Papa Francisc: Intre rasplata Tatalui si rasplata oamenilor

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,43s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Între răsplata Tatălui şi răsplata oamenilor

[2022-03-03]

Pornind de la lectura liturgică, Papa Francisc a atras atenţia asupra unui aspect poate mai puţin atins. De regulă, a afirmat el, accentul se pune pe angajarea credinciosului, dar mai puţin pe răsplată – însă textul biblic accentuează tocmai răsplata. Aceasta, a explicat în continuare, poate fi de la Tatăl sau de la oameni, veşnică sau trecătoare. „Cel care priveşte la răsplata lumii nu găseşte niciodată pace şi nici nu ştie să promoveze pacea. Pentru că pierde din vedere pe Tatăl şi pe fraţi”, a susţinut Pontiful în după-masa zilei de miercuri, 2 martie 2022.

Tradiţia este ca Papa să oficieze Sfânta Liturghie din Miercurea Cenuşii în Bazilica Santa Sabina de pe Colina Aventină din Roma, după o scurtă procesiune de la biserica Sfântul Anselm din apropiere. Însă, din cauza pandemiei de coronavirus, Papa Francisc în 2021 a celebrat ziua în Vatican, pentru un grup mic de aproximativ 100 de persoane. În 2022, s-a anunţat că Sfântul Părinte va celebra din nou slujba din Miercurea Cenuşii la Bazilica Santa Sabina. Dar săptămâna trecută Vaticanul a declarat că Papa Francisc se confruntă cu un fel de durere la genunchi şi că are nevoie de odihnă. Durerea de genunchi a fost, de asemenea, invocată ca motiv pentru anularea în ultimul moment a participării sale la ultima zi a unei reuniuni a Episcopilor şi primarilor din regiunea mediteraneeană, de la Florenţa, Italia, din 27 februarie. Miercuri, Litania Sfinţilor a fost cântată de Cardinali, Episcopi, preoţi, călugări benedictini, fraţi dominicani şi laici, de-a lungul procesiunii de la biserica Sfântul Anselm la Bazilica Santa Sabina. Biserica Sfântul Anselm de pe Colina Aventină este îngrijită de călugării benedictini, în timp ce Bazilica Santa Sabina, o bazilică ce datează din secolul I, este biserica mamă a ordinului dominican.
Predica Papei a fost citită de Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului, care a astfel a spus: „Ritul cenuşii, pe care o primim pe cap, vrea să ne sustragă de la fascinaţia de a pune răsplata la oameni înaintea răsplăţii la Tatăl. Acest semn auster, care ne face să reflectăm asupra caducităţii condiţiei noastre umane, este ca un medicament cu gust amar, dar eficace pentru a îngriji boala aparenţei.” A mai spus de asemenea că „cenuşa scoate în evidenţă nimicul care se ascunde în spatele căutării neliniştite a răsplăţilor lumeşti. Ne aminteşte că mondenitatea este ca praful, care este dus de un pic de vânt. Surori şi fraţi, nu suntem în lume pentru a urmări vântul; inimii noastre îi este sete de veşnicie. Postul Mare este un timp dăruit nouă de Domnul pentru a trăi din nou, pentru a fi îngrijiţi interior şi pentru a merge spre Paşte, spre ceea ce nu trece, spre răsplata la Tatăl. Este un drum de vindecare. Nu pentru a schimba totul de astăzi pe mâine, ci pentru a trăi fiecare zi cu un spirit nou, cu un stil diferit.”
Predica Papei a continuat vorbind despre rugăciune ca „secretul care face să înflorească viaţa în exterior”, „un dialog cald de afect şi de încredere, care mângâie şi deschide inima”. A subliniat că „dacă rugăciunea este adevărată, nu poate decât să se traducă în caritate. Şi caritatea ne eliberează de sclavia cea mai rea, aceea de noi înşine. Caritatea din Postul Mare, purificată de cenuşă, ne duce la esenţial, la bucuria intimă care există în a dărui. Pomana, făcută departe de reflectoare, dă pace şi speranţă inimii. Ne dezvăluie frumuseţea de a da care devine un a primi şi astfel permite să se descopere un secret preţios: a dărui face inimă să se bucure mai mult decât a primi.” Cât despre post, a afirmat: „el nu este o dietă, dimpotrivă ne eliberează de autoreferenţialitatea căutării obsesive a bunăstării fizice, pentru a ne ajuta să ţinem în formă nu corpul, ci spiritul. Postul ne face să dăm din nou lucrurilor valoarea justă. În mod concret, ne aminteşte că viaţa nu trebuie supusă scenei trecătoare din această lume.”
Ultimele cuvinte ale predicii au fost de fapt o rugăciune: „O, Doamne, Tu care vezi în ascuns şi ne răsplăteşti dincolo de orice aşteptare a noastră, ascultă rugăciunea celor care se încred în tine, mai ales a celor mai umili, a celor mai încercaţi, a celor care suferă şi fug sub zgomotul asurzitor al armelor! Repune în inimi pacea, dăruieşte din nou zilelor noastre pacea ta! Şi aşa să fie.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 479, Ultimul acces: 2026-04-20 07:42:26

Timp total: 0,45s...

[]:1