Bucuresti :: Biserica Italiana

Acasă > Biserici

Google Translate

Timp stanga: 0,01s...

Biserici

Biserica Italiană
Bucureşti

Religie:

Romano-catolic

Localitate:

Bucureşti (maghiara: Bukarest) (germana: Bukarest)

Judeţ:

Bucureşti şi Ilfov

Adresa:

bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 28

Cod poştal:

010054

Telefon :

021 ... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!

Adresă de e-mail :

NU deţinem adresa de e-mail...

Adrese utile:

www.arcb.ro, www.primariaSector1.ro, www.PMB.ro, b.prefectura.mai.gov.ro, www.cjIlfov.ro, if.prefectura.mai.gov.ro

Preot:

Daniel Bulai, Marius Bereşoaie

Hram:

Preasfântul Mântuitor

Stil arhitectonic:

Neoromanic

Detalii:

Emigratia italiană a început în România după apelul adresat de către Regele Carol I mesterilor de tot felul din tările apusene, unde industria luase avânt, dar si datorită apelului făcut în ziare de un "jurnalist garibaldin" alungat din Italia si pripăsit în Tara Românească si care, simtindu se bine printre români, scria articole în ziarele italienesti în următorul spirit mobilizator: "Cetăteni italieni, în loc să traversati oceanul spre America si să vă confruntati cu surpriza ca magnatii să nu vă integreze si să muriti de foame, mai bine veniti în România, care este o tară bogată si are un popor foarte primitor, de origine latină, ca si noi". Acest apel a făcut vâlvă printre italieni, fapt care a condus la o masivă emigrare spre România: meseriasi, agricultori, intelectuali din toate păărtile Italiei. Numărul lor a fost destul de mare în capitală, încât s-a simtit nevoia unei păstoriri proprii. Astfel, în 1914, în ajunul primului Război Mondial, a fost trimis, ca pastor pentru italieni, pr. Antonio Mantica. Sfânta Liturghie se celebra la început într-o hală, iar 19 VIII 1915 s-a sfintit prima piatră a bisericii italiene, de către Arhiepiscopul Raymond Netzhammer. Terenul pentru biserică a fost oferit de Municipalitate Comunitătii Italiene. Anul următor, la 2 VII 1916, biserica a fost sfintită de acelasi Episcop, fiind de fată oficialităti române si italiene, precum si credinciosi.
Pentru constructia bisericii au contribuit cu bani Regele Italiei, Sfântul Părinte Papa, Ambasadorul si Consulul Italiei, dar si diversi conationali.
Biserica este construită în stil romanic într o conceptie lombardă, având o frumoasă campanila. Este considerată monument arhitectonic. Interiorul este în stil romanic cu diferite picturi de îngeri în navete, iar la mijloc are o cupolă în formă octogonală, cu picturi si vitralii. Pe bolta presbiteriului este o pictură grandioasă ce reprezintă diferite biserici mai importante din Italia împreună cu Sfintii lor patroni, iar în mijloc domină persoana Mântuitorului, care este si patronul bisericii, cu hramul la 6 august "Schimbarea la fată". În campanilă sunt trei clopote care cântăresc circa 2000 kg. Biserica si casa parohială sunt proprietatea Statului Italian. Mai târziu, în 1924, a fost clădită si casa parohială, în acelasi stil romanic. Proiectul bisericii a fost făcut de arhitectii Mario Stoppa si Giuseppe Tiraboschi.
Comunitatea italienilor crestea de la an la an, încât în 1948, număra circa 1200 de familii si 7000 de credinciosi numai în Bucuresti. Comunităti de italieni au mai fost si în multe orase din România, fiecare având preotii lor.
Comunitatea apartinea de Catedrala "Sfântul Iosif", iar de la Crăciunul din 1925 a fost numită parohie autonomă.
--------------------------------------------------------------------------------

Datorită cutremurelor din 1940 si 1977, biserica a suferit mari daune. Timp de doi ani, s-a intervenit cu reparatii si consolidări, dar si cu restaurări interioare de către artisti de seamă ca Marra, Vulcănescu si Apostu. Astfel, masa de altar este făcută dintr-un trunchi de lemn. Pe fundalul corului este un mozaic din ceramică de 60 mp înfătisându-L pe Cristos Regele păcii în lume.
Datorită regimului comunist, comunitatea italiană se micsorează, majoritatea emigrând în tara de origine. Antonio Mantica, parohul care păstorise 35 de ani, este condamnat si apoi expulzat în anul 1950, murind în drum spre tară. După el, Ambasada aduce un alt paroh, pe pr. Clemente Gatti, franciscan din mănăstirea din Hunedoara, dar si el este închis, ca apoi să fie expulzat, murind după câteva luni (la 6 iunie 1952 lângă Padova) .
După aceste procese, biserica italiană este închisă de către autoritătile comuniste si abia în 1968, o dată cu vizita ministrului de externe italian Amintore Fanfani se obtine de la guvernul român ca un preot italian să celebreze Sfintele Liturghii, de cinci ori pe an, pentru Corpul Diplomatic. Astfel, pr. Francesco Molinari împlineste această misiune până la Revolutia din decembrie 1989. Tot el s-a îngrijit de repararea si consolidarea bisericii
După revolutie, la 1 XI 1990 este numită parohie teritorială. Ca paroh este numit Mons. Vittorio Blasutti, iar pentru comunitatea italiană ca rector pr. Belizario Lazzarin (preot călugăr) . De la această dată biserica este deschisă si se celebrează Sfânta Liturghie.

Alte informaţii:

În fiecare duminică si sărbătoare Sfânta Liturghie se celebrează la ora 9:00 în limba polonă; la ora 10:00 în limba română, la ora 11:00 în limba italiană, la 12:00 în limba germană, iar după amiază la ora 17:00 în limba română. Fiecare comunitate are preotul său

Cod Monument:

B-II-m-A-18107

Nr. vizualizări:

19226

Data ultimei vizualizări:

2025-03-18 19:41:18

Data ultimei actualizări:

2018-10-04 12:48:09

Data încărcării pe sit:

2005-06-30 10:25:52

Nr. Mesaje:

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2010-10-21
Aparat: NIKON E8800
Contor: 249

Vedere de ansamblu
Foto: Constantin Banciu

Timp total: 0,05s...

[]:1