Dobromir :: Geamia - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2019 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Geamia
Dobromir
 HARTA S   HARTA G   VREMEA   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   CITEȘTE MESAJ 
Religie:Musulman
Localitate:Dobromir
Comună:Dobromir
Județ:Constanța
Cod poștal:907115
Telefon :NU deținem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...
Adresă de e-mail :NU deținem adresa de e-mail...
Adrese utile:www.muftiyat.ro, www.cjC.ro, www.prefectura-CT.ro
Detalii:Construită în jur de 1858.
Știri despre biserică:

»  Satul islamic. Reportaj din singura localitate majoritar musulmană din România (Adevarul.ro) (2015-11-23)

 Închide 

Satul islamic. Reportaj din singura localitate majoritar musulmană din România (Adevarul.ro)

[2015-11-23]
Comuna Dobromir, din județul Constanța, este singura localitate din România în care populația de religie islamică e majoritară. „Allahu Akbar“ răsună aici în fiecare zi, de sute de ani, și n-a murit nimeni din asta.Sunt 70.000 de musulmani în România. Unii trăiesc aici de sute de ani, alții de câteva decenii. Puțin s-a scris despre ei înainte ca islamul radical să înspăimânte lumea. „Adevărul“ a demarat o campanie care își propune să dezvăluie fața adevărată a musulmanilor din România. Am intrat în casele și în geamiile lor, pentru a vedea cum trăiesc, cum se roagă și cum gândesc acești oameni pe care ne grăbim să-i etichetăm atât de ușor. Am găsit români care s-au convertit la islam și care trăiesc mai departe în mijlocul unor familii creștine. Am vorbit cu oameni de afaceri și cu lideri religioși, cu oameni care au înființat fundații islamice și au construit moschei. Am mers în Dobrogea pentru a vedea cum trăiesc musulmanii din comunitatea istorică și ce a mai rămas din obiceiurile lor. Am încercat să înțelegem ce înseamnă să fii musulman în România zilelor noastre.
„Tot musulmani suntem și noi“
Musulmanii din Dobrogea trăiesc de sute de ani alături de creștini. Niciodată până acum cele două comunități nu și-au făcut rău din motive religioase. La Dobromir, în județul Constanța, musulmanii sunt mai mulți decât creștinii. E singura comună din țară în care populația de religie islamică e majoritară: din 3.000 de locuitori, aproximativ 60% sunt români de etnie turcă, rămași aici de pe vremea stăpânirii otomane, la fel ca majoritatea musulmanilor din Dobrogea. Au două moschei în care se roagă, au școli în care se predă religie islamică, au hogea ai lor care slujesc în geamii și, cel mai important, au în spate secole de conviețuire pașnică alături de românii creștini.
Din centrul Dobromirului, pericolul islamizării pare o discuție fără rost și Iașa Remzi, cetățean corpolent de etnie turcă, își rotește brațele prin aer, ca să cuprindă tot satul: „Noi, ăștia de-aicea, nu suntem tot musulmani? Tot musulmani suntem și noi. Cui îi luăm gâtul? Pe cine batem? Suntem și români, și turci, și țigani și trăim toți într-o oală. N-avem nicio dușmănie“.
Mâncăm și carne de porc, nu e problemă. Nu ținem obiceiul turcilor, că noi nu suntem turci din Turcia, noi suntem din România
Ali Sari, musulman din Dobromir
Mehmet Selatin și Matei Vasile sunt colegi de serviciu la primărie. Se țin după gât, iar turcul se uită la Vasile și râde pe sub mustăți: „P-ăsta și dacă vreau să-l înjur în turcește, n-am cum. Știe limba, dom’le, am trăit unii pe lângă alții de mici copii! Când taie porcul, mă duc și-l ajut. Cu un șoric, cu un păhărel… Îl ajut, doar nu-i dau în cap“. Vasile râde și el. Confirmă că se înțelege bine cu musulmanii: „N-a fost nimic la noi, niciodată“.
Islamul în communism
Dobrogea, regiunea musulmanilor
Conform statisticilor oficiale, 85% din musulmanii din România locuiesc în județele Constanța și Tulcea, cei mai mulți fiind etnici turci și tătari. Sunt aici de sute de ani și și-au urmat religia fără opreliști, cu excepția perioadei comuniste, când statul încerca să-i țină departe de geamii. Originar din Techirghiol, imamul Osman Aziz, care în prezent slujește la o moschee din București, spune că interdicțiile comuniștilor nu i-au speriat pe musulmani: „În anii ’70 eram la Techirghiol și îi învățam religia pe copii. Iar secretarul de partid de la primăria de acolo îmi spunea: «Dacă mai faci catehizare, o să ai de a face cu mine». Zic: «Ce-o să-mi faci? O să-mi iei boii de la bicicletă?». Și mi-am văzut de treabă, i-am învățat pe copii și acum sunt oameni mari care merg la geamie“.
Nimeni nu-și amintește ca la Dobromir să fi existat vreodată un conflict pe motive religioase. Înainte să-i dezbine ceva, pe oamenii de aici i-a unit mereu sărăcia. Când n-ai ce pune pe masă, nu stai să te mai cerți dacă Dumnezeu trebuie căutat în biserică sau în geamie. În Dobromir nu există locuri de muncă, iar apa se cară cu bidonul. De la începutul lui aprilie și până la sfârșitul lui octombrie, femeile spală rufe în mijlocul satului, în fața unei cișmele care adapă toată suflarea. Pe străzi, căruțele sunt mai numeroase decât mașinile, iar fierarul Ismail Salim încă mai primește comenzi. Cu 800 de lei îți face căruță nouă , poți să înhami calul la ea și să pleci. Ultimul accident grav de pe raza comunei Dobromir s-a petrecut acum zece ani, când două căruțe cu tineri care se întorceau de la discotecă s-au ciocnit frontal, rezultând un mort și mai mulți răniți.
Oamenii spun că înainte de Revoluție le era mai bine. Munceau cu toții, și turci și români, la CAP-urile din zonă. Erau mulțumiți, deși comuniștii i-au forțat să mai uite de religie și de obiceiuri. Vinerea, când în islam se ține cea mai importantă slujbă a săptămânii, moscheile rămâneau închise pentru că musulmanii erau pe ogoare. „Mai făceam acasă câte-o rugăciune, pentru că la moschee nu era voie decât de sărbătorile mari, când avem și noi Paștele și Crăciunul nostru. Atunci lăsam și tractoare și tot și plecam, putea să ne dea și afară, că n-aveam ce căuta la muncă. Știa și directorul, știa toată lumea, dar ne lăsau în pace“, spune Ismail Salim, fost tractorist la secția de mecanizare din Dobromiru Deal.
Românizarea
Vremurile schimbătoare au lăsat urme peste comunitatea de musulmani de la Dobromir. Unele obiceiuri s-au pierdut odată cu trecerea anilor. Turcii și-au păstrat limba și religia, dar s-au și lăsat modelați de cutumele societății românești. „Noi suntem musulmani, dar am trăit în România și ne-am dat după obiceiurile românești. Dacă tot trăiesc aici, ce să fac? Să stau, ca ăia din Turcia, numai cu ceai și cafea? Dacă nu mănânci și nu bei, la ce mai trăiești pe pământ? Tai porcul și-l mănânc, ăsta e adevărul“, ne mărturisește Iașa Remzi (foto dreapta).
Există și căsătorii mixte la Dobromir. Ali Sari, responsabil cu căminele culturale, și-a măritat fata cu un băiat de religie ortodoxă, dar nu-i pare rău: „El își respectă și religia lui, și o respectă și pe-a lu nevastă-sa când e nevoie. Și ea la fel. Copiii i-au botezat creștini. Mă respectă, sunt mulțumit. Sănătoși să fie!“. Mehmet Selatin se bagă în discuție și începe să îl certe de față cu noi: „Degeaba ești bătrân, că vorbești prost. Fii-mea a vrut să se mărite cu un român și nu i-am dat voie. Noi avem religia noastră. Suntem români, trăim în România, dar religia trebuie să ne-o ținem“. Ali i-o retează scurt: „Da’ tu de ce mănânci porc, mă? Dacă ții religia, de ce mănânci porc?“. Mehmet se enervează și ridică mâinile către cer: „Păi, dacă l-a lăsat Dumnezeu, d-aia-l mănânc!“. Cearta se termină în hohote de râs. N-are nimeni nimic cu nimeni la Dobromir.
Musulmanii care n-au ajuns niciodată la Mecca
Unul dintre cei cinci stâlpi ai religiei musulmane spune că fiecare credincios este dator să ajungă la Mecca măcar o dată în viață. Musulmanii din Dobromir nu pot respecta această poruncă pentru că sunt prea săraci ca să poată călători până în orașul sfânt al islamului, aflat tocmai în Arabia Saudită. “N-am ajuns niciodată, dar tot mai sperăm. Am vrea să mergem, dar aici la noi e lumea săracă și n-are cu ce să se ducă. Ne uităm și noi la televizor”, mai spune Iașa Remzi.
Toleranță și sărăcie
Mega-moscheea și refugiații care ar urma să vină în România sunt probleme minore pentru cetățenii din Dobromir. Musulmanii ridică din umeri și nu înțeleg ce legătură ar putea să aibă toate astea cu ei: „Noi n-am venit din altă țară ca să dăm românii la o parte, noi
ne-am născut aici, avem buletin românesc“.
Ali Muzechea, unul dintre cei doi imami care păstoresc comunitatea din Dobromir, crede că teama de islam vine din necunoaștere: „În anumite zone ale țării, unde nu au fost musulmani, religia islamică nu este cunoscută și din cauza asta apar discuții: nu vrem mega-moschee, nu vrem musulmani în țară pentru că sunt răi și sunt teroriști. Însă religia islamică nu are nicio legătură cu terorismul. Chiar îi rog pe bucureșteni să stea liniștiți pentru că nu văd de ce s-ar teme. Așa cum am conviețuit aici, în Dobrogea, sute de ani, așa va fi și în continuare“.
La Dobromir sunt două moschei și nu mai zice nimeni nimic. Au fost și renovate recent, din fondurile primăriei și din sponsorizările unor oameni de afaceri turci. Primarul Eugen Iliescu se laudă că s-a îngrijit de ele la fel cum s-a îngrijit și de bisericile ortodoxe: „Dacă ar fi existat separare etnică aici la noi, eu nu puteam ajunge primar, pentru că turcii sunt majoritari. Înainte a fost primar turc, iar acum m-au votat pe mine. Le-am renovat geamiile. Mi se pare ceva normal. Nu înțeleg de ce la București se discută atât. Dacă sunt musulmani acolo, e normal să le faci moschee, pentru că și noi avem biserici în alte țări“.
Cu refugiații e o treabă complicată. Avem și noi șomerii noștri, avem tineret care nu le putem asigura... Acum mai vin și aceștia. Dumnezeu știe cum e bine!
Eugen Iliescu, primarul comunei Dobromir
„Du-te, bre, de-aci, cu turcii matale“
Suntem în primăria din Dobromir, într-o cameră care se umple cu oameni. Din când în când, primarul bagă capul pe ușă și ne anunță triumfător: „Încă unul. Tot musulman și el“. S-au adunat toți turcii din primărie și fiecare are o poveste. Ali Sari a ajuns, când era mai tânăr, prin părțile Ardealului și s-a certat cu o vânzătoare care l-a întrebat în ungurește dacă vrea să cumpere ceva. S-a supărat Ali și i-a ars o înjurătură în limba română, să-l țină minte. „Noi nu suntem ca ungurii, mă băieți, să creăm probleme, noi suntem cuminți“.
Ismail Esma, femeia de serviciu, și-a pândit copiii pe la ferestre când se uitau la un meci de fotbal. Juca România cu Turcia și copiii strigau amenințând televizorul cu pumnii: „«Dă-i mă, hai! Acu!» Și odată mi-a trecut prin cap: oare cu cine or ține, pentru cine strigă așa? Cu turcii, m-am gândit, pentru ăia strigă. Și am intrat peste ei: «Mă, cu cine țineți voi, cu turcii?». S-au supărat copiii pe mine: «Du-te, bre, de-aci, cu turcii matale. Cu România ținem, să câștige ai noștri!»“.
Actualități turcești
Însă turcii din Dobromir nu s-au lăsat românizați în totalitate. La multe au renunțat, dar limba nu și-au uitat-o cu niciun chip. În casele musulmanilor se vorbește numai turcă și copiii ajung la școală fără să știe aproape niciun cuvânt în limba română. „În clasele primare se întâmpla ca profesorii să le transmită o sarcină elevilor de etnie turcă și aceștia să nu înțeleagă nimic. E nevoie ca aceia care cunosc cât de cât limba românâ să le traducă și celorlalți“, spune Daniel Stroe, preot în comună și în același timp director al școlii.
Și mai e ceva care contribuie la perpetuarea limbii turce în comunitate. Cu toată sărăcia lor, țăranii din Dobromir au strâns bani și au montat pe case antene parabolice îndreptate spre sud. Prind cu ele turcii, zeci de programe. La cârciumă sau la biliard (e o masă de biliard în centrul satului) se discută aprins actualitățile din Turcia. Tocmai avusese loc un atentat la Ankara și țăranii clătinau din cap a prăpăd.
Tradiție locală: niciun promovat la Bac
Diferențele religioase nu creează probleme în școală. Religia islamică și religia ortodoxă se predau în paralel, iar la festivitățile de deschidere cântă și popii după Biblie, și imamii după Coran. Însă faptul că elevii de etnie turcă învață limba târziu conduce la rezultate dezastruoase: în ultimii ani, niciun absolvent al liceului din Dobromir n-a reușit să treacă examenul de Bacalaureat, mulți dintre ei fiind eliminați pentru că n-au reușit nici să-și scrie numele pe foaia de examen.
Pentru ei, alternativele sunt puține. Cei mai curajoși își iau lumea în cap și pleacă peste hotare, în Anglia, Germania sau Italia. Unii se duc și în Turcia, unde au avantajul limbii, dar sunt plătiți mai prost și viza trebuie înnoită trimestrial. Cei care rămân, trăiesc din creșterea animalelor, din alocații și din ajutoare sociale. Musulmanii se bat cu pumnul în piept că ar vrea să muncească, dar n-are cine să-i angajeze. Primarul se declară neputincios: „Locuri de muncă chiar nu avem, pentru că aici industria nu se poate dezvolta. Suntem departe de căile de comunicații, de autostradă, de calea ferată, de tot…“. În Dobromir nu există nici semnal la telefon și trăiești mereu cu senzația că te afli dacă nu la capătul lumii, cel puțin la capătul țării. Granița cu Bulgaria e la trei kilometri și dobromirenii se mai întâlnesc pe lângă hotar cu țăranii de prin satele bulgarilor. „Tot amărâți sunt și ei“, au constatat ai noștri.
Un cetățean musulman din Dobromir, cu fes tradițional turcesc și hanorac modern, se întoarce acasă după ce și-a potolit setea la cișmeaua din centrul satului
Disperarea lui Neciatin
La marginea Dobromirului se află un cimitir vechi în care sunt îngropate generații și generații de musulmani. Nimeni nu mai știe de când. Pietrele funerare s-au scufundat încet în pământ, iar numele morților au fost șterse de ploi și de vânturi. N-au mai rămas decât niște bolovani colțuroși care ies din iarbă.
Dincolo de ei, în acest peisaj dezolant, se află câteva case sărăcăcioase și una e a lui Ali Neciatin. E mai mult un bordei lipit cu pământ, dar înăuntru e curat, există și un colț pentru rugăciune. Neciatin ne arată cum s-a strecurat ploaia printre țigle, cum s-au crăpat pereții, cum a putrezit acoperișul. I se citește disperarea în ochi, iar Stan Vasile, cumnatul lui, îi răsucește cuțitul în rană fără niciun regret: „Cade pe tine la iarnă, n-ai ce-i mai face“. Vasile e de prin părțile Galațiului, dar viața l-a purtat tocmai la Dobromir, unde s-a însurat cu sora lui Neciatin. El e mai înstărit, are casă mai bună și gard împrejur. Se laudă că a terminat liceul: „Noi, ăștia cu carte, ne mai descurcăm cât de cât“.
Neciatin se vaită că n-are unde să muncească Spune că pe vremea comunismului a lucrat la un CAP și a crescut cinci copii. Unul a murit, trei s-au răspândit prin lume, unul se învârte pe lângă noi, în picioarele goale. Acum nu mai are nimic și tot mai speră să îi întindă cineva o mână de ajutor. Vasile îl apucă de umăr și îi spulberă așteptările în mod brutal: „În ziua de azi e fiecare pentru oala lui, Neciatine. De ce nu vrei să înțelegi că primarul, odată ce l-ai votat, nu mai vine el să te ajute pe tine? Tu n-ai altă soluție decât să te bagi cu capul în pernă și să plângi“. Neciatin e consternat de ceea ce aude: „Bine, mă, cumnate, dar el când a promis...“. Vasile dă din mână a lehamite și se întoarce către noi: „Îl mai ajut și eu cât pot, dar le am pe ale mele“.
Neciatin ne conduce către mașină, înaintând printre bolovanii care au fost cândva niște pietre de mormânt. Plânge ca un copil: „N-am nici ce să mănânc“. Dar adevărata lui tristețe e că nu mai are nicio speranță. Chemările la rugăciune care se aud seara peste Dobromir sună tot mai îndepărtat. „Allahu Akbar“, Allah e mare. Neciatin e mic în coliba lui de pământ, iar religia nu-i ține de cald în aceste nopți de sfârșit de toamnă.
Autor: Cristian Delcea, Mihai Voinea

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 1792, Ultimul acces: 2019-11-20 19:48:37


Nr. vizualizări:4226
Data ultimei vizualizări:2019-11-20 19:48:37
Data actualizare:2006-04-09 08:27:35
Data încărcării:2006-04-09 08:27:35
Nr. Mesaje:1
Rugăminte:
(2009-02-02)
As dori sa stiu ce program de vizitare este si daca pot vorbi cu Hogea. Mai precis zilele si orele cand ne poate primi. Va multunesc!
@yahoo.com
Nr. Fotografii:1
Fotografi:internet: 1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2008-05-16
Contor: 96

Vedere din față
Foto: internet