Mons. Andrea Palmieri: Relaţiile între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri si Evenimente

Mons. Andrea Palmieri: Relaţiile între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe

[2020-01-22]

Papa Francisc şi PF Bartolomeu
Anul 2019 a însemnat împletirea unei ţesături dese de relaţii între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe. Tensiunile crescânde existente în cadrul lumii ortodoxe, legate de acordarea autocefaliei pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană din partea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol la 6 ianuarie, nu au împiedicat ca să continue să se dezvolte raporturi bilaterale cu fiecare dintre Bisericile Ortodoxe şi ca dialogul teologic oficial să continue drumul său.

În acest context, la 30 noiembrie, a fost a 40-a aniversare a anunţării instituirii Comisiei Mixte Internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxă din partea Papei Ioan Paul al II-lea şi a Patriarhului ecumenic Dimitrios. Evenimentul a fost amintit de Papa Francisc în mesajul său adresat Patriarhului ecumenic Bartolomeu cu ocazia sărbătorii Sfântului Andrei, patron al Bisericii din Constantinopol şi al Patriarhiei ecumenice. În acest mesaj, Papa a subliniat mulţii paşi înainte făcuţi de Comisie. De fapt, în cursul acestor 40 de ani, Comisia s-a reunit în 14 sesiuni plenare şi a publicat şase documente importante: „Misterul Bisericii şi al Euharistiei în lumina Misterului Preasfintei Treimi” (München, Germania, 1982), „Credinţă, Sacramente şi Unitatea Bisericii” (Bari, Italia, 1987), „Sacramentul Preoţiei în structura sacramentală a Bisericii, îndeosebi importanţa succesiunii apostolice pentru sfinţirea şi unitatea poporului lui Dumnezeu” (Valamo, Finlanda, 1988), „Uniatismul, Metodă de unire din trecut şi căutarea actuală a comuniunii depline” (Balamand, Liban, 1993), „Consecinţele ecleziologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii – Comuniune eclezială, conciliaritate şi autoritate” (Ravenna, Italia, 2007), „Sinodalitate şi Primat în Primul Mileniu. Spre o înţelegere comună în slujirea adusă unităţii Bisericii” (Chieti, Italia, 2016).
Aceste texte, care merită să fie ulterior receptate de Bisericile locale şi aprofundate mai mult de instituţiile teologice catolice şi ortodoxe, arată existenţa unei ample şi solide convergenţe de viziuni între Biserici cu privire la chestiuni teologice, sacramentale şi ecleziologice fundamentale. În pofida unui mileniu de despărţire, marcat adesea de un spirit polemic puternic, Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe au convenit că au păstrat ambele aceeaşi structură ecleziologică, întemeiată pe aceeaşi credinţă trinitară, pe experienţa sacramentală şi pe succesiunea apostolică. Pe aceste baze a fost posibil să recunoască împreună pentru prima dată necesitatea unei slujiri primaţiale şi la nivelul vieţii Bisericii Universale, care revine Episcopului Bisericii de Roma, care trebuie exercitată în contextul sinodalităţii conform principiilor din primul mileniu care rămân permanent normative.
În cursul acestui itinerar, aşa cum s-a văzut, Comisia a început să trateze problema spinoasă a exercitării primatului Episcopului de Roma, care reprezintă punctul crucial al relaţiilor catolico-ortodoxe. În momentul actual comitetul de coordonare a Comisiei este angajat în studierea unui nou document, intitulat „Primat şi sinodalitate în al doilea mileniu şi astăzi”, al cărui proces de redactare a început în 2018. Textul examinează principalele evenimente din al doilea mileniu, în Occident şi în Orient, care au avut influenţă asupra dezvoltării raportului între primat şi sinodalitate în cele două Biserici, încercând să se ajungă la o interpretare împărtăşită. În acest document Comisia nu vrea să traseze o istorie exhaustivă a celui de-al doilea mileniu, nici să trateze toate temele care în cursul acestei perioade istorice au provocat contraste între catolici şi ortodocşi, ci vrea să se concentreze exclusiv asupra problemelor ecleziologice inerente titlului textului. Totuşi, deoarece dezvoltările ecleziologice au fost legate adesea de factori non-teologici de natură istorică şi culturală, trebuie uneori rezumate fenomene foarte complexe în puţine rânduri fără a renunţa cu asta la a fi îngrijiţi.
Acestei lucrări delicate Comitetul de coordonare a dedicat deja două reuniuni care au avut loc de la 13 la 17 noiembrie 2018 şi de la 11 la 15 noiembrie 2019, ambele la mănăstirea din Bose. O nouă reuniune este prevăzută pentru septembrie anul acesta la Rethymno, în Grecia. Timpurile de pregătire a documentului, care nu sunt superioare celor pentru textele publicate anterior de Comisie, sunt legate de dorinţa unanim împărtăşită de toţi membrii Comitetului de coordonare de a face textul tot mai precis şi complet. Desigur, după aceea membrii Comisiei reuniţi în adunare plenară vor evalua dacă el este într-adevăr pregătit pentru publicare.
La cele două reuniuni ale comitetului de coordonare a Comisiei menţionate mai sus nu au participat reprezentantul Patriarhiei de Moscova, prezent în trecut în asemenea circumstanţe. Absenţa sa nu este datorată chestiunilor referitoare la dialog, ci unei decizii a Sinodului acelei Biserici care, din cauza problemei ucrainene, a interzis membrilor săi să participe la orice comisie prezidată de un Episcop din Patriarhia ecumenică. Deoarece, atât Comisia mixtă internaţională cât şi comitetul de coordonare sunt co-prezidate, din partea ortodoxă, de Arhiepiscopul Job de Telmessos, din Patriarhia ecumenică de Constantinopol, Patriarhul de Moscova a suspendat pentru aceasta participarea sa la dialogul teologic oficial. În pofida acestei lipse, care se adaugă la cea a reprezentanţilor Patriarhiei de Bulgaria, care de circa un deceniu nu participă la reuniunile Comisiei, dialogul continuă. Din partea catolică, deşi respectând alegerile luate de respectivele sinoade, nu se poate decât să se exprime auspiciul ca toate Bisericile Ortodoxe să ia din nou parte activ la dialogul teologic.
Unele evenimente din anul trecut au contribuit la dezvoltarea de relaţii tot mai bune între Biserica Catolică şi Biserica Ortodox. Între acestea se pot menţiona vizita Papei Francisc la Sofia şi la Bucureşti, unde a întâlnit pe patriarhul de Bulgaria, Neofit (5 mai), şi pe cel de România, Daniel (31 mai), şi respectivele lor Sinoade, precum şi vizita Patriarhului ecumenic Bartolomeu la Roma, unde l-a întâlnit din nou pe Papa Francisc (17 septembrie). Un gest de importanţă deosebită în relaţiile catolico-ortodoxe a fost făcut de Papa Francisc la 29 iunie, cu darul oferit Patriarhiei ecumenice de Constantinopol de câteva fragmente din relicvele Sfântului Petru. Referindu-se la acest gest semnificativ, într-o scrisoare adresată Patriarhului ecumenic Bartolomeu, datată la 30 august, Papa Francisc a scris că el „vrea să fie o confirmare a drumului parcurs de Bisericile noastre în apropierea lor una de alta: un drum uneori exigent şi dificil, dar însoţit şi de semne evidente ale harului lui Dumnezeu. A urma acest drum cere mai ales convertire spirituală şi fidelitate reînnoită faţă de Domnul, care cere angajare mai mare şi noi paşi curajoşi din partea noastră”.
Valoarea ecumenică a darului Papei Francisc a fost subliniat de Patriarhul ecumenic Bartolomeu, care, în discursul său la sfârşitul dumnezeieştii Liturghii în biserica patriarhală „Sfântul Gheorghe” la Fanar cu ocazia sărbătorii Sfântului Andrei, la 30 noiembrie, în prezenţa unei delegaţii a Sfântului Scaun, a afirmat că „sosirea relicvelor Sfântului Petru în sediul Patriarhiei ecumenice la Constantinopol a fost în sine o binecuvântare, pentru că Sfântul Petru este o figură centrală a creştinismului ca apostol al mărturisirii, martor al învierii şi semn de speranţă pentru toţi creştinii. Acest dar al fratelui nostru Papa Francisc este o nouă piatră de hotar pe calea apropierii… Faptul că fraţii Petru şi Andrei sunt din nou reuniţi prin prezenţa sfintelor lor relicve ne încurajează să continuăm cu şi mai multă emfază şi speranţă pe drumul nostru spre mult dorita unitate.”
Deoarece dialogul adevărului este precedat şi este susţinut constant de dialogul carităţii, fără de care s-ar reduce la discuţie academică, putem fi absolut siguri că întâlnirile şi gesturile care au fost amintite anterior vor da un impuls ulterior dialogului teologic dus înainte de Comisia mixtă internaţională. (articol semnat de Mons. Andrea Palmieri, subsecretar la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, în L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1203, Ultimul acces: 2026-06-24 21:38:47

Timp total: 0.03s...

[]:1