așezată pe "vechiul drum al Piteștilor și Craiovei", astăzi autostrada București - Pitești, în comuna Ciorogârla, la numai 20 km distanță de km 0 al Capitalei.
Duminica viitoare, a V-a din Postul Mare, în Biserica Ortodoxă se va face cinstirea în chip deosebit a Cuvioasei Maria Egipteanca.

Sursa: www.InterCer.net


Contor Accesări: 3531, Ultimul acces: 2020-04-10 11:43:43

»  Frumusețea postului între zidurile mănăstirii (2012-12-05)

 Închide 

Frumusețea postului între zidurile mănăstirii

[2012-12-05]
Oamenii care trec pragul Mănăstirii Samurcășești din Arhiepiscopia Bucureștilor trăiesc un sentiment aparte și se întorc la casele lor transformați, copleșiți atât de lumina locului, cât și de ospitalitatea măicuțelor. Lăcașul monahal cu trei hramuri - Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului și Cuvioasa Parascheva -, deși împrejmuit cu zid de cetate, își deschide cu drag porțile pentru orice doritor de rugăciune și viață deosebită întru Hristos.
Am plecat spre Mănăstirea Samurcășești cu speranța că vom găsi o rază de lumină, un dram de pace, dornici să aflăm cum viețuiesc în acest lăcaș sfânt măicuțele care și-au dedicat viața întreagă lui Hristos. Din București până acolo sunt mai puțin de 20 de kilometri și, în mod normal, îi parcurgi într-un sfert de oră. Mănăstirea ne apare aidoma unei oaze în mijlocul deșertului, iar dincolo de zidurile ei găsim doar pace. Biserica de aici este un loc cald și primitor. De jur-împrejur, chilii frumoase, curățenie și puțin verde uitat de toamna ce se pregătește să plece. Pătrundem în acest univers pentru a descoperi bucuria rugăciunii. În timpul slujbei, glasurile măicuțelor se unesc parcă într-unul singur cântându-I lui Dumnezeu și se simte bucuria cu care fac aceasta.
Harul de a face simfonie din arome și gust
Cuhnia mănăstirii este plină de agitație, pentru că misiunea maicilor nu este deloc ușoară. Se prepară bucatele specifice postului, ce e drept, puțin mai ușor de ținut, căci sunt nenumărate dezlegări la pește în Postul Crăciunului. Când am ajuns se pregăteau bucate mai multe destinate unui parastas, sâmbăta fiind ziua în care cei adormiți sunt pomeniți de cei care nu-i uită, aici, pe pământ. Măicuțele au șorțuri albe, iar tigaia în care peștele este lăsat în plata culorii sfârâie ușor pe foc. Maica Zenaida, bucătăreasa-șefă, ne-a pregătit deja câteva rețete pe care le folosește des. Nu vorbește mult, dar harul său e cu totul altul, acela de a îmbina aromele în așa fel, încât să iasă o simfonie: "Facem mâncare de post, dar fiind multe sărbători și dezlegare la pește e simplu de ținut acest post. De obicei pregătesc mâncare de cartofi, varză, pilaf, ciorbă de zarzavat, fasole, mâncare de praz, ciuperci. Nu am rețete speciale, de multe ori improvizez. Încep ceva și iese altceva. De exemplu, fac o salată bună de ton. Folosesc ton în suc propriu, îl storc bine, pun icre gata preparate și ceapă multă, amestec totul cu zeamă de lămâie. Sau mai fac salată din șalău cu castraveți murați și maioneză de post, ciorbă de pește, sarmale din pește, chiftele din pește", încheie scurta sa intervenție maica Zenaida.
"Parcă ieri am intrat pe poarta mănăstirii"…
Stareță a Mănăstirii Samurcășești din 1996, stavrofora Lucia Bostan a intrat în mănăstire prin 1976. Aici a împlinit 17 ani. "Parcă ieri am intrat pe poarta mănăstirii, așa a trecut timpul. Am avut chemare, chiar împotriva părinților mei, care voiau să fac școală, ca și frații mei, și să fiu în rândul lumii, cu toate că erau foarte credincioși. Înainte de 1 septembrie, după ce am dat prima treaptă, mi-am făcut un băgăjel, i-am spus unui frate al meu că plec. Nu voiam să știe tata, că ținea la mine, învățam foarte bine și de asta nu voia să vin la mănăstire. Eu purtam deja corespondență cu o măicuță de aici, ardeleancă, pe care am întâlnit-o la Izvorul Mureșului, pe peronul gării. Ne-am dus într-o excursie când eram la școală", și-a început periplul printre amintiri maica stareță. "Noi avem liniștea noastră de mănăstire, asta pentru că suntem încercuite de un zid împrejmuitor. Când ești tânăr ai idealuri, crezi că poți merge în vârful munților și acolo te poți mântui, dar după aceea te așezi cu picioarele pe pământ. Timpul te așază, nu rămâi așa visător… Noi întreținem, aici, în mănăstire totul, nu avem angajați. Suntem 45 de viețuitoare, majoritatea pensionare, în vârstă. Dar cele care sunt active, care întrețin mănăstirea, nu suntem decât vreo 12 sau 13. Întreținem mănăstirea, slujbele la biserică. Avem și câmp, ținem și câteva văcuțe. Avem viță-de-vie, avem activitate bogată. Uneori abia facem față, mai ales vara. Țin minte că Sfântul Vasile cel Mare punea pe aceeași treaptă în rânduielile monahale, în secolul al IV-lea, rugăciunea și munca. Munca pe care o faci în mănăstire o faci pentru Dumnezeu, nu pentru tine. Tot ce face monahul trebuie să fie precum rugăciunea. La noi, maicile care au înclinație pentru ceva, de acel ceva se ocupă și se ocupă cu dăruire", ne mai spune maica stareță Lucia Bostan.
Despre faptul că unii nu reușesc să țină post, măicuța spune că este o lucrare a diavolului foarte subtilă. "Cred că le suflă la ureche: "Nu ține post, ești bolnav!". Până la urmă, pentru sănătatea omului este foarte bună mâncarea de post. Sfinții Părinți, cei care cunoșteau nu numai sufletul omului, ci și trupul, au scris din trăirea lor, nu teorii, cum ne place să facem acum, o grămadă de cuvinte fără rost. Au împărțit anul bisericesc așa de bine, cu perioade când omul se mai îndulcește cu ceva. Dumnezeu a lăsat totul pentru ca să se bucure omul de roadele muncii lui. Dacă oamenii ar respecta rânduielile date de Sfinții Părinți, că doar ei au fost cei inspirați, cred că nici boli nu ar exista. N-ar mai fi spitalele pline de tot felul de oameni bolnavi. Când e post, organismul se curăță puțin. În timpul săptămânii, la fel. Miercurea și vinerea nu sunt lăsate la voia întâmplării, ci cu rost. În primul rând pentru sănătatea oamenilor, și trupească, și sufletească. Acesta este un post ușor, așezat înaintea Nașterii Domnului, că e de bucurie, dar Postul Mare, al Paștilor, acela este adevăratul post. Nu vă spun așa, ca să umplem văzduhul de cuvinte, dar când se apropie săptămâna Sfintelor Patimi parcă plutești deasupra pământului. E și o perioadă de intensă rugăciune, e și postul, e și puțină ascultare. Nu mai ai trup, ești atât de ușor!... Este dumnezeiască perioada aceea. Știți cu cât drag o așteptăm noi? E timp lăsat de Dumnezeu pentru orice, și pentru bucurie, și pentru nevoință, și pentru rugăciune", mai spune maica stareță. Dânsa a avut șansa să prindă rădăcini aici, la Samurcășești. "La mănăstire e ca și în căsătorie, dacă te așezi și ai statornicie de la început e minunat. Am făcut cinci ani de seminar, apoi Teologia, aici la București. Plecam dimineața, veneam după-amiaza. Până seara mă străduiam să fac totul ca și cum nu lipsisem în ziua aceea. Am lucrat zece ani în atelier, apoi zece ani ghid la muzeu. Apoi am fost stareță. A fost o cruce pentru mine. Sper să ne dea Dumnezeu șansa să ne mântuim! Nu știm cum sunt toate socotite de Dumnezeu, așa că ne rugăm ca El să aibă grijă de noi. Există o rugăciune pe care o iubesc foarte mult, aș vrea să o pot citi în fiecare zi. Este o rugăciune de umilință, pe lângă Psalmul 50 al proorocului David, din Pavecerniță, care se citește în Postul Mare, rugăciunea regelui Manase, este nemaipomenită. E bună pentru fiecare zi. Partea sufletească e foarte importantă, participarea la slujbele de fiecare zi. Zilele de post sunt zile duhovnicești".
Lumea trebuie cucerită prin păstrarea atmosferei cerești în noi, căci de vom pierde Împărăția lui Dumnezeu dinlăuntrul nostru nu ne vom mântui nici noi și nici semenii noștri, spunea Sfântul Siluan și mare dreptate avea. Am lăsat în urmă o mănăstire peste care plutea aerul binecuvântat al postului. Măicuțele ieșeau cu pași mici din biserică, cu fețe zâmbitoare și obraji luminoși, călăuzite de steaua din sufletul lor. Iar noi am plecat fericiți că rugăciunile lor ne vor lumina și nouă pașii.
Rețete de post de la Mănăstirea Samurcășești
Cornulețe
250 de grame margarină
5 linguri apă fierbinte
2 linguri zeamă de lămâie sau oțet
Drojdie cât o nucă, o lingură de zahăr, sare, arome, rahat.
Se freacă margarina, se adaugă apa și zeama de lămâie, sarea, aromele și apoi făina - se adaugă drojdia care în prealabil a fost amestecată cu zahărul, se continuă cu făina până se obține un aluat potrivit. Aluatul se lasă la crescut o jumătate de oră și apoi se modelează cornulețele. Se coc la cuptor până se rumenesc ușor și apoi se dau prin zahăr pudră.
Salată de ton cu icre și ceapă
Se folosește ton bucățele în suc propriu, se stoarce de zeamă bine și se amestecă apoi cu icre preparate și ceapa tăiată mărunt și cu zeamă de lămâie.
Pilaf cu legume
500 grame orez
4 cepe
2 morcovi
1 păstârnac
Sare
Se călesc ceapa, morcovul și păstârnacul în ulei, se adaugă orezul spălat. După ce se unește amestecul, se adaugă 1,5 l apă. Se lasă la fiert la foc mic până fierbe orezul.
(Articol realizat de Loreta Popa și publicat în ediția din 5 decembrie 2012 a "Ziarului Lumina")

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 4417, Ultimul acces: 2020-04-10 11:43:43


Nr. vizualizări:5078
Data ultimei vizualizări:2020-04-10 11:43:43
Data actualizare:2018-01-16 14:04:07
Data încărcării:2005-04-28 14:35:42
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:17
Fotografi:Gabriel Avramovici: 11, Pr. Cristian Vasile Niță: 3, Mircea Vâlcu: 1, Cristian Laubach: 1, crestinism.150m.com: 1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Setul de Fotografii 1
Data: 2007-10-19
Contor: 634

Vedere de ansamblu
Foto: Mircea Vâlcu

Data: 2012-08-02
Contor: 24

Vedere de ansamblu
Foto: Gabriel Avramovici

Data: 2015-04-14
Contor: 7

Vedere de ansamblu
Foto: Cristian Laubach

Data: 2008-08-22
Contor: 55

Vedere de ansamblu
Foto: Pr. Cristian Vasile Niță

Data: 2012-08-02
Contor: 13

Vedere din față
Foto: Gabriel Avramovici

Data: 2017-04-10
Contor: 2

Vedere din față
Foto: Gabriel Avramovici

Data: 2008-08-25
Contor: 71

Fațada
Foto: crestinism.150m.com

Data: 2008-08-22
Contor: 51

Turla
Foto: Pr. Cristian Vasile Niță

Data: 2017-04-10
Contor: 6

Pridvor
Foto: Gabriel Avramovici

Data: 2008-08-22
Contor: 60

Chiliile
Foto: Pr. Cristian Vasile Niță

Data: 2017-04-10
Contor: 7

Chiliile
Foto: Gabriel Avramovici

Data: 2017-04-10
Contor: 9

Chilii
Foto: Gabriel Avramovici

Data: 2017-04-10
Contor: 9

Troiță
Foto: Gabriel Avramovici

Data: 2017-04-10
Contor: 8

Curtea interioară
Foto: Gabriel Avramovici

Data: 2017-04-10
Contor: 6

Curtea interioară
Foto: Gabriel Avramovici

Data: 2017-04-10
Contor: 6

Curtea interioară
Foto: Gabriel Avramovici


Setul de Fotografii 2