Manastirea Marcus - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Mănăstirea Mărcuș
Mărcuș
 HARTA S   HARTA G   VREMEA   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:Mărcuș
Comună:Dobârlău
Județ:Covasna
Cod poștal:527087
Persoană de contact :Maica Stareță Serafima Comșa
Telefon :NU deținem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...
Adresă de e-mail :NU deținem adresa de e-mail...
Adrese utile:www.episcopiacvhr.ro, www.primariaDobarlau.ro, www.KVmt.ro, www.prefecturaCV.ro
Hram:Sfintii Români
Stil arhitectonic:Tradițional
Detalii:Inființată în 1958, reinfiintata in 1991.
Alte informații:Manastire de maici.
Știri despre biserică:

»  O fată crescută de maicile de la Mănăstirea Mărcuș a impresionat publicul la Next Star (2018-07-24)

 Închide 

O fată crescută de maicile de la Mănăstirea Mărcuș a impresionat publicul la Next Star

[2018-07-24]
de Gheorghe Anghel

La emisiunea Next Star din 21 iulie sunetul de toacă s-a făcut auzit în prime time. Alexandra Șerban, o fată crescută de maicile de la Mănăstirea Mărcuș, a bătut toaca în cadrul unui moment artistic susținut în duet cu maestrul Nicolae Voiculeț la nai.
Deși abandonată la naștere în maternitate, Alexandra Șerban a aflat ce înseamnă iubirea unei familii în cadrul așezământului social de la Mănăstirea Mărcuș.
Maica Serafima a devenit pentru tânăra Alexandra o mamă în adevăratul sens al cuvântului, fiind cea care s-a ocupat îndeaproape de educația ei.
„Asociația de binefacere Sf. Iustina” de la mănăstirea covăsneană a fost înființată în anul 2001. Doi ani mai târziu a fost dată în folosință clădirea așezământului destinat copiilor abandonați, fiind aduse de la Orfelinatul din Brașov 10 fetițe cu vârste între 3 și 10 luni.
În prezent, în cadrul așezământului de la Mănăstiriea Mărcuș primesc asistență 16 fete abandonate la naștere.
Next Star, ajuns la sezonul șase, este un show TV difuzat de postul Antena 1. În cadrul emisiunii, copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 13 ani se întrec în a-și arăta talentele, urmând ca în fiecare ediție juriul să-l aleagă pe cel care va merge în Marea Finală, unde va fi decis câștigătorul. De asemenea, publicul își poate alege favoritul în finala de Popularitate.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1401, Ultimul acces: 2020-05-28 21:18:57

»  Episcopul Andrei a binecuvântat altarul de vară al Mănăstirii Mărcuș ocrotit de Sf. Ioan Maximovici (2018-06-13)

 Închide 

Episcopul Andrei a binecuvântat altarul de vară al Mănăstirii Mărcuș ocrotit de Sf. Ioan Maximovici

[2018-06-13]
de Gheorghe Anghel

În Duminica Sfinților Români, Episcopul Andrei al Covasnei a sfințit altarul de vară al Mănăstirii Mărcuș ocrotit de „Sfântul Ierarh Ioan Maximovici” și „Cuviosul Ioanichie cel Nou de la Muscel”, informează site-ul oficial al Eparhiei.
În omilia rostită la Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa a reamintit că Duminica Sfinților Români a fost stabilită prin hotărârea sinodală din 1992.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din 19-20 Iunie 1992, după ce a trecut în rândul sfinților o mulțime de nevoitori pentru Hristos, de la țărani mărturisitori, călugări și călugărițe, ierarhi și domnitori, a considerat că este potrivit să avem și o duminică a Sfinților Români, iar aceasta să fie a doua duminică după Cincizecime.
Preasfinția Sa a evidențiat că poporul român nu a fost încreștinat „la comanda regelui, a împăratului sau a domnitorului”.
El a subliniat că predica Sfântului Apostol Andrei „a rodit duhovnicește în civilizația noastră, în mulțimea sfinților martiri, cuvioși și cuvioase din sfintele noastre mănăstire, în mulțimea ierarhilor sfinți, a domnitorilor apărători ai credinței, a bunilor credincioși care în vremuri grele au mărturisit credința, au construit biserici și mănăstiri și au iubit neamul românesc”.
În cadrul Sfintei Liturghii, tânărul teolog Petru Emanuil Galanton a fost hirotonit diacon.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfinția sa a hirotesit stavroforă pe maica stareță Monahia Serafima Comșa.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1442, Ultimul acces: 2020-05-28 21:18:57

»  Tabără tematică la Mănăstirea Mărcuș (2015-07-31)

 Închide 

Tabără tematică la Mănăstirea Mărcuș

[2015-07-31]
Luni, 27 iulie, a început a doua tabără de vară organizată de Asociația Centrul de Copii și Tineret „Sfântul Sebastian”, în parteneriat cu Arhiepiscopia Sibiului. Tabără se desfășoară prin bunăvoința stareței Serafima Comșa de la Mănăstirea Mărcuș, județul Covasna, care are în cadrul așezământului monahal și o casă de copii, informează "Ziarul Lumina".
Tabăra care se desfășoară în acest moment la Mănăstirea Mărcuș este tematică, activitățile în limba engleză fiind coordonate de prof. Ruxandra Petrescu din Brașov și trainerul Fică Dabu. Serviciul Liturgic este asigurat de pr. George Piț din Slimnic, județul Sibiu.
Cei 17 tineri participanți, cu vârste cuprinse între 9 și 11, sunt încântați de ceea ce se petrece în cadrul taberei ortodoxe, fiind implicați în foarte multe jocuri de educație nonformală, de comunciare și lucru în echipă. În cadrul taberei vor avea parte și de o experiență multiculturală alături de tineri voluntari din alte țări din Europa, care vor petrece o zi împreună cu participanții la tabără.
Săptămâna viitoare va urma tabăra de limba germană pentru tineri cu vârste cuprinse între 10-12 ani, tabără ce va fi coordonată de Andrei Precupescu, olimpic internațional la limba germană, urmând ca în săptămâna 17-22 august vara să fie încheiată cu tabăra națională de tineret de la Centrul de Tineret de la Zăbala.
Programul-cadru al taberelor cuprinde activități precum rugăciunea de dimineața și de seară, activități recreative, ateliere de discuții pe diverse teme, jocuri de comunicare și dezvoltare personală, drumeții, concursuri etc.
Mănăstirea Mărcuș
Mănăstirea Mărcuș, de că­lugărițe cu viață de obște, cu hramurile Duminica Sfinților Români, sărbătoriți a doua duminică după Rusalii, și Acoperământul Maicii Domnului, 1 octombrie, este situată prin pădurile dese ale Clăbucetelor Întorsurii, în munții Carpaților de Curbură, pe o colină deasupra satului Mărcuș, fiind vizibilă din Drumul Național 11 Brașov-Bacău, în dreptul lo­calității Ozun. Ctitorie a maicii starețe Serafima Comșa (cons­trucție începută din 1991), mănăstirea este situată pe un loc sfânt, care de secole adă­pos­tește, succesiv, așezăminte monahale ridicate și apoi distruse.
Complexul monahal include în prezent și un orfelinat numit Asociația de Binefacere „Sfânta Iustina”, înființată în scopul adăpostirii fetițelor orfane sau abandonate de părinți în maternitate. Casa familială a început să fie construită din anul 2001 de către stareța Serafima, care este și președinta Aso­ciației de Binefacere „Sfânta Iustina". Este prima casă familială din România înălțată pe lângă o mănăstire ortodoxă de maici cu scopul de a adăposti copii nou-născuți.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 2535, Ultimul acces: 2020-05-28 21:18:57

»  Tabere de tineret la Mănăstirea Mărcuș (2014-04-03)

 Închide 

Tabere de tineret la Mănăstirea Mărcuș

[2014-04-03]
Asociația de Binefacere „Sfânta Iustina“ din cadrul Mănăstirii Mărcuș, județul Covasna, organizează și în vara aceasta 7 tabere, pentru copii și tineri cu vârste cuprinse între 9 și 18 ani. Programul taberelor, se desfășoară pe durata a șase zile, de luni până sâmbătă, cuprinzând diverse activități recreative, informează Ziarul Lumina, Ediția de Transilvania.
Între activitățile din cadrul taberei, se numără atelierele de discuții pe diverse teme, jocuri de comunicare, de dezvoltare personală, activități de team-building, activități de autocunoaștere, teatru improvizat, film tematic, rugăciunea de dimineața și seară, drumeții pe trasee montane și o serie de concursuri sportive, de cultură generală, de abilități practice și de îndemânare. Tabăra cuprinde și un program duhovnicesc. La cerere, organizatorii pot facilita tabere tematice pentru grupuri organizate pe teme ca: dezvoltare personală, managementul voluntarilor, managementul proiectelor, team-building, ș.a. Înscrierile se fac până pe 25 mai 2014.
Mănăstirea Mărcuș
Mănăstire Mărcuș este un așezământ ce găzduiește călugărițe, cu viață de obște și are hramul „Duminica Sfinților Români“ (a doua Duminică după Rusalii) și „Acoperământul Maicii Domnului“, pe 1 octombrie. Este situată în satul Mărcuș, Comuna Dobârlău, la 27 kilometri N/E de Brașov, la 20 kilometri N/V de Întorsura Buzăului, la 22 kilometri de municipiul Sfântu Gheorghe și la 41 kilometri de stațiunea balneoclimaterică Covasna. Mănăstirea este situată prin pădurile dese ale Clăbucetelor Întorsurii, în munții Carpaților de Curbură, pe o colină deasupra satului Mărcuș fiind vizibilă din Drumul Național 11 Brașov-Bacău, în dreptul localității Ozun.
Ctitorie a stareței Serafima Comșa (construcție începută din 1991), mănăstirea este situată pe un loc sfânt, care de secole adăpostește, succesiv, așezăminte monahale ridicate și apoi distruse. În anul 1950, Suzana Comșa a ridicat, de una singura, o mănăstire întreagă, Biserica, câteva chilii și un mic paraclis, care au fost distruse de comuniști în anul 1973.
Părintele Arsenie Boca spunea despre acest loc: „măi, voi nu aveți idee ce loc este ăsta! Ăsta e un loc sfânt. Vor cânta îngerii din cer aici, căci e sfințenie mare! Suzana, tu vei face mănăstire acolo, dar nu va ține mult. Nu voi mai fi eu atuncea și nu vei mai trăi nici tu, când cineva din neamul tău o va ridica iarăși și va dăinui“. A urmat să ridice mănăstirea maica Serafima, nepoata Suzanei Comșa.
Orfelinatul de la Mărcuș
Complexul monahal adăpostește în prezent și un orfelinat, așezământ al micilor orfane, numit Asociația de Binefacere „Sfânta Iustina“, înființată în cadrul Mănăstirii Mărcuș în scopul adăpostirii fetițelor orfane sau abandonate de părinții lor în maternitate. Casa familială a început a fi construită din anul 2001 de către stareța Serafima, care este și președinta Asociației de Binefacere „Sfânta Iustina“.
Este prima casă familială din România înălțată pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe, care își propune să adăpostească copii nou-născuți. În acest fel, se preiau micuțele orfane de la frageda vârstă a sfântului botez creștinesc și se asigură în continuare condiții optime de creștere și educație după toate principiile psihopedagogice, dar și duhovnicești, într-un climat moral sănătos, care să le ferească de urmările nefaste ale abandonului familial și ale influențelor tuturor factorilor nocivi ai societății noastre moderne.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 2659, Ultimul acces: 2020-05-28 21:18:57

»  Îngerii de la Mănăstirea Mărcuș (2013-06-16)

 Închide 

Îngerii de la Mănăstirea Mărcuș

[2013-06-16]
Nu amăgește ochiul cu ziduri măiestrit lucrate, însă lipsite de viață. Nici urechea prin cuvinte frumoase, dar reci, ca o lespede mormânt. Locul acesta este mai mult decât dorința de mântuire a unor suflete ce urmează calea călugăriei. Are puterea de a impresiona într-un fel unic. Mănăstirea Mărcuș este sălașul lui Hristos, ale Cărui cuvinte - „Lăsați copiii să vină la Mine“ – au înmugurit în inima maicii starețe Serafima Comșa sub expresia chipurilor a 11 orfeline (părăsite la naștere de propriile mame), pe care, mărturisește monahia, „le-am primit ca din mâna lui Dumnezeu“.
Sfârșit de mai. Încă două zile, și se apropie 1 iunie. În drum spre fetițele de la Mănăstirea Mărcuș, din județul Covasna, gândesc că anul acesta voi întâmpina într-un mod inedit Ziua Copilului. Ar fi pentru prima dată când le vizitez. Zi mohorâtă, deloc potrivită pentru o astfel de întâlnire. Odată ajunsă la destinație, aproape că nu dau atenția cuvenită așezământului monahal… tot cu ochii după copii. Nici urmă de ei. Curtea largă a mănăstirii e goală și liniștită. Se aude doar șuieratul vântului printre crengile pădurii de fagi care înconjoară, ca niște ziduri verzi, mișcătoare, sfântul lăcaș. Dau de o curte mai mică, îngrijită, cu iarbă și flori de toate soiurile, un foișor și mai multe leagăne. Nimic. Urc câteva trepte. Pășesc pragul unei clădiri luminoase, atent finisate, și descopăr, în sfârșit, stupul copiilor. Le aud glasurile ca de clopoțel, rostind în cor rugăciunea înainte de masă, în fața icoanei Maicii Domnului de pe peretele de răsărit al bucătăriei. La scurtă vreme, întâmpin fetele, împreună cu maica Serafima Comșa, stareța mănăstirii, în bibliotecă. Gălăgioase ca niște vrăbii, una mai frumoasă ca cealaltă, copilele sunt întotdeauna bucuroase de oaspeți. Se așază fiecare pe locul său, la mese, și, sub îndrumarea unui pedagog voluntar, se apleacă cu conștiinciozitate asupra manualelor școlare, pe care scrie clasa a II-a ori clasa a III-a.
„Eu am murit pentru Hristos“
Mama Marcela, după cum îi spun fetele, robotește în bucătărie. Ștefania, una dintre copile, învârte în mâinile mici o farfurie pe care o lustruiește cu prosopul. După ce termină de pregătit cina, femeia ia fierul de călcat și îndreaptă cutele uniformelor, abia spălate. Ștefania cea tăcută și harnică o urmărește cu privirea. Așa îi place ei, să petreacă timp în gospodărie, dând o mână de ajutor la nevoie. De fapt, fetițele au mai multe mame - supraveghetoarele care se ocupă de prepararea hranei și de menaj -, însă numai una e „mami“ – maica Serafima, pe care o iubesc enorm. Nici nu ar putea simți altfel, atâta vreme cât măicuța împlinește, în mod evanghelic, sensul cel mai înalt al vieții creștine de a oferi dragoste și milă, dăruindu-se pe sine acestor copii, care până mai ieri erau ai nimănui. „Eu am murit pentru Hristos. Eu nu mai contez. Dăruindu-mă acestor copii, cred că mă încadrez foarte bine la tăierea voii (n.r., zâmbește), dar o fac cu bucurie, cu dragoste, și mă rog lui Dumnezeu să îmi dea putere în continuare“, spune maica stareță. E inedit, nu-i așa, ca în curtea unei mănăstiri, în grădini sau la strane să întâlnești copii? Toate fetițe, zâmbitoare și cuminți, istețe și comunicative, cu voci care impresionează până la lacrimi pe oricine le aude cântând la sfintele slujbe. Și când te gândești că aceste 11 flori, crescute de la două, trei luni, în grădina mănăstirii, au fost abandonate în maternitate, fiind sortite eșecului, nu poți decât să te cutremuri de lucrarea lui Dumnezeu de la Mărcuș… „Toate spusele părintelui Arsenie Boca s-au adeverit în timp. Extraordinar, ce poate lucra Dumnezeu cu noi! Nimic nu e la întâmplare. Părintele Arsenie i-a spus bunicii mele din partea tatei, ucenică a marelui duhovnic, și care odihnește aici: «Suzana, tu vei face mănăstire, va ține puțin, dar cineva din neamul tău o va ridica și va dăinui. Voi nu aveți idee ce loc sfânt este acesta. Aici vor cânta îngerii din cer»“, mărturisește cu tremur în glas maica Serafima, care leagă cuvintele părintelui Arsenie de o întâmplare petrecută în urmă cu 8 ani: „Când aveau fetele vreo 3 ani, eu eram la parter, călcam niște rufe, iar ele se jucau, sus, la etaj. Deodată, le-am auzit cântând «Sfinte Dumnezeule». Așa, singure, fără să le spună nimeni. Unele dintre ele nici nu aveau 3 ani. Atunci am izbucnit în plâns și mi-am zis: «Aceștia sunt îngerii părintelui Arsenie Boca». La 3 ani, acești copii spuneau Crezul în biserică, la 4 ani cântau Sfânta Liturghie. Psalmii 50 și 142 i-au învățat din mers. Știu toată rânduiala slujbelor și cântă extraordinar.“
Chemarea locului, șoapta străbunilor
Șase ani petrecuți la mănăstirile oltene Clocociov și Brâncoveni au pregătit-o pe maica Serafima pentru misiunea ce avea să o împlinească la Mărcuș. Așa se face că, în 1991, la 23 de ani, era stareță peste o poiană, unde avea să se înalțe mănăstirea de astăzi, cu hramurile „Duminica Sfinților Români“ și „Acoperământul Maicii Domnului“. „Brașoveancă fiind, am venit și eu aici, ghidată mai mult de instinct, cu câteva maici de la Mănăstirea Brâncoveni, pentru a ridica mănăstire. Plângeam în fiecare zi, ziceam că locul meu nu e aici, chiar dacă mă atrăgea într-un fel aparte. Nu am știut că bunica a făcut mănăstire în aceste locuri, care a fost mai apoi dărâmată de autoritățile comuniste. Istoria locului este foarte zbuciumată, deoarece în același loc, la începuturi, exista o mănăstire de călugări, care a fost rasă de pe fața pământului de generalul Bucow. Bunica Suzana era foarte credincioasă. A fost o martiră. A făcut închisoare, a suferit pentru credință. Nu și-a spus nimănui viața, nu a vorbit niciodată despre ea. Eu am aflat tot ce știu de la alții. A suferit pentru locul acesta, pentru credință în general. Când am venit în poiana aceasta, în anii â90, totul era aranjat. Exista deja un părinte care se ocupa de rânduiala administrativă. Eu nu eram pe nicăieri, nici măcar măturătoare pe o listă. Planurile s-au dat peste cap. Rând pe rând, maicile au plecat. Am petrecut o iarnă de una singură, într-o colibă. Urlau lupii pe la ferestre, ușile nu se încuiau foarte bine, aveam lut pe jos și o datorie foarte mare, pentru că începusem drumul de acces prin pădure. Dacă nu ar fi mila lui Dumnezeu, nu am putea face nimic. Am fost și o fire ambițioasă. În Ardeal, suntem crescuți cu da și nu. Când promiți ceva, trebuie să-ți respecți cuvântul. Mi-am dat cuvântul în fața Preasfințitului Serafim Făgărășanul, fost episcop al Arhiepiscopiei Sibiului, actualul Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, și a trebuit să îmi onorez promisiunea. Cu greu, am ridicat zidurile. Până și apa am plătit-o. Am mers cu traista, din poartă în poartă, așa cum a spus părintele Boca. Începutul a fost dificil, dar când Îl ai prieten pe Dumnezeu, nu mai simți greutatea. De câte ori aveam o problemă, nu știam altceva decât să mă așez în genunchi, să plâng și să mă rog Lui.“
26 iulie, o zi memorabilă
Blândă, mereu zâmbitoare, dar și fermă când e cazul, maica stareță le-a crescut cu greu pe cele 11 fetițe, cărora li s-au adăugat, pe parcurs, alții copii flămânzi și desculți, ai căror părinți nu au găsit posibilități materiale pentru a-i crește. De multe ori, „mami“ este nevoită să bată la ușile oamenilor cu bani sau să apeleze la ajutorul cunoștințelor pentru a face rost de cele necesare. Nu au fost puține zilele când maica Serafima a pus cu mari eforturi, chiar umilințe, mâncare pe masă, dar nu se plânge de nimic: „Nu mi se pare că e o jertfă, așa este normal să fie, aceasta e crucea mea“.
Au fost necesari 10 ani să se împlinească voia lui Dumnezeu ca maica Serafima să crească copii, în prima casă familială din România înălțată pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe: „În 2001 am început construirea căminului pentru fete, pe locul bordeielor în care am stat până să ne mutăm în chiliile de azi. Doi ani mai târziu, când clădirea a fost gata, complet utilată, am adus bebelușii. Numai cu ajutorul vrednicului de pomenire, părintele Nil, duhovnicul meu, s-a îndeplinit dorința de a aduce copiii. Ideea era nouă pentru timpurile acelea, ne descurcam și foarte greu, deoarece pictam biserica... Le-am primit ca din mâna lui Dumnezeu, pentru că mi-au fost date de la maternitate, nu le-am ales eu. 26 iulie, ziua când le-am adus acasă, a fost foarte emoționantă. Am mers cu vreo cinci mașini să le luăm. Cea mai mică avea 3 luni, Ana, iar Elena cu Maria aveau câte 10 luni, și între ele erau alte 7 mogâldețe. Am luat 8 copii. Pe urmă au mai venit două fetițe. Le-am botezat și le-am dat nume. Toate sunt născute la zile mari. Problema a fost că atunci când le-am adus nu am avut personal, bani, lapte, pampers. Nu știam nimic. A fost o experiență unică pentru mine. Nu știu când dormeam, când mâncam, nu era timp pentru așa ceva. Am avut doar două maici care m-au ajutat. De când au venit, copiii nu au lipsit niciodată duminica și în sărbători de la biserică. De mici au fost foarte cuminți. Interesant! Mi le-a dăruit Maica Domnului așa, că nu știu ce făceam. Nici noaptea nu prea plângeau. Nu știu dacă era așa de frumos dacă le luam de la 6 ani. Nu cred. Au crescut în ochii mei, știu ce gândesc numai când se uită la mine“.
Ana, Maria-Alexandra, Andreea, Elena, Ștefania, Maria-Petruța, Nicoleta, Mihaela, Ana-Maria, Teodora, Florentina sunt numai ochi și urechi de fiecare dată când maica stareță le vorbește. Fac roată în jurul dânsei și fiecare se întrece în a-i capta atenția prin cuvinte dulci și îmbrățișări. „Viața mea aici este foarte frumoasă. Noi suntem toate surori. Îmi place să învăț, să fac treabă, să mă joc. Tatăl nostru este Dumnezeu. El ne ține în palma Lui pe toți, chiar și pe cei necredincioși. El are grijă de noi, ne pune pâinea pe masă, ne iubește. Ne rugăm Lui și El ne trimite. De exemplu, dacă niște papuci ne-au rămas micuți, ne rugăm la Dumnezeu, El ne ascultă rugăciunea și ne trimite tot ce avem nevoie“, spunea Ana, fetița cu chipul mereu luminat de zâmbet. Mihaela cea sfătoasă o secondează în afirmații, iar Elena, înțeleapta grupului, le privește înțelegătoare.
„Orfanii, adevărații copii ai lui Hristos“
Prin activitatea sa, maica Serafima urmărește integrarea treptată a copiilor în viața socială: „Noi am avut mulți copii pe care i-am ținut 1, 2 ani și apoi i-am reintegrat. De asemenea, Asociația de binefacere «Sfânta Iustina», sub a cărei egidă își desfășoară activitatea casa familială de la Mănăstirea Mărcuș, susține păstrarea legăturii cu familia natală, deci copiii pot fi vizitați oricând și pot fi scoși din această instituție privată de ocrotire dacă familia poate, la un moment dat, să le ofere condiții decente de viață la domiciliu. O parte dintre fetele noastre își cunosc părinții, dar nu sunt vizitate, și nici ele nu sunt dornice să-i cunoască. Copilele provin din familii foarte sărace, cele mai multe din comunitățile de romi“.
De asemenea, monahia Serafima atrage atenția asupra degradării morale a tinerilor noștri și a importanței pentru societate a cât mai multor centre de tipul celui de la Mărcuș: „Trebuie să fim mai atenți la ce se întâmplă cu tinerii. Nu se mai educă copiii. Sunt foarte mulți abandonați în centre. Lipsiți de afecțiune, vor refula în acțiuni negative. Ar fi bine dacă ar fi mai multe astfel de centre, dar nu e ușor. Trebuie să-ți placă, să ai capacitatea de a te dărui. Familie vreau, nu contează că suntem mulți sau puțini. Și dacă suntem puțini, să fim în același cuget. Am observat că locul acesta selectează oamenii. Nu oricine stă. Din moment ce a îngăduit Maica Domnului să fie copii, m-am gândit, până la urmă, mântuirea e individuală, iar eu voi răspunde pentru ce fac și încerc, cu ajutor, să fac cât mai mult bine“.
Dorința măicuței Serafima Comșa este să-și poarte fetele, mai departe, la facultăți. Să le vadă cu pâinea și cuțitul în mână, cum zice o vorbă din popor. Rămâne la alegerea lor dacă vor dori să se călugărească ori să aleagă viața de familie. Deocamdată, primează grija pentru o educație de calitate. Copilele au parte de lecții suplimentare după orele de curs, pe care le urmează la școala din sat, dar și de ore particulare de muzică instrumentală. „De la un an la altul, ele se măresc, trebuie bani peste tot, dar din moment ce Maica Domnului mi le-a dat, cred că mă va ajuta până la capăt. Sunt mulțumită de ele. Se comportă ca și cum Dumnezeu mi le-a trimis de undeva, dintr-un loc ales“, încheie „mami“ cu broboane de rouă în ochi.
Am lăsat în urmă Mărcușul, în sunet de toacă - Alexandra și Florentina s-au întrecut în a impresiona cu talentul lor. Din proprie inițiativă, Nicoleta și Maria mi-au încărcat brațele cu margarete culese din poiană. Le-am promis că mă voi întoarce, iar în Ardeal, când îți dai cuvântul, trebuie să ți-l îndeplinești, după cum am învățat de la maica Serafima. Până la următoarea întâlnire, mi-am pus în gând să le spun tuturor apropiaților despre copiii dăruiți de Maica Domnului măicuței starețe și celor trei surori de la Mănăstirea Mărcuș. Împreună, prin mici donații, putem contribui la creșterea lor armonioasă, având ca încurajare cuvintele înțelepte ale părintelui Nil, duhovnicul mănăstirii, plecat prea devreme dintre noi: „Nu există milostenie mai mare decât cea făcută orfanilor. Singuri pe lume, ei sunt adevărații copii ai lui Hristos. Ei vor vedea primii Împărăția lui Dumnezeu“.
Pentru donații:
Asociația de binefacere „Sfânta Iustina“
CONT: RO53RNCB0124009682180001
Deschis la BCR, sucursala din Sfântu Gheorghe cod SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (ultimul caracter este cifra zero).
Pentru contracte de sponsorizare sau pachete trimise prin poștă:
Asociația de binefacere „Sfânta Iustina“
Cod Fiscal: 14152220, Orfelinatul Sfintei Mănăstiri Mărcuș, localitatea Mărcuș, jud. Covasna.
Maica stareță Serafima poate fi contactată la telefon: 0740.095.480. Puteți să le scrieți la adresa: ingeriidelamanastire@gmail.com.
(Reportaj realizat de Raluca Brodner și publicat în "Lumina de Duminică" din data de 16 iunie 2013)

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 2969, Ultimul acces: 2020-05-28 21:18:57


Nr. vizualizări:3836
Data ultimei vizualizări:2020-05-28 21:18:58
Data actualizare:2005-04-19 08:57:52
Data încărcării:2005-04-19 08:57:52
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:31
Fotografi:Diegis: 22, Constantin Banciu: 4, Internet: 3, Márkó Laci: 1, internet: 1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Setul de Fotografii 1
Data: 2012-12-22
Aparat: NIKON E8800
Contor: 64

Vedere din lateral
Foto: Constantin Banciu

Data: 2010-08-01
Aparat: Panasonic DMC-LS80
Contor: 13

Vedere de ansamblu
Foto: Diegis

Data: 2005-09-04
Aparat: Canon Canon PowerShot A70
Contor: 12

Vedere din față
Foto: Márkó Laci

Data: 2010-08-01
Aparat: Panasonic DMC-LS80
Contor: 13

Vedere de ansamblu
Foto: Diegis

Data: 2012-07-16
Contor: 24

Vedere de ansamblu
Foto: Internet

Data: 2010-08-01
Aparat: Panasonic DMC-LS80
Contor: 15

Vedere de ansamblu
Foto: Diegis

Data: 2012-07-16
Contor: 86

Biserica
Foto: internet

Data: 2012-07-16
Contor: 32

Chilii
Foto: Internet

Data: 2012-12-22
Aparat: NIKON E8800
Contor: 30

Chilii
Foto: Constantin Banciu

Data: 2010-08-01
Aparat: Panasonic DMC-LS80
Contor: 17

Chilii
Foto: Diegis

Data: 2012-12-22
Aparat: NIKON E8800
Contor: 23

Paraclis
Foto: Constantin Banciu

Data: 2010-08-01
Aparat: Panasonic DMC-LS80
Contor: 17

Interior
Foto: Diegis

Data: 2012-07-16
Contor: 28

Interior
Foto: Internet

Data: 2010-08-01
Aparat: Panasonic DMC-LS80
Contor: 13

Interior
Foto: Diegis

Data: 2012-12-22
Aparat: NIKON E8800
Contor: 24

Cupola turlei
Foto: Constantin Banciu

Data: 2010-08-01
Aparat: Panasonic DMC-LS80
Contor: 13

Cupola turlei
Foto: Diegis


Setul de Fotografii 2