© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0,32s...
Lectura și meditația zilnică[2006-04-15]Vinerea Sfântă (14 aprilie): "Totul s-a împlinit"Evanghelia: Ioan 19,17-30 În timpul acela, Isus a ieșit cu ucenicii săi și a trecut dincolo de râul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el și ucenicii săi. Cunoștea și Iuda, trădătorul, acest loc, pentru că deseori Isus și ucenicii săi se adunau acolo. Iuda a luat cu el o cohortă de soldați, slujitori de la arhierei și farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. Isus știind tot ce avea să i se întâmple, le-a ieșit în întâmpinare și i-a întrebat: "Pe cine căutați?" Ei au răspuns: "Pe Isus Nazarineanul". El le-a zis: "Eu sunt!" Iuda, trădătorul, era și el cu ei. Când le-a spus "Eu sunt", ei s-au tras înapoi și au căzut la pământ. I-a întrebat din nou: "Pe cine căutați?" Ei au răspuns: "Pe Isus Nazarineanul". Isus le-a spus: "V-am spus că eu sunt. Deci dacă mă căutați pe mine, lăsați-i pe aceștia să se ducă". Astfel s-a împlinit cuvântul pe care îl spusese: "Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul". Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Acest slujitor se chema Malchus. Isus i-a spus lui Petru: "Bagă sabia în teacă. Nu voi bea oare paharul pe care mi l-a dat Tatăl?" Soldații, comandantul și slujitorii iudeilor l-au prins pe Isus și l-au legat. L-au dus întâi la Anna, socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. Caiafa era cel care le spusese iudeilor: "Mai bine este să moară un singur om decât tot poporul". După Isus mergeau Simon Petru și un alt ucenic. Acest ucenic, fiind un cunoscut al marelui preot, a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. Petru a rămas la poartă afară. Celălalt ucenic care se cunoștea cu marele preot a ieșit, a vorbit cu portăreasa și l-a lăsat pe Petru înăuntru. Portăreasa i-a zis lui Petru: "Nu ești și tu cumva dintre ucenicii omului acestuia?" El a răspuns: "Nu sunt". Servitorii și paznicii făcuseră un foc în jurul căruia stăteau și se încălzeau, că era frig; stătea și Petru și se încălzea. Marele preot l-a întrebat pe Isus despre ucenicii lui și despre învățătura lui. Isus i-a răspuns: "Eu am vorbit lumii în public; am învățat întotdeauna în sinagogă și în templu, unde se adună toți iudeii, și nimic nu am vorbit în ascuns. De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au venit ca să mă asculte. Ei știu ce le-am spus". La aceste cuvinte unul dintre slujitorii care erau de față i-a dat lui Isus o palmă, zicându-i: "Așa răspunzi tu marelui preot?" Isus i-a răspuns: "Dacă am vorbit rău, arată-mi unde e răul, iar dacă am vorbit bine, de ce mă lovești?" Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot. Nu cumva ești și tu dintre ucenicii lui? Nu sunt. Între timp Simon Petru stătea și se încălzea. L-au întrebat: "Nu cumva ești și tu dintre ucenicii lui?" El a tăgăduit, zicând: "Nu sunt". Dar unul dintre servitorii marelui preot, care era rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis: "Nu te-am văzut eu pe tine în grădină cu el?" Petru a tăgăduit din nou, și îndată a cântat cocoșul. Împărăția mea nu este din această lume. De la Caiafa l-au dus pe Isus la palatul guvernatorului. Era dimineață. Evreii n-au intrat în palat, ca să nu se pângărească și astfel să poată mânca mielul de Paști. De aceea a ieșit Pilat la ei și i-a întrebat: "Ce învinuire aduceți împotriva acestui om?" Ei i-au răspuns: "Dacă acesta n-ar fi un răufăcător, nu l-am fi dat pe mâna ta". Le-a zis Pilat: "Luați-l voi și judecați-l după Legea voastră". Iudeii însă i-au răspuns: "Nouă nu ne este îngăduit să condamnăm pe cineva la moarte". Astfel se împlinea cuvântul rostit de Isus, prin care prezise cum avea să moară. Atunci Pilat a intrat iarăși în palatul său și chemându-l pe Isus i-a zis: "Tu ești regele iudeilor?" Isus i-a răspuns: "De la tine însuți spui aceasta, sau alții ți-au spus-o despre mine?" Pilat i-a răspuns: "Sunt eu iudeu? Poporul tău și marii-preoți te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?" Isus a răspuns: "Împărăția mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția mea ar fi din lumea aceasta, oamenii mei ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar împărăția mea nu este de aici". Pilat l-a întrebat din nou: "Așadar, tu ești rege?" Isus i-a răspuns: "Da, sunt rege! Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr; oricine iubește adevărul, ascultă glasul meu". Pilat l-a întrebat: "Ce este adevărul?" După ce a spus aceasta a ieșit din nou în fața iudeilor și le-a zis: "Eu nu găsesc în el nici un motiv de condamnare. Dar întrucât este la voi obiceiul ca la Paști să vă eliberez pe unul, nu vreți să vi-l eliberez pe regele iudeilor?" Atunci ei au început să strige: "Nu pe el, ci pe Baraba". Acest Baraba era un bandit. Te salut, regele ideilor! Atunci Pilat a poruncit ca Isus să fie luat spre a fi biciuit. Soldații au împletit o cunună de spini, i-au pus-o pe cap, apoi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Se apropiau de el și ziceau: "Bucură-te, regele iudeilor!" Ei îl pălmuiau. Pilat a ieșit din nou la iudei și le-a zis: "Iată, vi-l aduc afară, ca să știți că nu găsesc în el nici un motiv de condamnare". Atunci a ieșit Isus purtând cununa de spini și haina de purpură. Pilat le-a zis: "Iată omul". Dar văzându-l, marii-preoți și slujitorii au început să strige: "Răstignește-l! Răstignește-l!" Pilat le-a zis: "Luați-l voi și răstigniți-l, căci eu nu-i găsesc nici un motiv de condamnare". Iudeii i-au răspuns: "Noi avem o Lege și potrivit acestei Legi el trebuie să moară, pentru că el s-a pretins Fiu al lui Dumnezeu". La auzul acestor cuvinte, teama lui Pilat a crescut și mai mult. De aceea a intrat iarăși în palat și i-a zis lui Isus: "De unde ești tu?" Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. Atunci Pilat i-a zis: "Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să te eliberez și putere am să te răstignesc?" Isus i-a răspuns: "N-ai avea nici o putere asupra mea, dacă nu ți s-ar fi dat de sus. De aceea cel care m-a dat pe mâna ta este mai vinovat decât tine". La moarte cu el! La moarte cu el! Din acel moment Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii începură să strige: "Dacă îl eliberezi pe acesta, nu ești prieten al împăratului. Oricine se face pe sine rege, este dușmanul împăratului". Auzind aceste cuvinte, Pilat l-a dus pe Isus afară și s-a așezat pe scaunul de judecată, într-un loc pavat cu dale de piatră, numit pe evreiește Gabata. Era într-o vineri în ajunul Paștelui, către amiază; Pilat le-a zis iudeilor: "Iată regele vostru!" Dar ei au strigat: "La moarte cu el! La moarte cu el! Răstignește-l" Pilat le-a zis: "Pe regele vostru să-l răstignesc?" Marii-preoți au răspuns: "Noi nu avem alt rege decât pe împărat". Atunci l-a dat pe mâna lor, ca să fie răstignit, iar ei l-au luat. L-au răstignit, și împreună cu el alți doi. Isus ducându-și crucea, a ieșit spre locul numit Căpățână, pe evreiește Golgota, unde l-au răstignit; împreună cu el pe alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc Isus. Pilat a poruncit să fie pusă o inscripție pe cruce. Era scris: "Isus nazarineanul, regele iudeilor!" Întrucât locul unde a fost răstignit era aproape de oraș, mulți iudei au citit această inscripție redactată în evreiește, latinește și grecește. Atunci preoții iudeilor i-au zis lui Pilat: "Nu trebuia scris regele iudeilor, ci trebuia scris: acest om a zis, sunt regele iudeilor". Pilat a răspuns: "Ceea ce am scris, am scris". Au împărțit între ei hainele mele. După ce l-au răstignit pe Isus, soldații au luat hainele și le-au împărțit în patru, fiecărui ostaș câte o parte. Rămânea cămașa; era o cămașă fără cusătură, țesută dintr-o bucată de sus până jos. Au zis deci între ei: "Să n-o rupem, ci să tragem la sorți pentru ea, a cui să fie"; Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: "Au împărțit hainele mele între ei și pentru cămașa mea au tras sorți". Tocmai aceasta au făcut soldații. Iată-l pe fiul tău! Iat-o pe mama ta! Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui, sora mamei lui, Maria, soția lui Cleofa, și Maria Magdalena. Isus, văzând-o pe mama sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, i-a zis mamei sale: "Femeie, iată-l pe fiul tău". Apoi i-a spus ucenicului: "Iat-o pe mama ta". Din ceasul acela ucenicul a luat-o la el. Totul s-a împlinit! După aceea, știind Isus că toate s-au săvârșit, pentru ca Scriptura să se împlinească până la sfârșit, a spus: "Mi-e sete". Era acolo un vas plin cu oțet; soldații, au pus în isop un burete muiat în oțet, i l-au apropiat de gură. După ce a luat oțetul, Isus a spus: "Totul s-a împlinit". Apoi, plecându-și capul, și-a dat duhul. Fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, cu atât mai mult cu cât sâmbăta aceea era ziua cea mare a Paștelui, iudeii l-au rugat pe Pilat să le dea jos de pe cruce, după ce li se vor fi zdrobit fluierele picioarelor. Au venit soldații și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi și apoi ale celui de-al doilea, care fuseseră răstigniți împreună cu el. Când au venit la Isus, l-au găsit mort; de aceea nu i-au mai zdrobit fluierele picioarelor, ci unul dintre soldați i-a străpuns coasta cu sulița și îndată a ieșit din ea sânge și apă. Cel care a văzut dă mărturie pentru ca și voi să credeți. Mărturia sa este adevărată și el știe că spune adevărul. De fapt toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească acest cuvânt al Scripturii: "Nu-i veți zdrobi nici un os". Și în alt loc al Scripturii se spune: "Ei vor ridica ochii spre cel pe care l-au străpuns". Au înfășurat trupul lui Isus într-un giulgiu, folosind miresme. După aceea Iosif din Arimateea, ucenic al lui Isus, dar într-ascuns de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Iosif a venit deci și a luat trupul lui. A venit și Nicodim, cel care venise la Isus mai înainte, noaptea, și a adus un amestec de smirnă și aloe, cântărind cam o sută de livre. Au luat apoi trupul lui Isus și l-au înfășurat într-un giulgiu folosind miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei. În apropierea locului unde fusese răstignit Isus era o grădină și în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni așezat. Din cauză că începea sărbătoarea iudeilor și pentru că mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo. Vechiul Testament: Isaia 52,13-53,12 Iată, servitorul meu va avea succes: va urca, va deveni mare și se va înălța pe culmile măririi. Precum pentru mulți a fost pricină de groază, atât de schimonosită îi era fața și chipul lui nu mai avea înfățișare de om, tot așa va fi pricină de bucurie pentru multe popoare; regii vor amuți în fața lui, căci vor vedea ceea ce nu li s-a spus vreodată și vor privi ceea ce nu au auzit vreodată. Cine ar fi crezut ceea ce am auzit noi, și puterea Domnului cui i-a fost astfel descoperită? A crescut înaintea lui Dumnezeu ca o plantă plăpândă, având rădăcina într-un pământ uscat; chipul lui nu avea nici o frumusețe, ca să atragă privirile, înfățișarea lui nu avea nimic care să ne placă. Era disprețuit precum cel din urmă dintre oameni: om al durerilor, obișnuit cu suferința; unul înaintea căruia să-ți întorci fața; atât de disprețuit, încât nu l-am luat în seamă. Și totuși el purta durerile noastre și era împovărat cu suferințele noastre. Noi îl socoteam pedepsit, bătut și înjosit de Dumnezeu. Dar el era străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care a căzut asupra lui ne-a adus nouă pacea și rănile lui ne-au adus vindecarea. Toți umblam rătăcind ca niște oi, fiecare își urma drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit fiind, s-a smerit și nu și-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere, ca o oaie fără de glas înaintea celor care o tund, el nu și-a deschis gura. A fost judecat și condamnat printr-o sentință nedreaptă: cine i-a luat apărarea? A fost smuls dintre cei vii! Pentru fărădelegile poporului său a fost dus la moarte. Mormântul i-a fost pregătit printre cei fărădelege și la moarte a fost așezat împreună cu răufăcătorii; și totuși el nu săvârșise nici o nedreptate și nici nu rostise vreo minciună. Domnul a voit să-l zdrobească prin suferință. Dar, dacă își va da viața ca ispășire pentru păcate, își va vedea urmașii, își va prelungi zilele și voința Domnului se va împlini prin el. După ce sufletul său va fi trecut prin suferințe, el va vedea lumina și această lumină îl va copleși de bucurie. Prin suferințele sale, cel drept, servitorul meu, va îndreptăți mulțimile; va lua asupra sa fărădelegile lor. Pentru aceasta îi voi da popoarele drept moștenire și va lua în stăpânire popoare nenumărate ca răsplată că s-a dat pe sine la moarte și că a fost numărat printre făcătorii de rele, el care a purtat păcatele celor mulți și a mijlocit pentru cei păcătoși. Meditație: Crucea ne aduce față în față cu suferința lui Isus. El a fost singur - toți discipolii Lui l-au părăsit, cu excepția mamei Lui și a trei femei împreună cu Ioan, apostolul Său preaiubit. Iar moartea lui a fost agonizantă și umilitoare. În mod normal un om răstignit putea să zacă câteva zile pe cruce. Isus fusese deja biciuit, bătut, și o coroană de spini a fost presată pe capul Lui. Nu este de mirare că a murit în aceeași zi. Atunci când l-a dat să fie răstignit, Pilat l-a proclamat în mod public pe Isus "Regele iudeilor", aceasta fără îndoială pentru a-i irita pe mai marii preoților și pe farisei. Isus a fost răstignit pentru că a susținut că este Rege. Evreii considerau că Mesia va veni ca un rege pentru a înființa împărăția lui Dumnezeu pentru ei. Au dorit un rege care să îi elibereze de tirania și de dominația străină. Mulți aveau așteptări mari legate de faptul că Isus ar fi regele mesianic. Au înțeles însă prea puțin ce fel de domnie dorea Isus să aibă. El a venit să cucerească inimile și sufletele pentru o împărăție nepieritoare, și nu să cucerească pământuri și titluri pieritoare. Nu putem găsi o dovadă mai mare a iubirii lui Dumnezeu pentru noi decât jertfirea de bunăvoie a Fiului Său pe cruce. Cuvintele de final ale lui Isus: "Totul s-a împlinit" exprimă victoria mai degrabă decât înfrângerea. Isus și-a plecat capul și și-a dat duhul știind că bătălia a fost câștigată. Chiar și pe cruce, Isus a cunoscut bucuria victorie. Ceea ce l-a trimis Tatăl să facă în lume, a făcut. Era gata. Cristos s-a oferit pe Sine fără să își blameze Tatăl, și a șters păcatul prin propria jertfă (vezi Evrei 9,24-26). Cristos s-a arătat spre ștergerea păcatului prin jertfa Sa. Sf. Augustin scria referindu-se la cei ce au stat sub cruce: "Așa după cum ei se uitau, așa ne fixăm și noi privirea pe rănile Lui, în timp ce el atârnă. Îi vedem sângele, în timp ce El moare. Vedem prețul oferit pentru răscumpărare. Și-a aplecat capul parcă pentru a te săruta. Inima lui este deschisă, parcă din iubire față de Tine. Brațele lui sunt întinse, parcă pentru a te îmbrățișa. Întreg trupul Său este expus pentru răscumpărarea noastră. Gândiți-vă cât de mari sunt aceste lucruri. Să le cântărim bine în minte: așa după cum El a fost odată fixat pe cruce, așa să fie și acum fixat în fiecare parte a sufletului tău." În crucea lui Cristos noi vedem triumful lui Isus asupra inamicilor săi - păcatul, satana, moartea. Scriitorii creștini de-a lungul secolelor au lăudat crucea lui Cristos. Apostolul Paul exclamă: "Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume" (Galateni 6,14). "Câțiva picuri de sânge au reînnoit lumea întreagă!" Să citim ce avea de spus Sf. Grigore de Nazianz: "Multe sunt într-adevăr lucrurile minunate petrecute atunci: Dumnezeu atârnând pe cruce, soarele care s-a întunecat și a apărut iarăși, pentru că se cuvenea ca natura să își plângă Creatorul. Catapeteasma templului s-a rupt; sânge și apă au izvorât din laterala lui Isus; pământul s-a cutremurat, pietrele s-au scuturat datorită Pietrei; morții s-au ridicat să aducă mărturie despre învierea finală și universală a morților. Cine își poate aminti toate câte s-au întâmplat la mormânt și mai apoi? Și totuși nimic nu se poate compara cu miracolul mântuirii mele. Câțiva picuri de sânge au reînnoit întreaga lume." Călugărul Rupert de Deutz, scria în secolul al XII-lea: "Crucea lui Cristos este ușa către cer, cheia către paradis, căderea celui rău, ridicarea omenirii, premiul libertății noastre." Crucea lui Cristos este păzitoarea credinței noastre, siguranța speranței și tronul iubirii. Este de asemenea semnul milei lui Dumnezeu și dovada iertării. Prin crucea Sa, Isus ne-a răscumpărat din păcat și ne-a șters datoriile. Calea spre pace, bucurie și spre dreptate în împărăția lui Dumnezeu, calea spre victoria asupra păcatului, disperării și morții, trece prin crucea lui Isus Cristos. Suntem noi disponibili să îl urmăm pe Isus, cu propriile cruci, cu bucurie, speranță și încredere? "Doamne Isuse Cristoase, prin moartea ta pe cruce ai câștigat iertarea noastră și ne-ai eliberat de tirania păcatului și morții. Fie să trăiesc în bucuria și libertatea adusă de victoria Ta asupra păcatului și morții." Psalmul responsorial Ps 30,2 și 6.12-13.15-16.17 și 25 (R.: Lc 23,46) R.: În mâinile tale, Doamne, îmi încredințez sufletul. Doamne, în tine mă încred: să nu fiu dat nicicând de rușine. Mântuiește-mă în dreptatea ta. În mâinile tale îmi încredințez sufletul: tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat! R. Am ajuns de râsul dușmanilor mei: o povară pentru vecini, groază pentru prietenii mei. Cei care mă văd pe drum mă ocolesc. Sunt dat uitării ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat. R. Dar eu mă încred în tine, Doamne, și spun: "Tu ești Dumnezeul meu!" Zilele mele sunt în mâinile tale, scapă-mă de dușmanii și de prigonitorii mei! R. Arată slujitorului tău o față senină, salvează-mă pentru iubirea ta. Fiți tari și prindeți curaj, voi toți care nădăjduiți în Domnul! R. © 2006 Don Schwager Sursa: www.ProFamilia.ro Contor Accesări: 823, Ultimul acces: 2026-05-31 05:03:47
|
Timp total: 0,33s...
[]:1
