Cata :: Biserica Fortificata - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2019 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Biserica Fortificată
Cața
 HARTA S   HARTA G   VREMEA   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Lutheran
Localitate:Cața (maghiara: Kaca) (germana: Kazenderf, Katsndref, Katzendorf)
Comună:Cața
Județ:Brașov
Adresa:strada Principală nr. 37
Cod poștal:507040
Telefon :NU deținem nr. de Telefon (al preotului sau parohiei)...
Adresă de e-mail :NU deținem adresa de e-mail...
Adrese utile:www.evang.ro
www.comunaCata.ro
www.judBrasov.ro
www.prefecturaBrasov.ro
Hram:Sf. Nicolae,
Stil arhitectonic:Gotic
Detalii:Construită între secolele XIII-XVI.
Alte informații:Cața, comună liberă a "pământului crăiesc", aparținea - după vechea împărțire administrativă de până la 1876 - Scaunului de Rupea și capitlului de Kosd. Denumirea germană Katzendorf a fost adusă de coloniști din țara lor de obârșie, deoarece lângă Bernkastel pe Mosela există un Katzenloch, în Eifel un Katzenburg, în districtul Trier un Katzenmuhle, în zona Rinului mijlociu un Katzenbach și Katzenhof, ultimul nume purtându-l și o localitate din Luxemburg. În Germania și Austria există 14 localități cu numele de Katzendorf. (după dr. Gustav Kisch, Dicționar comparativ al dialectului năsăudean și cel francon de pe Moseia și din Luxemburg) . Daniel Hager afirmă (în Blatter fur Geist, Gemut und Vaterlandskunde, din 13. III. 1839) că denumirea originară a localității ar fi fost Kattendorf, așezarea fiind o veche colonie a imigranților din Hessa. Locuitorii din Hessa sunt descendenții unui trib germanic numit Katten sau Chatten, din teritoriul Fulda-Lahn, ce a aparținut mai târziu tribului Franconilor. Schimbarea vocabulei Katte în săsescul Katz s-a petrecut în Transilvania, ca și a vocabulei Ratte în săsescul Ratz. Ambele teze indică originea franconă, din regiunea Moselei, a denumirii Katzendorf. Documentar, localitatea apare în secolele XIV -XV cu denumirile de Katza, Kacza, Cacza, Katzen, pentru a figura Katzendorf pe harta lui Honterus. În 1488, satul avea 92 de gospodării, 5 păstori, o școală, o moară și doi săraci.
Ridicarea bazilicii romanice cu trei nave, deschizând din nava centrală trei arcade semicirculare spre colaterale, având un cor pătrat, absidă semicirculară și clopotniță flancată de colaterale, poate fi datată curând după anul 1250. Datarea este confirmată și de ferestrele romanice geminate, câte trei de fiecare latură a navei centrale, mai vechi decât ferestrele geminate din Drăușeni, întrucât dublul arc semicircular se sprijină pe o coloană centrală și două laterale, purtând capiteluri cubice, capitelurile din Drăușeni, formate din trei frunze, fiind o formă ulterioară. O arhivoltă în trei retrageri se arcuiește deasupra fiecărei ferestre. Clopotnița surpându-se în 21 martie 1894, nu se mai știe dacă al doilea nivel al său era o tribună deschisă spre navă într-o arcadă semicirculară, așa cum le întâlnim la clopotnițele din comunele vecine - Homorod și Drăușeni.
Din prima fază a construcției s-a păstrat corul de plan pătrat, cu ferestre romanice laterale situate foarte sus și cu intrarea din sud a preotului, devenită ulterior intrarea în sacristie. Arcul triumfal semicircular, prezintă la nașterea lui o cornișă slab pronunțată, sub placa dreaptă retrăgându-se o cavetă și un sfert de baghetă cilindrică. Cele două pile adosate din est șt vest, ca și cele două libere din mijloc, sunt de secțiune pătrată. Între 1960-1970 s-au degajat două din ferestrele geminate ale navei centrale. Pe latura de nord ele s-au păstrat deoarece panta acoperișului de pe nava centrală s-a prelungit deasupra colateralei, fațada de nord fiind mai expusă intemperiilor, în vreme ce latura sudică a conservat forma bazilicală, cu acoperiș în pupitru deasupra colateralei, ferestrele geminate, la o restaurare mai recentă, fiind aici înlocuite cu trei ferestre în arc frânt. În peretele de apus al navei centrale s-a păstrat o arcadă semicirculară, înaltă de 3, 10 m și lată de 2, 22, pe sub care se intra în porticul situat în parterul turnului de vest boltit în cruce. Arcade identice se deschideau lateral spre colaterale, în fațada apuseană a clopotniței aflându-se portalul principal cu două retrageri, cu două perechi de coloane, ce purtau pe capitelurile lor cubice arhivoltă semicirculară.
Pe la 1400, absida semicirculară a fost înlocuită, corul fiind închis pentagonal. E1 poartă o boltă în cruce, iar partea estică pentagonală cinci penetrații. Nervurile, de profil simplu, puțin scobite lateral, urcă de pe colonete semicilindrice în colțurile încăperii. În peretele sudic al prelungirii estice a corului se deschid două ferestre în arc frânt, iar în cel din est una circulară. Pe latura de nord-est fereastra a fost transformată în ușă, prin care se ajunge la tribuna orgii aflată deasupra altarului. În cele două nișe din peretele de sud al corului se păstrau vasele de cult. Odată cu transformarea gotică a corului, nava centrală a primit, în locul tavanului plat originar, o boltă gotică ale cărei nervuri se sprijineau pe console, dintre care se mai păstrează două pe peretele de nord. Cheile de boltă sunt încastrate in fațada de apus, renovată. După 1894, când clopotnița, surpându-se, a spart bolta navei, aceasta a primit un tavan plat din stucatură. La sfârșitul secolului XIX, în fațada de vest s-a amenajat un simplu portal cu un mic portic acoperit în formă de șa. Clopotnița surpată și partea apuseană a colateralelor distrusă n-au mai fost reconstruite. Deasupra parterului clopotniței s-a amenajat o mică tribună, iar la capătul colateralelor scări ce urcă spre galeriile laterale de lemn ale navei centrale. Casa scărilor a distrus fereastra geminată din vest. Colateralele deschid portaluri semicirculare dispuse pe aceiași ax. Pe cele două pile mijlocii ale laturii de nord se observă urmele unor cruci înscrise în cercuri, datând de la o sfințire a bisericii de către un episcop, operație obligatorie după o pângărire a biserici prin vărsare de sânge. Consolele și cheile de boltă prezintă urme de pictură în negru, roșu și verde. Nu se mai poate constata, în urma transformărilor efectuate în secolul trecut, dacă biserica a fost fortificată. O dublă incintă poligonală neregulată înconjoară bazilica, ambele curtine formând, din colțurile turnului de poartă aflat in vest, unde zidurile sunt foarte apropiate, un "Zwinger". Curtina interioară datând din secolul XV, înaltă de 8 m, era apărată de patru turnuri devansate. Ea conservă multe bucăți de lemn provenite din trunchiurile rotunde ce se foloseau drept schele la construcție. Un mic acoperiș în șa, lat de doua țigle, acoperă coroana zidului. Deasupra intrării în cetate se înalță cele trei caturi ale turnului porții, încoronat de un coridor de apărare scos în consolă pe bârne. Pe latura către curte se deschid cele trei intrări spre nivelele turnului, accesibile odinioară numai prin scări mobile, azi prin scări din lemn cu un mic acoperiș, refăcute în 1969. Turnul din sud a fost demolat și zidul refăcut în locul unde s-a aflat. Turnul din est eu cinci nivele este singurul care deschide, la baza catului superior scos în consolă, guri de turnare. Ca și celelalte turnuri el poartă un acoperiș în piramidă, având de asemeni intrările situate pe latura ce dă spre curte, în catul al doilea, turnul are un ancadrament gotic din piatră în jurul intrării. În fiecare dintre caturi se deschid metereze rectangulare înalte (40x50 cm) , între turnurile de est și vest s-a creat o intrare cu arcadă înaltă. Turnul din nord poartă un coridor de apărare pe console de bârne deasupra celor patru nivele. Cele trei nivele inferioare au metereze lungi pentru arcași, în interior corespunzându-le nișe aproape pătrate.
În timpul invaziei tătarilor din 1658, locuințele din Cața și Mercheașa au fost arse până la temelii. Prăpădul acesta a determinat sătenii din Cața să-și încercuiască cetatea cu o a doua curtină ce cuprinde o mare suprafață, în nord și sud-est fiind susținută de câte un turn. Cel din nord s-a demolat, cel din sud-est, turnul preotului, este de plan pentagonal, cum sunt cele mai multe turnuri de apărare ridicate pe la mijlocul secolului XVII. În timp de asediu turnul folosea preotului și familiei sale drept locuință, cele trei nivele superioare putând fi încălzite, un horn străpungând zidul vertical. Latura dinspre curte e prevăzută cu ferestre și uși, iar laturile exterioare, ale fiecărui nivel, cu metereze din stejar și butuc turnant în jurul unui ax metalic, dispozitiv ce închidea meterezul. Un coridor de apărare scos in consolă pe bârne, cu parapet de paiantă, purtând un acoperiș în piramidă, încoronează turnul. Al patrulea cat e prevăzut cu guri de turnare pentru apărarea bazei turnului. Un brâu pictat în roșu și albastru înconjoară turnul la înălțimea catului al doilea. O nișă în latura de est poartă inscripția: "Propugnaculum hoc errectum est existente pastore Longio Andrea 1676. " ("Acest turn a fost ridicat pe vremea pastorului Andreas Lang în 1676. ") Pe fundul unei alte nișe e scris în germană cu caractere gotice: "Doamne apleacă-te iar spre noi și fii milostiv cu slugile tale" și în continuare: "o felices vos, qui in pace de bello et in bello de pace cogitatis". ("Ferice de voi care în timp de pace vă gândiți la război și în timp de război la pace. ")
În 1706, întregul sat a fost incendiat în luptele cu oastea curuților. Un an mai târziu se restaurează cetatea, contribuind și comuna Viscri cu o donație. In 1711 s-au adosat galeriile de lemn pereților navei centrale pentru mărirea numărului de locuri. În 1718 s-a restaurat clopotnița și s-a construit tribuna din cor. În 1818 s-a demolat partea estică a curtinei exterioare pentru a se construi casa parohială. În 1860 s-a demolat tribuna din piatră construită înainte de 1700, ridicându-se sacristia adosată peretelui de sud al corului. În 1884/85 s-a demolat turnul din nord al curtinei exterioare și porțiunea ei de est pentru a se construi școala. în 1936/37 s-au demolat alte porțiuni ale curtinei exterioare pentru a se clădi din materialul obținut o sală comunală. Azi, din curtina exterioară s-a mai păstrat doar partea din sud-vest.
[Sursa informațiilor: Juliana Fabritius-Dancu - Cetăți Țărănești Săsești, Revista Transilvania, Sibiu 1983]
Cod Monument:BV-II-a-A-11628
Nr. vizualizări:3028
Data ultimei vizualizări:2019-02-18 09:25:20
Data actualizare:2016-03-25 09:14:27
Data încărcării:2005-04-19 05:09:54
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:11

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2015-09-28
Contor: 73

Vedere de ansamblu
Foto: Micheller János

Data: 2007-09-27
Contor: 109

Vedere de ansamblu
Foto: samaelwings.com

Data: 2014-09-28
Aparat: Canon Canon EOS 5D Mark III
Contor: 23

Vedere de ansamblu
Foto: Neighbor's goat

Data: 2007-07-28
Aparat: Canon Canon EOS 400D DIGITAL
Contor: 20

Vedere de ansamblu
Foto: Vertigoro

Data: 2017-04-18
Contor: 27

Vedere panoramică
Foto: Marcin Szala

Data: 2007-09-27
Contor: 70

Curtea interioară
Foto: samaelwings.com

Data: 2007-09-27
Contor: 70

Nișă
Foto: samaelwings.com

Data: 2007-09-27
Contor: 59

Turn
Foto: samaelwings.com

Data: 2007-09-27
Contor: 60

Turn
Foto: samaelwings.com

Data: 2007-09-27
Contor: 82

Amvon
Foto: samaelwings.com

Data: 2007-09-27
Contor: 100

Interior
Foto: samaelwings.com