De ce a fost omis titlul papal de Patriarh al Occidentului (comunicat) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

De ce a fost omis titlul papal de Patriarh al Occidentului (comunicat)

[2006-03-23]
Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor a emis miercuri un comunicat în care explică absența în Anuarul Pontifical 2006 a titlului de "Patriarh al Occidentului" în enumerarea titlurilor Papei. Pentru Papa, Anuarul Pontifical 2006 are următoarele titluri: Benedict al XVI-lea Episcop al Romei, Vicar al lui Isus Cristos, Succesor al Principelui Apostolilor, Suprem Pontif al Bisericii universale, Primat al Italiei, Arhiepiscop și Mitropolit al Provinciei Romane, Suveran al Statului Cetății Vaticanului, Servitor al Servitorilor lui Dumnezeu. Redăm în continuare textul comunicatului în traducerea programului român al Radio Vatican:

În Anuarul Pontifical 2006 lipsește din enumerarea titlurilor Papei, titlul "Patriarh al Occidentului". Această absență a fost comentată în moduri diferite și necesită o clarificare. Fără pretenția de a analiza complexa problemă istorică a titlului de Patriarh în toate aspectele sale, se poate afirma din punct de vedere istoric că străvechile Patriarhate din Orient, fixate de Conciliile din Constantinopol (381) și din Calcedon (451), erau relative la un teritoriu destul de clar circumscris, în timp ce teritoriul Sediului Episcopului Romei rămânea vag.

În Orient, în cadrul sistemului ecleziastic imperial al lui Iustinian (527-565), alături de patru Patriarhate orientale (Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim) Papa era înțeles ca Patriarh al Occidentului. În schimb, Roma a susținut ideea celor trei sedii episcopale petrine: Roma, Alexandria, Antiohia. Fără a folosi titlul de "Patriarh al Occidentului", Conciliul al IV-lea din Constantinopol (869-870), Conciliul al IV-lea din Lateran (1215) și Conciliul din Florența (1439) l-au enumerat pe Papa ca primul din cei cinci Patriarhi de atunci. Titlul de "Patriarh al Occidentului" a fost folosit în anul 642 de Papa Teodor I. Ulterior el reapărut doar rareori și nu a avut o semnificație clară. Înflorirea titlului s-a petrecut în secolele XVI și XVII, în cadrul multiplicării titlurilor Papei; în Anuarul Pontifical apare pentru prima dată în 1863.

Actualmente semnifcația termenului "Occident" reamintește un context cultural ce nu se referă numai la Europa Occidentală, dar se extinde la Statele Unite ale Americii până la Australia și la Noua Zeelandă, deosebindu-se astfel de celelalte contexte culturale. Firește, această semnificație a termenului "Occident" nu vrea să descrie un teritoriu ecleziastic nici nu poate fi întrebuințat ca definiție a unui teritoriu patriarhal. Dacă se vrea să se dea termenului "Occident" o semnificație aplicabilă limbajului juridic eclezial, ar putea fi înțeles doar cu referire la Biserica Latină. De aceea, titlul "Patriarh al Occidentului" ar descrie speciala relație a Episcopului Romei față de aceasta din urmă și ar putea exprima jurisdicția particulară a Episcopului Romei pentru Biserica Latină.

Drept consecință, titlul de "Patriarh al Occidentului", încă de la început puțin clar, în desfășurarea istoriei a devenit desuet și practic inutilizabil. Apare deci lipsită de sens insistența de a-l trage după sine. Aceasta cu atât mai mult cu cât Biserica Catolică prin Conciliul Vatican II a găsit pentru Biserica Latină în forma Conferințelor Episcopale și a reuniunilor lor internaționale de Conferințe Episcopale, orânduirea canonică adecvată necesităților de astăzi. A omite titlul de "Patriarh al Occidentului" nu schimbă, evident, nimic recunoașterii atât de solemn declarate de Conciliul Vatican II a străvechilor Biserici patriarhale (Lumen Gentium, 23). Cu atât mai puțin această suprimare poate însemna că ea subînțelege noi revendicări. Renunțarea la titlul menționat vrea să exprime un realism istoric și teologic și, în același timp, să fie renunțarea la o pretenție, renunțare ce ar putea fi de folos dialogului ecumenic.

Sursa: www.catholica.ro


Contor Accesări: 967, Ultimul acces: 2026-06-03 17:34:08