Ghighiu - Bărcăneşti - Prahova
 

Mănăstirea Ghighiu Ghighiu  HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE
Religie:	Ortodox
Localitate:	Ghighiu
Comună:	Bărcăneşti
Judeţ:	Prahova
Adresa:	nr. 1a
Cod poştal:	107056
Telefon :	0244... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail :	@yahoo.com
Adresa web Biserica:	www.manastireaGhighiu.ro
Adrese utile:	www.arhiepiscopiabucurestilor.ro/, www.barcanesti.ro, www.cjPH.ro, ph.prefectura.mai.gov.ro
Hram:	Izvorul Tămăduiri şi Adormirea Maicii Domnului la Biserica Mare, Învierea Sfântului Lazăr şi Sf. Ev Ioan la Biserica Mică
Stil arhitectonic:	Tradiţional muntenesc
Detalii:	Satul Ghighiu este atestat printr-un hrisov al voievodului Radu cel Frumos, din 1471, iar mănăstirea este menţionată pentru prima dată într-un document din 30 noiembrie 1601, scris de fiul logofatului Coresi din localitate, prin care confirmă că a respectat jurământul faţă de tatăl său, de a nu se atinge de domeniul mănăstirii, ctitorie a acestuia şi a soţiei sale, jupâniţa Slavita. Dar iată fragmentul din document care se referă la mănăstire: "Scriu eu, Bunea logofat această carte a mea ca să se ştie cum am vândut eu jupanlui Mihaiu şi ginerelui său, jupanului Stanciu, din partea mea de ocina de la Bărcăneşti jumătate, din câmp şi din apă şi din pădure şi din vatra satului şi din moară şi din vadurile de moară si de peste tot, să împărţim frăţeşte până la o palmă de pământ, iar pentru rândul sfintei mănăstiri, eu m-am temut fiindcă aşa a lăsat tatăl meu Coresi logofătul, cu mare blestem, ca să nu aibă a vinde nimeni din rubedenia noastră, ci, aşa cum am întocmit cu jupan Mihaiu si cu jupan Stanciul ca să-şi stăpânească şi să-şi ţie singura mănăstirea cu grădinile şi livezile. " Vechea mănăstire a lui Coresi, nu a lăsat alte urme materiale, decât cele care se refereau la proprietăţi întărite de domnitorul Matei Basarab, sau care au obiectul unor tranzacţii şi judecăţi consemnate în documente oficiale ce se păstrează la Arhivele Statului. Docmente de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, se referă la o parte din moşie, instrăinată şi la noul proprietar, Enache Rafoveanu [numele arata obârşia acestuia-localitatea Rafov, vecina cu Bărcăneştii, de care aparţinea cătunu Ghighiu n. a. ]. Peste cateva decenii, la 16 aprilie 1817, soţia sa, Măriuţa [Uţa] Rafoveanca, venind în întimpinarea preocupărilor călugărului Agapie, care căuta un loc de construirea unui schit prin care să se continue tradiţiile mănăstirii, a donat împreună cu mama sa, Ana Rafoveanca locul şi multe proprietăţi imobiliare, pentru "a servi chinovie pentru călugări". Mănăstirea şi biserica sa au fost intocmite foarte repede, cu hramul "Izvorul Tamaduirii", dar fiind prea mică a fost dărâmată şi pe locul ei s-a clădit un complex monahic cu biserică impunătoare, aşa cum se menţionează în pisania pusa în 1892, "În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfantului Duh, la anul 1817, pe timpul M. S. Ioan Caragea Voievod şi al P. S. Mitropolit Nectarie s-au ridicat pe acest teren donat de proprietara Uta Contacuzino Corneanca această Sfântă Biserică şi chilii împreuna spre a servi de chinovie pentru monahi de către cuvioşia sa ieroschimonahul Arsenie Stareţ şi cu ajutorul a 4 fraţi Rucăreni. Această biserică fiind mică, la anul 1858 martie şi sub caimacamia M. S. Alexandru Ghica Voevod, cu binecuvântarea P. S. Mitropolit Nifonsi după iniţiativa P. Cuv. S. Arhimandritului Eftimie, stareţ s-a dărâmat şi s-a început cea de azi, dând tot concursul său până la terminarea la roşu şi învelitoarea ei, iar încetând din viaţă s-a terminat de succesorul său P. Cuv. S. Arhimandritului Antonie, care a contribuit cu tot ce a avut, cum şi de alţii de Dumnezeu creştini a căror pomenire va fi veşnică şi s-a sfinţit această sfântă biserică tot cu hramul ce la avut "Izvorul Tamaduirii" la 31 martie 1866. La 20 martie 1864, a fost încheiat Contractul de zugrăvire a Mănăstirii Ghighiu în care se stipula ". . . Se`ndatorează D. Tăttărescu a face această lucrare cu tot materialul Dumisale, afara de podurile [schelele] trebuincioase care vor fi pe seama noastra. . . ". Pictura îşi păstrează şi astăzi claritatea şi prospetimea pe care le-a avut in 1864, când a fost creată de Gh. Tattarescu. Istoria mănăstirii a consemnat însă şi alte evenimente pline de dramatism. Astfel, în timpul razboiului de independente din 1877-1878, partea sedentară a Regimentului 7 Dorobanţi, cu arhivele şi zestrea acesteia au fost evacuate la Mănăstirea Ghighiu, unde au fost aduşi ulterior şi prizonieri de razboi. În timpul epidemiei de holera din 1892, spaţiile gospodăreşti au fost transformate în "case de doctori" iar incendiile s-au ţinut lanţ [1906, 1909, 1922, 1945 şi 1946]. În timpul primului razboi mondial, trupele germane au alungat călugării, au distrus chiliile şi au transformat mănăstirea în fabrică de conserve. Şi în al doilea război mondial, trupele germane au ocupat stăreţia şi alte corpuri de clădiri perturbând aproape total activitatea monahală. Alte ravagii aveau sa fie produse de bombardament. Mănăstirea a renăscut şi de data aceasta şi din 1952, a fost transformată în mănăstire de călugăriţe, în amintirea fondatoarelor, monahiile Mavra [Maria Uta Rafoveanca] şi a mamei ei, Ana [Anastasia] Biserica mică "Învierea Sfântului şi Dreptului Lazăr", este cunoscută şi sub numele de "Biserica cimitirului", a fost construită în 1832, în timpul ocupaţiei ruseşti, aşa cum rezultă şi din pisanie "Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a zidit acest sfânt cimitir al hramului Sf. şi dreptul Lazăr şi a Sf. Spiridon şi a Sf. fără-de-arginţi şi a Sf. mucenic Haralambie, în zilele blagoceslavilor împăraţi Nicolae Pavlovici cu blagoslovenia Prea Sfintitului Mitropolit Kir Grigore şi cu a Prea Sfinţitului episcop al Râmnicului Kir Neofit vechil al Sf. Mitropolit cu îndemnarea şi cheltuiala dumnealui biv Vel Satraru Panaite Marunteanu cu soţia dumnealui Ecaterina cu fii săi şi cu ajutorul multor iubitori de Hristos, prin osârdia şi osteneala Parintelui Stareţ Silvestru eroschimonahul. S-a început din temelie în anul de la Hristos 1832, aprilie 4, s-a săvârşit şi s-a sfinţit leatul 1833, octombrie 14". Biserica a fost lovită în plin, la bombardamentele din anul 1944, şi a fost restaurată în anii 1954-1958 Sursa Bisericile din Ploiesti, autori C. Trestioreanu, Gh. Marinică, editura Mileniul III, 2003
Alte informaţii:	Manastire de maici. Manastirea detine o colectie de arta veche bisericeasca.
Cod Monument:	PH-II-a-A-16504
Nr. vizualizări:	20890
Data ultimei vizualizări:	2023-09-30 01:48:51
Data ultimei actualizări:	2015-03-30 07:04:37
Data încărcării pe sit:	2005-04-26 20:07:26
Nr. Mesaje:	0
Nr. Fotografii:	1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Biserica - Vedere de ansamblu Foto: Alexandru Losonczy Biserica - Vedere de ansamblu Foto: Alexandru Losonczy (www.Losonczy.com), Data: 2008-09-30 Aparat: NIKON CORPORATION NIKON D40X Contor: 840

Timp total: 0,03s...