Teoreticonul lui Macarie, primul manual de muzica bisericeasca - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

Teoreticonul lui Macarie, primul manual de muzică bisericească

[2015-01-21]
Theoreticonul lui Macarie nu a fost doar prima carte de muzică tipărită în limba română, ci și prima carte de teorie a muzicii, prima gramatică a muzicii bisericești, care a fost răspândită pe calea tiparului în mai toate teritoriile locuite de români, având un rol important în dezvoltarea artei muzicale la noi în țară până în zilele noastre.
În anul 1823 a apărut la Viena cea dintâi carte de muzică tipărită în limba română, numit㠄Theoreticon sau privire cuprinzătoare a meșteșugului musichiei bisericești, după așăzământul sistimii ceii noao... tâlmăcit din grecește, pre limba românească, de smeritul Macarie Ieromonahul, portarie al Sfintei Mitropolii a Bucureștilor, dascălul Școalei de musichie“. Theoriticonul lui Macarie cuprinde întreaga teorie a muzicii psaltice conform noii sistime a muzicii bisericești stabilite de Chrisant de Madit, arhimandrit al Patriarhiei din Constantinopol.
Cel care a adus în București noua teorie a muzicii psaltice a fost Petru Efesiu, în 1816. Probabil că, odată cu el sau imediat după ce a deschis „Școala de musichie“ de la Șelari, au sosit din Constantinopol și alți psalți, unii dintre ei aducând și manuscrise de muzică psaltică. Numai astfel se explică faptul că în preajma anului 1820 au circulat prin țările românești manuscrise notate după noua sistimă. Toate acestea erau scrise în limba greacă, ceea ce îngreuna înțelegerea noilor reguli de cântare. Dar, fără gramatică, fără teorie nu se putea progresa, tradiția orală fiind lipsită de eficacitate din momentul în care se adoptase și se introdusese oficial cântarea în noua sistimă.
Iată de ce a considerat Macarie Ieromonahul că era absolut necesar să tipărească o gramatică a muzicii în limba română, pentru uzul cântăreților și al ucenicilor din Școala de psaltichie a Mitropoliei, unde el era dascăl.
A cunoscut oare Macarie lucrarea lui Chrisant, „Teoria și practica muzicii bisericești“ apărută la Paris în 1821? Este posibil, din moment ce la Pesta, tot în 1821, el nu împărtășea încă ideea de a tipări o lucrare teoretică separată, intenționând să structureze gramatica în introducerea proiectată pentru Anastasimatar. De la Pesta a pleacat la Viena, în 1822, la „popii armeni, mechitariștii“, care erau la curent cu toate noutățile meseriei lor. La Viena, Macarie s-a hotărât să scoată o gramatică de sine stătătoare, pe care a intitulat-o Theoreticon, și nu propedie, nici gramatică, nici introducere în muzica bisericească. Noțiunea de „theoreticon“, adaptată la muzică, nu era prea răspândită - doar Chrisant de Madit a folosit-o înaintea lui Macarie, în 1821 -, fapt ce pledează pentru ideea că dascălul român a cunoscut Theoreticonul acestuia la Viena. Macarie a utilizat noțiunea de theoreticon probabil și în ideea de a da cărții sale un cadru specific teoretic, de amploare, ce trebuia să fie mult mai mult decât o simplă propedie muzicală.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1213, Ultimul acces: 2026-05-31 17:45:36