Manastirea Ghighiu - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Mănăstirea Ghighiu
Ghighiu
 HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:Ghighiu
Comună:Bărcănești
Județ:Prahova
Adresa:nr. 1a
Cod poștal:107056
Telefon :0244... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail : @yahoo.com
Adresa web Biserica:www.manastireaGhighiu.ro
Adrese utile:www.arhiepiscopiabucurestilor.ro/, www.barcanesti.ro, www.cjPH.ro, ph.prefectura.mai.gov.ro
Hram:Izvorul Tămăduiri și Adormirea Maicii Domnului la Biserica Mare, Învierea Sfântului Lazăr și Sf. Ev Ioan la Biserica Mică
Stil arhitectonic:Tradițional muntenesc
Detalii:Satul Ghighiu este atestat printr-un hrisov al voievodului Radu cel Frumos, din 1471, iar mănăstirea este menționată pentru prima dată într-un document din 30 noiembrie 1601, scris de fiul logofatului Coresi din localitate, prin care confirmă că a respectat jurământul față de tatăl său, de a nu se atinge de domeniul mănăstirii, ctitorie a acestuia și a soției sale, jupânița Slavita. Dar iată fragmentul din document care se referă la mănăstire: "Scriu eu, Bunea logofat această carte a mea ca să se știe cum am vândut eu jupanlui Mihaiu și ginerelui său, jupanului Stanciu, din partea mea de ocina de la Bărcănești jumătate, din câmp și din apă și din pădure și din vatra satului și din moară și din vadurile de moară si de peste tot, să împărțim frățește până la o palmă de pământ, iar pentru rândul sfintei mănăstiri, eu m-am temut fiindcă așa a lăsat tatăl meu Coresi logofătul, cu mare blestem, ca să nu aibă a vinde nimeni din rubedenia noastră, ci, așa cum am întocmit cu jupan Mihaiu si cu jupan Stanciul ca să-și stăpânească și să-și ție singura mănăstirea cu grădinile și livezile. "
Vechea mănăstire a lui Coresi, nu a lăsat alte urme materiale, decât cele care se refereau la proprietăți întărite de domnitorul Matei Basarab, sau care au obiectul unor tranzacții și judecăți consemnate în documente oficiale ce se păstrează la Arhivele Statului.
Docmente de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, se referă la o parte din moșie, instrăinată și la noul proprietar, Enache Rafoveanu [numele arata obârșia acestuia-localitatea Rafov, vecina cu Bărcăneștii, de care aparținea cătunu Ghighiu n. a. ]. Peste cateva decenii, la 16 aprilie 1817, soția sa, Măriuța [Uța] Rafoveanca, venind în întimpinarea preocupărilor călugărului Agapie, care căuta un loc de construirea unui schit prin care să se continue tradițiile mănăstirii, a donat împreună cu mama sa, Ana Rafoveanca locul și multe proprietăți imobiliare, pentru "a servi chinovie pentru călugări". Mănăstirea și biserica sa au fost intocmite foarte repede, cu hramul "Izvorul Tamaduirii", dar fiind prea mică a fost dărâmată și pe locul ei s-a clădit un complex monahic cu biserică impunătoare, așa cum se menționează în pisania pusa în 1892, "În numele Tatălui, al Fiului și al Sfantului Duh, la anul 1817, pe timpul M. S. Ioan Caragea Voievod și al P. S. Mitropolit Nectarie s-au ridicat pe acest teren donat de proprietara Uta Contacuzino Corneanca această Sfântă Biserică și chilii împreuna spre a servi de chinovie pentru monahi de către cuvioșia sa ieroschimonahul Arsenie Stareț și cu ajutorul a 4 frați Rucăreni. Această biserică fiind mică, la anul 1858 martie și sub caimacamia M. S. Alexandru Ghica Voevod, cu binecuvântarea P. S. Mitropolit Nifonsi după inițiativa P. Cuv. S. Arhimandritului Eftimie, stareț s-a dărâmat și s-a început cea de azi, dând tot concursul său până la terminarea la roșu și învelitoarea ei, iar încetând din viață s-a terminat de succesorul său P. Cuv. S. Arhimandritului Antonie, care a contribuit cu tot ce a avut, cum și de alții de Dumnezeu creștini a căror pomenire va fi veșnică și s-a sfințit această sfântă biserică tot cu hramul ce la avut "Izvorul Tamaduirii" la 31 martie 1866. La 20 martie 1864, a fost încheiat Contractul de zugrăvire a Mănăstirii Ghighiu în care se stipula ". . . Se`ndatorează D. Tăttărescu a face această lucrare cu tot materialul Dumisale, afara de podurile [schelele] trebuincioase care vor fi pe seama noastra. . . ". Pictura își păstrează și astăzi claritatea și prospetimea pe care le-a avut in 1864, când a fost creată de Gh. Tattarescu.
Istoria mănăstirii a consemnat însă și alte evenimente pline de dramatism. Astfel, în timpul razboiului de independente din 1877-1878, partea sedentară a Regimentului 7 Dorobanți, cu arhivele și zestrea acesteia au fost evacuate la Mănăstirea Ghighiu, unde au fost aduși ulterior și prizonieri de razboi. În timpul epidemiei de holera din 1892, spațiile gospodărești au fost transformate în "case de doctori" iar incendiile s-au ținut lanț [1906, 1909, 1922, 1945 și 1946]. În timpul primului razboi mondial, trupele germane au alungat călugării, au distrus chiliile și au transformat mănăstirea în fabrică de conserve. Și în al doilea război mondial, trupele germane au ocupat stăreția și alte corpuri de clădiri perturbând aproape total activitatea monahală. Alte ravagii aveau sa fie produse de bombardament. Mănăstirea a renăscut și de data aceasta și din 1952, a fost transformată în mănăstire de călugărițe, în amintirea fondatoarelor, monahiile Mavra [Maria Uta Rafoveanca] și a mamei ei, Ana [Anastasia]
Biserica mică "Învierea Sfântului și Dreptului Lazăr", este cunoscută și sub numele de "Biserica cimitirului", a fost construită în 1832, în timpul ocupației rusești, așa cum rezultă și din pisanie "Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a zidit acest sfânt cimitir al hramului Sf. și dreptul Lazăr și a Sf. Spiridon și a Sf. fără-de-arginți și a Sf. mucenic Haralambie, în zilele blagoceslavilor împărați Nicolae Pavlovici cu blagoslovenia Prea Sfintitului Mitropolit Kir Grigore și cu a Prea Sfințitului episcop al Râmnicului Kir Neofit vechil al Sf. Mitropolit cu îndemnarea și cheltuiala dumnealui biv Vel Satraru Panaite Marunteanu cu soția dumnealui Ecaterina cu fii săi și cu ajutorul multor iubitori de Hristos, prin osârdia și osteneala Parintelui Stareț Silvestru eroschimonahul. S-a început din temelie în anul de la Hristos 1832, aprilie 4, s-a săvârșit și s-a sfințit leatul 1833, octombrie 14".
Biserica a fost lovită în plin, la bombardamentele din anul 1944, și a fost restaurată în anii 1954-1958
Sursa Bisericile din Ploiesti, autori C. Trestioreanu, Gh. Marinică, editura Mileniul III, 2003
Alte informații:Manastire de maici.
Manastirea detine o colectie de arta veche bisericeasca.
Cod Monument:PH-II-a-A-16504
Nr. vizualizări:21489
Data ultimei vizualizări:2024-07-12 14:02:44
Data ultimei actualizări:2015-03-30 07:04:37
Data încărcării pe sit:2005-04-26 20:07:26
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2008-09-30
Aparat: NIKON CORPORATION NIKON D40X
Contor: 843

Biserica - Vedere de ansamblu
Foto: Alexandru Losonczy