Obrazul celalalt (Gandul.info)

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,4s...

Ştiri şi Evenimente

Obrazul celălalt (Gandul.info)

[2015-01-21]

Multă lume necăjită plus un prosper filosof exultă: l-au prins pe Papa cu fofârlica. În loc să întoarcă obrazul, sare la bătaie, cum ar rezuma agnosticul Leo de la Strehaia.
Că forumiştii nu citesc, grăbiţi să-şi dea cu părerea – ăsta-i farmecul lor. Dar că zisul filosof concluzionează precoce, ca un adolescent la prima întâlnire cu o premisă – ăsta-i un spectacol intelectual de breakingnews. Şoc şi groază: ”Un papă care dă cu pumnul?” (astfel şi-a intitulat consternarea, ca la RTV).
Reamintesc pe scurt: în avionul care îl ducea din Sri Lanka în Filipine, Suveranul Pontif a fost rugat de un ziarist francez, să vorbească despre libertatea de credinţă şi libertatea de expresie. Avându-l alături, ca de obicei, pe dr. Alberto Gasparri (unul dintre directorii Radio Vatican şi organizator al călătoriilor apostolice), Papa s-a referit la atacul terorist asupra Charlie Hebdo, declarând că nimeni nu poate ucide în numele religiei, adică în numele lui Dumnezeu. Libertatea de expresie este un drept fundamental, precum libertatea de credinţă, însă un drept care trebuie exercitat fără a ofensa. Apoi a oferit un exemplu ipotetic: ”E drept, nimeni nu poate reacţiona violent, dar dacă dr. Gasbarri, un mare prieten, rosteşte un cuvânt jignitor la adresa mamei mele se poate aştepta să primească un pumn”.
De dragul de a-şi susţine teza Papei bătăuş, filosoful înlocuieşte ”se poate aştepta” cu ”trebuie”. De aici încolo, textul emfatic al filosofului amestecă citate din Dostoievski, Max Weber, Norbert Elias şi Sfânta Scriptură, atingând climaxul ridicolului cu întrebarea: ”Cine are oare dreptate: papa Francisc? Sau Isus?”.
Un răspuns a primit, totuşi, filosoful, înainte chiar de a pune întrebarea. Cu o săptămână mai devreme de declaraţia Papei, Andrei Pleşu le mărturisea jurnaliştilor de la RFI cam acelaşi lucru, cu mult curaj, asumându-şi un tsunami de înjurături din partea celor care se grăbiseră să se declare Charlie: ”Dacă eu mă decid mâine să fac o caricatură, în care mama prietenului meu apare într-o postură dizgraţioasă, nu-i frumos. Nu zic că trebuie interzis, dar ar trebui să existe o cenzură interioară, care să dicteze un comportament normal. Până unde poate merge libertatea unei caricaturi nu ştiu. Eu sunt la fel de enervat când văd texte literare, piese de teatru sau caricaturi care fac glumiţe pe socoteala lui Iisus sau a lui Moise sau a cultelor indiene, pe cât sunt de enervat când văd caricaturi care se distrează bătându-şi joc de profetul Mahomed. Sunt lucruri de care e bine să nu te atingi cu atâta nonşalanţă. Nonşalanţa e o formă de nesimţire până la urmă şi nesimţirea trebuie să-şi găsească o anumită limită”.
Autor: Lelia Munteanu -senior editor al ziarului Gândul

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 1209, Ultimul acces: 2026-06-02 22:01:36

Timp total: 0,41s...

[]:1