Buzau :: Biserica Sf. Iosif

Acasă > Biserici

Google Translate

Timp stanga: 0,01s...

Biserici

Biserica Sf. Iosif
Buzău

Religie:

Romano-catolic

Localitate:

Buzău (maghiara: Bodzavásár, Oláhbodza)

Judeţ:

Buzău

Adresa:

strada Colonel Buzoianu nr. 1

Cod poştal:

120018

Telefon :

0238... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!

Adresă de e-mail :

NU deţinem adresa de e-mail...

Adrese utile:

www.arcb.ro, www.primariaBuzau.ro, www.cjBuzau.ro, bz.prefectura.mai.gov.ro

Preot:

Dominic-Carol Hîrja

Hram:

Sf. Iosif

Detalii:

Scurtă prezentare: Biserica a fost construită între 1912-1913 si a fost sfintită de Arhiepiscopul de Bucuresti Raymond Netzhammer.
Parohia veche: Piatra de temelie a casei parohiale s a pus la 18 IV 1922, din initiativa preotului Emmanuel Kreis, si a fost sfintită de Arhiepiscopul Raymond Netzhammer. A fost terminată în 1924.
Parohia nouă: Demersurile au început în 1982 pe lângă autoritătile civile si religioase, si a fost terminată în 1988, după multe obstacole ridicate de către autoritătile comuniste. Lucrările au fost începute, supravegheate si terminate de pr. Ioan Ciuraru.
Biserica nu avea un cimitir propriu, credinciosii fiind îngropati în cele patru cimitire ale orasului. Parohia dispune de un loc de veci în cimitirul "Dumbrava", un cavou cu 2 locuri, unde, într-unul, asteaptă învierea primul preot buzoian, Gheorghe Horvath. Stiri mai însemnate despre orasul Buzău avem de pe vremea domnitorului Radu cel Mare (1496-1508) , care a întemeiat Episcopia Buzăului, vestit centru cultural în Evul Mediu. Multe incendii au frânt însă dezvoltarea orasului si a vietii sale spirituale, mai ales marele incendiu din 1806. O dezvoltare deosebită a luat asezarea după pacea de la Adrianopole (1829) , care a permis dezvoltarea comertului local. Constructia căii ferate a dat orasului Buzău un deosebit avânt economic. Noile căi de comunicatii stabilite prin calea ferată situau orasul la o răscruce comercială: spre Brăila si Galati, spre Ploiesti Bucuresti ori spre Focsani.
Dezvoltarea târgului Buzău a atras si populatie catolică, dar nu avem date despre începutul lor aici.
Prin anul 1687, Episcopul misionar Vitos Pilutius, care activa în Moldova, a trimis Congregatiei Propagandei din Roma un raport despre situatia catolicilor din Tara Românească. Despre Buzău si împrejurimi spunea: "În Buzău sunt multi catolici, tot asa si în localitătile vecine, dar nu au preot care să se îngrijească de ei. Preotul misionar franciscan Giovanni del Monte a botezat aici copii de 6 ani si a spovedit persoane care nu se spovediseră de 20 de ani, pentru că nu aveau preot în apropiere. La fel si la Râmnicu Sărat sunt multe familii catolice care n-au nici preot, nici biserică".
Situatia nu s-a ameliorat nici mai târziu, totusi în Buzău au fost mereu catolici. De ei se îngrijeau, începând cu anul 1858, preoti de la parohiile vecine: Focsani, Brăila, Ploiesti, si celebrau liturghiile în casele enoriasilor.
În anul 1844, Prefectura districtului Buzău a dăruit micii comunităti catolice un loc special pentru cimitir si aici s-au îngropat mortii catolici până în anul 1880.
O scrisoare din 30 august 1865 a Episcopului Anton Iosif Pluym Administrator Apostolic al Valahiei, către un preot de la Parohia Ploiesti ne arată dorinta de a se definitiva deschiderea unui centru parohial la Buzău. Se cerea studierea posibilitătii, dacă enoriasii din Buzău ar fi capabili să întretină un preot local. Nu cunoastem, din documente, care a fost rezultatul acestor sondaje, dar situatia de la Buzău nu s a îmbunătătit chiar după noua conjunctură economică creată de deschiderea căii ferate si de înmultirea catolicilor aici.
Nu stim care au fost preparativele, dar, în anul 1898, s-a înfiintat Parohia catolică Buzău. Slujbele se făceau în case închiriate, care aveau capelă si locuintă pentru preot si mai apoi chiar o cameră pentru scoală. Această situatie nu a durat mult, pentru că, din lipsă de preoti, în anul 1890, Parohia Buzău a fost desemnată si cu administrarea Parohiei din Ploiesti, până în 1906. Paroh local nu a fost decât din 1934, dar si după aceea au mai fost câteva perioade, când parohia a rămas vacantă.
Pe vremea când Parohia Buzău era administrată de la Bucuresti, în anul 1911, s-au început preparativele pentru constructia bisericii actuale. Mai întâi s a vândut o portiune de teren pe care Primăria orasului a dat o comunitătii catolice în schimbul vechiului cimitir catolic, iar cu banii rezultati, s-a cumpărat terenul pe care se află astăzi biserica si casa parohială. În anii 1912-1913, prin concursul pr. canonic Augustin Kuczka de la Bucuresti, care administra parohia, s-a construit biserica actuală.
Între anii 1922-1924, s-a construit alături de biserică si casa parohială, din cărămidă, si acoperită cu tiglă. În cei 60 de ani de existentă, imobilul a suferit numeroase avarii, la cutremurul din 1940, bombardamentul din 1944, si mai ales la cutremurul din 4 martie 1977.
Din cauză că cele trei camere mari, stil vagon, erau insalubre si nefunctionale, acest fapt l-a determinat pe pr. Ioan Ciuraru să facă demersurile necesare pentru a ridica actuala casă parohială. Putini cunosc si au apreciat curajul acestui preot care a văzut cum autoritătile comuniste îi sistează lucrările la constructia casei parohiale.
În prezent casa este suficient de mare pentru slujitorii bisericii si pentru o tipografie. Gratie unei centrale termice obtinute prin interventia ÎPS Arhiepiscopul dr. Ioan Robu, are acum încălzire proprie, ca si biserica.

Alte informaţii:

Pe vremea când pentru o masină de scris era necesară o autorizatie specială de la autoritătile comuniste, pr. Ioan Ciuraru a reusit imposibilul, organizând un atelier tipografic pentru tipărirea materialelor religioase de strictă necesitate pentru fiecare familie (cum ar fi "Catehismul Bisericii Catolice", "Cartea de Rugăciuni", sau "Colectia de Cântece") .
Pentru început, aceste cărti s-au tipărit cu masini rudimentare, pe care pr. Ciuraru le-a adus din Austria, apoi personal a cumpărat o masină pentru format A3 "Rotaprint", tot de la Viena, care astăzi ar fi o frumoasă piesă de muzeu.
În ciuda acestor timpuri grele, masinile lucrau mai ales în timpul noptii, materialele tipărite fiind cusute si pliate manual, dar nu se putea face fată cerintelor. După 1986, s-a primit actuala masină de tipărit, cu două grupuri, patru culori, atelierul foto, masina de cusut si pliat.
Părintele Ciuraru spunea adesea: "O carte este o adevărată armă albă. Ea poate fi citită si peste 200-300 de ani, iar de prezenta ei depinde mântuirea multor suflete…"
Are cimitir propiu din anul 2008.

Nr. vizualizări:

11348

Data ultimei vizualizări:

2025-03-15 17:02:30

Data ultimei actualizări:

2017-06-01 11:53:32

Data încărcării pe sit:

2005-08-31 12:26:50

Nr. Mesaje:

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Vedere din faţă
Foto: Voluntar

Timp total: 0,06s...

[]:1